Articolul 87 alin. (1¹) din Codul fiscal stabilește în calitate de beneficiari a opțiunii de amânare a achitării a impozitului pe venit, pentru perioadele 2023 – 2025, întreprinderile clasificate ca întreprinderi micro, mici sau mijlocii, conform criteriilor determinate în ultima zi a perioadei fiscale potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii.
   Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr.179/2016, clasificarea întreprinderilor mici şi mijlocii se face în funcție de numărul mediu anual de salariați, de cifra anuală de afaceri sau de totalul activelor pe care le dețin, întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică în următoarele categorii:
    a) întreprinderi micro – întreprinderi care au cel mult 9 salariați, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 18 milioane de lei sau dețin active totale de până la 18 milioane de lei;
    b) întreprinderi mici – întreprinderi care au cel mult 49 de salariați, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 50 de milioane de lei sau dețin active totale de până la 50 de milioane de lei;
   c) întreprinderi mijlocii – întreprinderi care au cel mult 249 de salariați, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 100 de milioane de lei sau dețin active totale de până la 100 de milioane de lei.
    Respectiv, aprecierea statutului întreprinderii se realizează în corespundere cu criteriile stabilite de art. 5 alin. (1) Legea nr.179/2016.
    Totodată, prevederile art. 87 alin. (1¹) din Codul fiscal nu pot fi aplicate de către:
    - Întreprinderile individuale;
    - Gospodăriile țărănești;
    - Rezidenții zonelor economice libere;
    - Rezidenții Portului Internațional Liber „Giurgiulești”;
    - Rezidenții Aeroportului Internațional Liber „Mărculești”;
    - Rezidenții parcurilor pentru tehnologia informației;
    - Agenții economici care aplică regimul fiscal stabilit în cap. 7¹;
    - Agenții economici care desfășoară activități financiare și de asigurări prevăzute în secțiunea K a CAEM.

    Conform prevederilor art. 90¹ alin. (3⁵) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 reţin un impozit în mărime de 6% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali, a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi a persoanelor fizice care desfăşoară activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal conform cap. 10³, pe veniturile obţinute de către acestea aferente livrării producţiei din fitotehnie şi horticultură în formă naturală, inclusiv a nucilor şi a produselor derivate din nuci, şi a producţiei din zootehnie în formă naturală, în masă vie şi sacrificată, cu excepţia laptelui natural.
      Conform explicațiilor Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, la producția din zootehnie în formă naturală se referă: laptele (neprelucrat), ouăle, lîna, pieii, puful, blănuri.
      Astfel, dat fiind faptul, că brânza de oi nu poate fi calificată ca producție din zootehnie în formă naturală, prevederile art. 90¹ alin. (3⁵) din Codul fiscal, nu sunt aplicabile.
     Prin urmare, în conformitate cu art. 90 alin. (2) din Codul fiscal, la procurarea brânzei de oi, entitatea urmează să rețină în prealabil, ca parte a impozitului pe venit, o sumă în mărime de 12% din plățile îndreptate spre achitare în folosul persoanei fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător.