01 iunie 2025 - închiderea portalului www.servicii.fisc.md
Показать детали 
В целях улучшения налоговой прозрачности и борьбы с уклонением от уплаты налогов, Государственная налоговая служба постоянно совершенствует внутренние процессы и развивает управление обменом информацией, активизируя сотрудничество в сегменте налогового управления..
Таким образом, Государственная налоговая служба внедрила 2 стандарта ОЭСР, которые обеспечивают соблюдение нормативно-правовой базы для избежания двойного налогообложения и предотвращения уклонения от уплаты налогов, а также обеспечивают эффективный международный обмен информацией:
Таким образом, Государственная налоговая служба внедрила 2 стандарта ОЭСР, которые обеспечивают соблюдение нормативно-правовой базы для избежания двойного налогообложения и предотвращения уклонения от уплаты налогов, а также обеспечивают эффективный международный обмен информацией:
- EOIR (обмен информацией по запросу)
- AEOI (автоматизированный обмен данными о финансовых счетах).
Глобальный форум по прозрачности и обмену информацией в налоговых целях является основным международным органом, работающим над внедрением глобальных стандартов прозрачности и обмена информацией во всем мире. Глобальный форум предлагает многосторонний ответ на борьбу с офшорным уклонением от уплаты налогов. Он объединяет более 160 юрисдикций, посвященных повышению прозрачности и обмену информацией для целей налогообложения. Это достигается за счет продвижения и обеспечения эффективного внедрения двух взаимодополняющих международных стандартов, каждый из которых предусматривает более тесное сотрудничество между налоговыми органами по всему миру, чтобы они могли получать информацию, необходимую им для обеспечения соблюдения налогового законодательства, например, в отношении трансграничных инвестиций.
После успешного завершения второго этапа оценки ГФ ОЭСР внедрения Республикой Молдова стандарта EOIR по обмену информацией по запросу, в июне 2024 года Республика Молдова получила одобрение отчета об оценке EOIR.
Полученная оценка внедрения стандарта EOIR - «в основном соответствует», что означает, что законодательная и нормативная база Республики Молдова по предоставлению административной помощи и обработке информационных запросов соответствует международным требованиям и ожиданиям.
Полученная оценка внедрения стандарта EOIR - «в основном соответствует», что означает, что законодательная и нормативная база Республики Молдова по предоставлению административной помощи и обработке информационных запросов соответствует международным требованиям и ожиданиям.
Республика Молдова подписала Конвенцию ОЭСР о взаимной административной помощи по налоговым делам и активно участвует во взаимной административной помощи для обеспечения эффективного и правильного решения трансграничных налоговых вопросов. Это включает в себя такие действия, как оказание поддержки в проведении налоговых проверок, взыскание налоговых требований и содействие в выявлении и принудительном исполнении налоговых обязательств.
Республика Молдова является участником Закона о налогообложении иностранных финансовых счетов, также известен как Закон о налоговой отчётности по зарубежным счетам (FATCA). Согласно правилам FATCA, финансовые учреждения Республики Молдовы обязаны осуществлять сбор и предоставление информации о финансовых счетах граждан США в соответствии с моделью II отчета IFR напрямую в Налоговое управление США в целях борьбы с уклонением от уплаты налогов на мировом уровне.
В случае если компетентный орган США сообщит о значительном несоответствии требованиям Соглашение ИФУ (Соглашение с иностранным финансовым учреждением), ГНС свяжется с отчитывающимся финансовым учреждением для устранения несоответствия, как указано в образце письма о несоответствии. ГНС будет обеспечивать конфиденциальность и защиту всей информации, передаваемой в рамках Соглашения, в соответствии с действующим законодательством.
Автоматический международный обмен информацией (AEOI) предусматривает определенный набор информации о финансовых счетах, принадлежащих нерезидентам, автоматически обменивается каждый год. Этот обмен основан на обеспечении конфиденциальности и надлежащей защиты информации, и в юрисдикциях действуют особые требования для его обеспечения.
- Регламент об автоматическом обмене информацией о финансовых счетах
- Руководство по внедрению Общего стандарта отчетности для отчитывающихся организаций
- Примеры файлов (.XML) для финансовых учреждений, подотчетных Государственной налоговой службе
- Руководство для отчетных финансовых учреждений по использованию АИС „CCDE, модуль SCR”
Если у вас возникли вопросы или замечания, вы можете связаться с нами по официальному электронному адресу учреждения: mail@sfs.md, в копии:
- для EOIR – eoir@sfs.md;
- для оказания помощи в возврате налоговой задолженности – eoir@sfs.md;
- для AEOI – crs@sfs.md;
- для FATCA – eoir@sfs.md.
Precizări referitor la raportarea informațiilor privind conturile financiare conform Standardului Comun de Raportare:
În procesul de calificare a instituției financiare ca instituție de custodie sau entitate de investiții, care sunt utlimele trei perioade fiscale ce vor fi luate în considerare la determinarea părții substanțiale a activității în cazul instituției de custodie sau a activității principale în cazul entității de investiții?
În conformitate cu criteriile de determinare a instituției de custodie, prevăzute la pct. 11 din Regulamentul cu privire la schimbul automat de informații privind conturile financiare (aprobat prin Ordinul MF nr. 102/2023), o entitate deține, ca parte substanțială a activității sale, active financiare în contul unor terți, dacă venitul brut al entității atribuibil deținerii de active financiare și serviciilor financiare conexe este egal sau mai mare de 20% din venitul brut al entității pentru următoarele perioade:
1) ultimele trei perioade fiscale;
2) în cazul care nu este întrunită condiția de la sbp. 1), perioada de când entitatea există.
De asemenea, potrivit criteriilor de determinare a entității de investiții, regelementate la pct. 17 din Regulament, o entitate deține, ca parte substanțială a activității sale, active financiare în contul unor terți, dacă venitul brut al entității atribuibil deținerii de active financiare și serviciilor financiare conexe este egal sau mai mare de 20% din venitul brut al entității pentru următoarele perioade:
1) ultimele trei perioade fiscale;
2) în cazul care nu este întrunită condiția de la sbp. 1), perioada de când entitatea există.
În procesul de stabilire a ultimelor trei perioade fiscale menționate supra, pentru care urmează a fi efectuate calculele aferent veniturilor instituției financiare, Capitolul 2.2 din Ghidul privind aplicarea normelor de raportare și de precauție, publicat pe pagina web a SFS https://sfs.md/ro/pagina/schimb-de-informatii precizează că se vor lua în considerare perioadele fiscale care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul.
Având în vedere că normele privind identificarea instituțiilor financiare raportoare și reglementările privind aplicarea de către instituțiile financiare respective a normelor de precauție au intrat în vigoare la 17 noiembrie 2023 (data intrării în vigoare a Regulamentului cu privire la schimbul automat de informații privind conturile financiare), calculele respective se vor efectua pentru perioadele fiscale care se încheie la data de 31 decembrie a anului anterior anului 2023 (adică pentru perioadele fiscale 2020, 2021 și 2022).
Ce conturi financiare intră în categoria conturilor de depozit?
Conform pct. 34 din Regulamentul cu privire la schimbul automat de informații privind conturile financiare (aprobat prin Ordinul MF nr. 102/2023), cont de depozit reprezintă orice cont comercial, cum ar fi: cont curent, cont de economii, cont de depozit la termen sau un cont a cărui existență este documentată printr-un certificat de depozit, de economii, de investiții, un certificat de îndatorare sau un alt instrument similar păstrat de o instituție financiară în cadrul obișnuit al activității bancare sau al unei activități similare.
Un cont de depozit include, de asemenea, o sumă deținută de o companie de asigurări în temeiul unui contract de investiții cu garanție sau al unui acord similar care are drept scop plata sau creditarea de dobânzi către titular.
În contextul celor expuse, în categoria conturilor de depozit se încadrează toate tipurile de conturi în care pot fi depuse mijloacele bănești ale persoanelor fizice și entităților care fac obiectul raportării, cum ar fi, de exemplu: conturi curente, conturi curente pentru operațiuni cu carduri de plată (inclusiv conturi de card salariale, de pensii, pentru alte plăți sociale), conturi de depozit, etc.
În cazul conturilor care nu generează careva dobânzi plătite de instituția financiară care administrează conturile respective, se va raporta doar soldul conturilor, iar în cazul conturilor care generează dobânzi, se va raporta inclusiv suma brută totală a dobânzilor plătite sau creditate în cont.
Ce conturi financiare intră în categoria contractelor de asigurare cu valoare în numerar?
Potrivit pct. 37-39 din Regulamentul cu privire la schimbul automat de informații privind conturile financiare (aprobat prin Ordinul MF nr. 102/2023), contract de asigurare cu valoare în numerar reprezintă un contract de asigurare care are o valoare în numerar, cu excepția contractului de reasigurare încheiat între două societăți de asigurare.
Prin valoare în numerar se înțelege valoarea cea mai mare dintre:
1) suma pe care deținătorul poliței de asigurare este îndreptățit să o primească în cazul răscumpărării sau rezoluțiunii contractului, calculată fără a scădea eventualele taxe de răscumpărare sau împrumuturi din poliță;
2) suma pe care deținătorul poliței de asigurare o poate împrumuta în temeiul contractului sau în legătură cu acesta.
Fără a aduce atingere prevederilor menționate supra, valoarea în numerar nu include o sumă de plătit în temeiul unui contract de asigurare:
1) doar din motivul decesului unei persoane fizice asigurate în temeiul unui contract de asigurare de viață;
2) drept indemnizație pentru o daună corporală, o boală sau o altă plată reparatorie pentru o pierdere economică ce survine în momentul producerii evenimentului asigurat;
3) drept rambursare a unei prime plătite anterior, cu excepția costului taxelor de asigurare, fie că acestea sunt sau nu efectiv aplicate, în conformitate cu un contract de asigurare (altul decât un contract de asigurare de viață cu componentă de investiții sau un contract de anuitate), ca urmare a anulării sau a rezoluțiunii contractului, a diminuării expunerii la risc pe parcursul perioadei în care contractul este efectiv în vigoare ori rezultând din corectarea unei erori de înscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulată în contract;
4) drept dividend în beneficiul deținătorului poliței de asigurare (în afară de dividendele transferate la rezoluțiunea contractului) cu condiția ca respectivele dividende să fie legate de un contract de asigurare în conformitate cu care singurele indemnizații de plătit sunt cele prevăzute la sbp. 2);
5) drept restituire a unei prime în avans sau a unui depozit de primă pentru un contract de asigurare a cărui primă trebuie plătită cel puțin o dată pe an, dacă suma care reprezintă prima anticipată sau depozitul de primă nu depășește suma primei anuale de plată pentru anul următor în temeiul contractului.
Reieșind din cele menționate, contractele de asigurare cu valoarea în numerar reprezintă contractele de asigurare care, pe lângă protecția oferită în cazul survenirii riscului asigurat, includ și o componentă de economisire sau investiții, cum ar fi contractele de asigurare de viață în care deținătorul poliței de asigurare poate avea acces la bani prin diferite tipuri de retrageri sau răscumpărări.
Prin urmare, asigurările de accidente, asigurările de sănătate, asigurările de bunuri (inclusiv asigurările de vehicule, nave aeriene/maritime) și alte tipuri de asigurări similare nu reprezintă, de regulă, contracte de asigurare cu valoare în numerar.
Se supun raportării dobânzile plătite sau creditate în cont doar de către instituția financiară care administrează contul sau inclusiv dobânzile plătite sau creditate în contul clientului de către o altă instituție financiară?
În conformitate cu art. 3 sbp. 6) și art. 6 lit. e) din Legea nr. 69/2023 privind implementarea prevederilor Acordului multilateral al autorităților competente pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare, în cazul oricărui cont de depozit, instituția financiară raportoare raportează suma brută totală a dobânzilor plătite sau creditate în cont pe parcursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare corespunzătoare.
În Ghidul privind aplicarea normelor de raportare și de precauție (pct. 3 lit. b) din Capitolul 6), publicat pe pagina web a SFS https://sfs.md/ro/pagina/schimb-de-informatii, se precizează faptul că instituția financiară raportoare urmează să raporteze doar dobânzile plătite sau creditate în cont de către instituția financiară respectivă.
Astfel, nu există obligația identificării și raportării dobânzilor plătite sau creditate în cont de către altă instituție financiară raportoare.
Se supun raportării dobânzile achitate de către instituția financiară raportoare în conturile clientului deschise în altă instituție financiară?
În conformitate cu art. 3 sbp. 6) și art. 6 lit. e) din Legea nr. 69/2023 privind implementarea prevederilor Acordului multilateral al autorităților competente pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare, în cazul oricărui cont de depozit, instituția financiară raportoare raportează suma brută totală a dobânzilor plătite sau creditate în cont pe parcursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare corespunzătoare.
Reieșind din cele menționate, instituția financiară raportoare are obligația de a raporta toate dobânzile plătite sau creditate clienților săi, indiferent de modalitatea efectivă în care acestea au fost puse la dispoziția acestora (fie că au fost transferate la conturile administrate de aceeași instituție financiară care a plătit dobânzile, fie la o altă instituție financiară). Astfel, instituția financiară raportoare este obligată să raporteze dobânzile plătite sau creditate de aceasta, chiar dacă dobânzile respective au fost achitate în conturile administrate de o altă instituție financiară.
Totodată, instituția financiară care administrează contul în care au fost transferate dobânzile respective nu are obligația identificării și raportării acestora. În acest caz, instituția financiară menționată va raporta doar soldul contului în care au fost transferate dobânzile.
Exemplu: Instituția financiară A achită direct dobânzile aferente contului de depozit al clientului X în alt cont al acestuia, care este administrat de instituția financiară B. În această situație, obligația de a raporta dobânzile plătite clientului X revine instituției financiare A. La rândul său, instituția financiară B va raporta doar soldul contului în care au fost transferate dobânzile.
În fișierul XML, dobânzile plătite sau credite de către instituția financiară raportoare se raportează aferent contului de depozit care a generat dobânzile respective sau aferent contului în care acestea au fost virate efectiv (în cazul în care acest cont este diferit de contul de depozit)?
În conformitate cu art. 3 sbp. 6) și art. 6 lit. e) din Legea nr. 69/2023 privind implementarea prevederilor Acordului multilateral al autorităților competente pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare, în cazul oricărui cont de depozit, instituția financiară raportoare raportează suma brută totală a dobânzilor plătite sau creditate în cont pe parcursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare corespunzătoare.
Întrucât plata dobânzii este legată nemijlocit de suma de bani depozitată în contul de depozit, în fișierul XML, dobânzile respective se vor raporta aferent contului în care sunt depozitate mijloacele bănești care generează dobânda, chiar dacă acestea au fost transferate efectiv în alte conturi ale clientului (fie la aceeași instituție financiară, fie la altă instituție financiară).
Astfel, în situațiile în care dobânzile sunt achitate la alt cont (deschis la aceeași instituție financiară sau la o altă instituție financiară) decât cel în care este depozitată suma de bani care generează dobânda, dobânzile respective se vor raporta aferent contului în care sunt depozitate mijloacele bănești în legătură cu care au fost plătite dobânzile, dar nu aferent contului în care acestea au fost transferate.
Exemplu: Instituția financiară raportoare transferă dobânzile aferente contului de depozit X în contul Y al clientului – care este un cont curent pentru operațiuni cu carduri de plată. În acest caz, dobânzile vor fi raportate aferent contului de depozit X, și nu aferent contului curent Y, în care au fost transferate dobânzile aferente depozitului. Pentru contul curent Y, se va raporta doar soldul contului.
În ce valută urmează a fi raportat soldul contului financiar în cazul conturilor multivalutare?
În conformitate cu pct. 129 din Regulamentul cu privire la schimbul automat de informații privind conturile financiare (aprobat prin Ordinul MF nr. 102/2023), informațiile trebuie raportate în valuta în care este exprimat contul, iar informațiile raportate trebuie să identifice valuta în care este exprimată fiecare sumă.
În cazul unui cont exprimat în mai multe valute, instituția financiară raportoare poate alege să raporteze informațiile într-o valută în care este exprimat contul și este obligată să identifice valuta în care este raportat contul.
Prin urmare, soldul contului multivalutar va fi raportat în una din valutele în care este exprimat contul respectiv. De regulă, aceasta este valuta de bază a contului multivalutar, în care instituția financiară prezintă clientului său soldul total al contului.
Se încadrează oare societățile de registru (registratorii) în categoria instituțiilor financiare raportoare?
Instituțiile financiare raportoare conform Legii nr. 69/2023 privind implementarea prevederilor Acordului multilateral al autorităţilor competente pentru schimbul automat de informaţii privind conturile financiare sunt stabilite de Regulamentul cu privire la schimbul automat de informaţii privind conturile financiare, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 102/2023 (în continuare – Regulament).
În conformitate cu prevederile pct. 9 din Regulamentul prenotat, instituţia financiară înseamnă o instituţie de custodie, o instituţie depozitară, o entitate de investiţii sau o companie de asigurări specificată. În acest sens, pct. 10 din Regulament definește instituţia de custodie drept orice entitate care deţine, ca parte substanţială a activităţii sale, active financiare în contul unor terţi.
În același timp, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 171/2012 privind piața de capital, societatea de registru (registrator) reprezintă o persoană juridică cu forma juridică de organizare de societate pe acțiuni, autorizată în conformitate cu legea nominalizată, a cărei activitate de bază pe piața de capital este exclusiv ținerea registrelor acționarilor societății. De asemenea, activitățile de bază și activitățile conexe pe care societatea de registru este în drept să le desfășoare sunt specificate la art. 101 din Legea nr. 171/2012.
Reieșind din cadrul de reglementare menționat, în măsura în care societatea de registru desfășoară doar activități legate de ținerea registrelor acționarilor societății, aceasta nu reprezintă instituție de custodie în sensul Regulamentului. Dacă societatea de registru desfășoară și alte activități aferente deținerii activelor financiare în contul unor terți, aceasta urmează a fi calificată drept instituție de custodie.
Astfel, în scopul determinării statutului de instituție financiară în sensul Regulamentului vizat, entitățile urmează să realizeze un exercițiu de autodeterminare, examinând criteriile de calificare ca instituții financiare raportare, prevăzute în Regulament, prin prisma specificului activităților efectiv desfășurate.
