Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind abordarea univocă a practicii de examinare a materialelor de constatare a încălcărilor din domeniul maşinilor de casă şi control parvenite din cadrul MAI, sub aspectul examinării acestora în conformitate cu prevederile art. 254 al Codului fiscal, comunică următoarele. În conformitate cu prevederile art. 241 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, clauzele privind încălcările fiscale sunt examinate de către organele fiscale şi organele Ministerului Afacerilor Interne, însă reieşind din prevederile alin. (6) art. 216 din Codul fiscal, actul de control fiscal care este unicul document în care se consemnează rezultatele controlului fiscal poate fi întocmit doar de funcţionarul fiscal sau persoana cu funcţie de răspundere a organului de control. Deoarece organele MAI, conform prevederilor alin. (2) art. 214 din Codul fiscal coroborat cu prevederile art. art. 154-160 din Codul fiscal, nu este în lista organelor cu atribuţii de administrare fiscală, în consecinţă acesta nu este în drept să efectueze controlul fiscal şi să întocmească actul de control fiscal. În aceste condiţii, pentru identificarea soluţiei, urmează a fi aplicate prevederile alin. (2) art. 231 din Codul fiscal, în conformitate cu care temeiul tragerii la răspundere fiscală este însăşi încălcarea fiscală, adică acţiune sau inacţiune, exprimată prin neîndeplinire sau îndeplinire neadecvată a prevederilor legislaţiei fiscale, prin încălcare a drepturilor şi intereselor legitime ale participanţilor la raporturile fiscale, pentru care este prevăzută răspundere în conformitate cu Codul fiscal. Prin urmare, existenţa încălcării fiscale poate fi constatată şi ulterior comiterii acesteia dacă fapta a fost constatată în conformitate cu legislaţia contravenţională şi ea constituie un cumul ideal de fapte sancţionate în bază a două legi (în baza Codului contravenţional nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 poartă răspundere persoana, angajatul, care a comis contravenţia, iar în temeiul legislaţiei fiscale este atras la răspundere fiscală agentul economic/antreprenorul individual). Pentru a putea exercita dreptul de tragere la răspundere fiscală fapta trebuie să fie constatată, astfel în condiţiile în care agentul constatator al MAI sesizează organul fiscal în vederea atragerii la răspundere fiscală, urmează de ţinut cont de faptul că materialele parvenite de la organul respectiv trebuie să corespundă exigenţelor stabilite de alin. (1) art. 440 din Codul contravenţional, conform căruia constatarea faptei contravenţionale înseamnă activitatea, desfăşurată de agentul constatator, de colectare şi de administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, de încheiere a procesului-verbal cu privire la contravenţie, de aplicare a sancţiunii contravenţionale sau de trimitere, după caz, a dosarului în instanţa de judecată sau în alt organ spre soluţionare. Procesul-verbal cu privire la contravenţie, conform art. 442 din Codul contravenţional, este un act prin care se individualizează fapta ilicită şi se identifică făptuitorul, el se încheie de agentul constatator pe baza constatărilor personale şi a probelor acumulate, în prezenţa făptuitorului sau în absenţa lui. Prin urmare constatarea unui cumul ideal în acţiunile făptuitorului şi tragerea la răspundere fiscală în cazul sesizării respective poate avea loc doar dacă există o constatare a faptei contravenţionale printr-un proces-verbal cu privire la contravenţie, în baza căruia organul fiscal, având o faptă deja constatată, poate întocmi în conformitate cu art. 218 din Codul fiscal un act de control sub aspectul că fapta respectivă constituie o încălcare fiscală. În acest caz, reieşind din prevederile art. 399 şi 400 din Codul contravenţional urmează a fi stabilite situaţiile: a) În cazul în care sancţiunea este stabilită prin procesul-verbal cu privire la contravenţie de către agentul constatator al MAI conform competenţei prevăzute de art. 400 din Codul contravenţional urmează a fi întocmit actul de control conform procedurii expuse mai sus; b) Dacă procesul-verbal cu privire la contravenţie nu conţine aplicarea sancţiunii contravenţionale şi în temeiul art. 399, 402 şi alin. (5) art. 440 din Codul contravenţional este remis conform competenţei organului fiscal, acesta urmează să definitiveze procedura contravenţională, iar ulterior în rezultatul sesizării din oficiu să examineze fapta sub aspectul constatării unei încălcări fiscale; c) În situaţia în care acţiunile contribuabilului nu întrunesc componenţa de contravenţie, dar constituie încălcare fiscală conform Codului fiscal, organul fiscal va înregistra demersul în calitate de act de sesizare şi va dispune efectuarea controlului operativ, iar materialele remise de organele de ocrotire a normelor de drept urmează a fi anexate la materialele controlului fiscal în calitate de probe. În toate cazurile organul fiscal, pentru a determina încălcarea fiscală, poate utiliza orice metodă pentru acumularea materialului probator prevăzută de Codul fiscal în acest scop.Foto: servicii.fisc.md