Глобальный форум по прозрачности и обмену информацией в налоговых целях является основным международным органом, работающим над внедрением глобальных стандартов прозрачности и обмена информацией во всем мире. Глобальный форум предлагает многосторонний ответ на борьбу с офшорным уклонением от уплаты налогов. Он объединяет более 160 юрисдикций, посвященных повышению прозрачности и обмену информацией для целей налогообложения. Это достигается за счет продвижения и обеспечения эффективного внедрения двух взаимодополняющих международных стандартов, каждый из которых предусматривает более тесное сотрудничество между налоговыми органами по всему миру, чтобы они могли получать информацию, необходимую им для обеспечения соблюдения налогового законодательства, например, в отношении трансграничных инвестиций.

Первый согласованный и внедренный стандарт предусматривает международный обмен информацией по запросу (EOIR), когда налоговый орган может запросить определенную информацию для проведения налогового расследования.

Второй предусматривает автоматический международный обмен информацией (AEOI), при котором заранее определенный набор информации о финансовых счетах, принадлежащих нерезидентам, автоматически обменивается каждый год. Этот обмен основан на обеспечении конфиденциальности и надлежащей защиты информации, и в юрисдикциях действуют особые требования для его обеспечения.
 
 

- Регламент об автоматическом обмене информацией о финансовых счетах

- Lista jurisdicțiilor participante la schimbul automat de informații privind conturile financiare, conform Anexei nr. 1 la Ordinul MF nr. 103 din 06.11.2023

- Lista jurisdicțiilor care fac obiectul raportării în cadrul schimbului automat de informații privind conturile financiare, conform Anexei nr. 2 la Ordinul MF nr. 103 din 06.11.2023

- Структура идентификационного номера налогоплательщика, присваиваемого юрисдикциями, участвующими в автоматическом обмене информацией о финансовых счетах

- Правила установления налогового резидентства лица юрисдикциями, участвующими в автоматическом обмене информацией о финансовых счетах

- Ghidul privind aplicarea normelor de raportare și de precauție în conformitate cu Standardul Comun de Raportare

- Руководство по внедрению Общего стандарта отчетности для отчитывающихся организаций

- XML-схема (ОЭСР)

- Практическое руководство по процессу отчетности в соответствии с Единым стандартом отчетности и схемой XML

- Примеры файлов (.XML) для финансовых учреждений, подотчетных Государственной налоговой службе

- Форма Уведомления

- Руководство для отчетных финансовых учреждений по использованию АИС „CCDE, модуль SCR”

Контактный пункт для автоматического обмена информацией о финансовых счетах

В случае вопросов или запросов, вы можете связаться с нами по официальному адресу электронной почты учреждения: mail@sfs.md, в копии crs@sfs.md.

- Методические и технические вопросы и ответы по автоматическому обмену информацией по финансовым счетам

Precizări referitor la raportarea informațiilor privind conturile financiare conform Standardului Comun de Raportare:

În conformitate cu criteriile de determinare a instituției de custodie, prevăzute la pct. 11 din Regulamentul cu privire la schimbul automat de informații privind conturile financiare (aprobat prin Ordinul MF nr. 102/2023), o entitate deține, ca parte substanțială a activității sale, active financiare în contul unor terți, dacă venitul brut al entității atribuibil deținerii de active financiare și serviciilor financiare conexe este egal sau mai mare de 20% din venitul brut al entității pentru următoarele perioade:
1) ultimele trei perioade fiscale;
2) în cazul care nu este întrunită condiția de la sbp. 1), perioada de când entitatea există.

De asemenea, potrivit criteriilor de determinare a entității de investiții, regelementate la pct. 17 din Regulament, o entitate deține, ca parte substanțială a activității sale, active financiare în contul unor terți, dacă venitul brut al entității atribuibil deținerii de active financiare și serviciilor financiare conexe este egal sau mai mare de 20% din venitul brut al entității pentru următoarele perioade:
1) ultimele trei perioade fiscale;
2) în cazul care nu este întrunită condiția de la sbp. 1), perioada de când entitatea există.

În procesul de stabilire a ultimelor trei perioade fiscale menționate supra, pentru care urmează a fi efectuate calculele aferent veniturilor instituției financiare, Capitolul 2.2 din Ghidul privind aplicarea normelor de raportare și de precauție, publicat pe pagina web a SFS https://sfs.md/ro/pagina/schimb-de-informatii precizează că se vor lua în considerare perioadele fiscale care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul.

Având în vedere că normele privind identificarea instituțiilor financiare raportoare și reglementările privind aplicarea de către instituțiile financiare respective a normelor de precauție au intrat în vigoare la 17 noiembrie 2023 (data intrării în vigoare a Regulamentului cu privire la schimbul automat de informații privind conturile financiare), calculele respective se vor efectua pentru perioadele fiscale care se încheie la data de 31 decembrie a anului anterior anului 2023 (adică pentru perioadele fiscale 2020, 2021 și 2022).

Conform pct. 34 din Regulamentul cu privire la schimbul automat de informații privind conturile financiare (aprobat prin Ordinul MF nr. 102/2023), cont de depozit reprezintă orice cont comercial, cum ar fi: cont curent, cont de economii, cont de depozit la termen sau un cont a cărui existență este documentată printr-un certificat de depozit, de economii, de investiții, un certificat de îndatorare sau un alt instrument similar păstrat de o instituție financiară în cadrul obișnuit al activității bancare sau al unei activități similare.
Un cont de depozit include, de asemenea, o sumă deținută de o companie de asigurări în temeiul unui contract de investiții cu garanție sau al unui acord similar care are drept scop plata sau creditarea de dobânzi către titular.

În contextul celor expuse, în categoria conturilor de depozit se încadrează toate tipurile de conturi în care pot fi depuse mijloacele bănești ale persoanelor fizice și entităților care fac obiectul raportării, cum ar fi, de exemplu: conturi curente, conturi curente pentru operațiuni cu carduri de plată (inclusiv conturi de card salariale, de pensii, pentru alte plăți sociale), conturi de depozit, etc.

În cazul conturilor care nu generează careva dobânzi plătite de instituția financiară care administrează conturile respective, se va raporta doar soldul conturilor, iar în cazul conturilor care generează dobânzi, se va raporta inclusiv suma brută totală a dobânzilor plătite sau creditate în cont.

Potrivit pct. 37-39 din Regulamentul cu privire la schimbul automat de informații privind conturile financiare (aprobat prin Ordinul MF nr. 102/2023), contract de asigurare cu valoare în numerar reprezintă un contract de asigurare care are o valoare în numerar, cu excepția contractului de reasigurare încheiat între două societăți de asigurare.

Prin valoare în numerar se înțelege valoarea cea mai mare dintre:
1) suma pe care deținătorul poliței de asigurare este îndreptățit să o primească în cazul răscumpărării sau rezoluțiunii contractului, calculată fără a scădea eventualele taxe de răscumpărare sau împrumuturi din poliță;
2) suma pe care deținătorul poliței de asigurare o poate împrumuta în temeiul contractului sau în legătură cu acesta.
Fără a aduce atingere prevederilor menționate supra, valoarea în numerar nu include o sumă de plătit în temeiul unui contract de asigurare:
1) doar din motivul decesului unei persoane fizice asigurate în temeiul unui contract de asigurare de viață;
2) drept indemnizație pentru o daună corporală, o boală sau o altă plată reparatorie pentru o pierdere economică ce survine în momentul producerii evenimentului asigurat;
3) drept rambursare a unei prime plătite anterior, cu excepția costului taxelor de asigurare, fie că acestea sunt sau nu efectiv aplicate, în conformitate cu un contract de asigurare (altul decât un contract de asigurare de viață cu componentă de investiții sau un contract de anuitate), ca urmare a anulării sau a rezoluțiunii contractului, a diminuării expunerii la risc pe parcursul perioadei în care contractul este efectiv în vigoare ori rezultând din corectarea unei erori de înscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulată în contract;
4) drept dividend în beneficiul deținătorului poliței de asigurare (în afară de dividendele transferate la rezoluțiunea contractului) cu condiția ca respectivele dividende să fie legate de un contract de asigurare în conformitate cu care singurele indemnizații de plătit sunt cele prevăzute la sbp. 2);
5) drept restituire a unei prime în avans sau a unui depozit de primă pentru un contract de asigurare a cărui primă trebuie plătită cel puțin o dată pe an, dacă suma care reprezintă prima anticipată sau depozitul de primă nu depășește suma primei anuale de plată pentru anul următor în temeiul contractului.

Reieșind din cele menționate, contractele de asigurare cu valoarea în numerar reprezintă contractele de asigurare care, pe lângă protecția oferită în cazul survenirii riscului asigurat, includ și o componentă de economisire sau investiții, cum ar fi contractele de asigurare de viață în care deținătorul poliței de asigurare poate avea acces la bani prin diferite tipuri de retrageri sau răscumpărări.

Prin urmare, asigurările de accidente, asigurările de sănătate, asigurările de bunuri (inclusiv asigurările de vehicule, nave aeriene/maritime) și alte tipuri de asigurări similare nu reprezintă, de regulă, contracte de asigurare cu valoare în numerar.

În conformitate cu art. 3 sbp. 6) și art. 6 lit. e) din Legea nr. 69/2023 privind implementarea prevederilor Acordului multilateral al autorităților competente pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare, în cazul oricărui cont de depozit, instituția financiară raportoare raportează suma brută totală a dobânzilor plătite sau creditate în cont pe parcursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare corespunzătoare.

În Ghidul privind aplicarea normelor de raportare și de precauție (pct. 3 lit. b) din Capitolul 6), publicat pe pagina web a SFS https://sfs.md/ro/pagina/schimb-de-informatii, se precizează faptul că instituția financiară raportoare urmează să raporteze doar dobânzile plătite sau creditate în cont de către instituția financiară respectivă.

Astfel, nu există obligația identificării și raportării dobânzilor plătite sau creditate în cont de către altă instituție financiară raportoare.

În conformitate cu art. 3 sbp. 6) și art. 6 lit. e) din Legea nr. 69/2023 privind implementarea prevederilor Acordului multilateral al autorităților competente pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare, în cazul oricărui cont de depozit, instituția financiară raportoare raportează suma brută totală a dobânzilor plătite sau creditate în cont pe parcursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare corespunzătoare.

Reieșind din cele menționate, instituția financiară raportoare are obligația de a raporta toate dobânzile plătite sau creditate clienților săi, indiferent de modalitatea efectivă în care acestea au fost puse la dispoziția acestora (fie că au fost transferate la conturile administrate de aceeași instituție financiară care a plătit dobânzile, fie la o altă instituție financiară). Astfel, instituția financiară raportoare este obligată să raporteze dobânzile plătite sau creditate de aceasta, chiar dacă dobânzile respective au fost achitate în conturile administrate de o altă instituție financiară.

Totodată, instituția financiară care administrează contul în care au fost transferate dobânzile respective nu are obligația identificării și raportării acestora. În acest caz, instituția financiară menționată va raporta doar soldul contului în care au fost transferate dobânzile.
 
Exemplu: Instituția financiară A achită direct dobânzile aferente contului de depozit al clientului X în alt cont al acestuia, care este administrat de instituția financiară B. În această situație, obligația de a raporta dobânzile plătite clientului X revine instituției financiare A. La rândul său, instituția financiară B va raporta doar soldul contului în care au fost transferate dobânzile.

În conformitate cu art. 3 sbp. 6) și art. 6 lit. e) din Legea nr. 69/2023 privind implementarea prevederilor Acordului multilateral al autorităților competente pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare, în cazul oricărui cont de depozit, instituția financiară raportoare raportează suma brută totală a dobânzilor plătite sau creditate în cont pe parcursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare corespunzătoare.

Întrucât plata dobânzii este legată nemijlocit de suma de bani depozitată în contul de depozit, în fișierul XML, dobânzile respective se vor raporta aferent contului în care sunt depozitate mijloacele bănești care generează dobânda, chiar dacă acestea au fost transferate efectiv în alte conturi ale clientului (fie la aceeași instituție financiară, fie la altă instituție financiară).

Astfel, în situațiile în care dobânzile sunt achitate la alt cont (deschis la aceeași instituție financiară sau la o altă instituție financiară) decât cel în care este depozitată suma de bani care generează dobânda, dobânzile respective se vor raporta aferent contului în care sunt depozitate mijloacele bănești în legătură cu care au fost plătite dobânzile, dar nu aferent contului în care acestea au fost transferate.

Exemplu: Instituția financiară raportoare transferă dobânzile aferente contului de depozit X în contul Y al clientului – care este un cont curent pentru operațiuni cu carduri de plată. În acest caz, dobânzile vor fi raportate aferent contului de depozit X, și nu aferent contului curent Y, în care au fost transferate dobânzile aferente depozitului. Pentru contul curent Y, se va raporta doar soldul contului.

În conformitate cu pct. 129 din Regulamentul cu privire la schimbul automat de informații privind conturile financiare (aprobat prin Ordinul MF nr. 102/2023), informațiile trebuie raportate în valuta în care este exprimat contul, iar informațiile raportate trebuie să identifice valuta în care este exprimată fiecare sumă.

În cazul unui cont exprimat în mai multe valute, instituția financiară raportoare poate alege să raporteze informațiile într-o valută în care este exprimat contul și este obligată să identifice valuta în care este raportat contul.

Prin urmare, soldul contului multivalutar va fi raportat în una din valutele în care este exprimat contul respectiv. De regulă, aceasta este valuta de bază a contului multivalutar, în care instituția financiară prezintă clientului său soldul total al contului.
news-events