În cazul în care persoana a prezentat tardiv darea de seamă fiscală, se constată că au fost încălcate prevederile art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal și, respectiv, urmează a fi aplicată sancțiunea prevăzută la art.260 alin. (1) din Codul fiscal.

  Astfel, nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale se sancţionează cu o amendă de la 200 la 400 de lei pentru fiecare dare de seamă fiscală, dar nu mai mult de 2000 de lei pentru toate dările de seamă fiscale, aplicată contribuabililor specificaţi la art.232 lit.b), şi cu amendă de la 500 la 1000 de lei pentru fiecare dare de seamă fiscală, dar nu mai mult de 10000 de lei pentru toate dările de seamă fiscale, aplicată contribuabililor specificaţi la art.232 lit.a) şi c).

  Sancțiunea prevăzută la art.260 alin.(1) din Codul fiscal se va aplica ținând cont de prevederile art.231 alin. (4) și art.235 alin.(1¹) din Cod.

  Conform art.301¹ alin.(2) din Codul contravențional, neprezentarea în termenul stabilit de legislaţie a dării de seamă fiscale se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.

  Totodată, pentru neplata impozitului şi taxei în termenul stabilit conform legislației se aplică o majorare de întârziere (penalitate), în conformitate cu art.228 alin.(2) din Codul fiscal.

  Conform prevederilor art.161 alin.(8) din Codul fiscal, la adoptarea deciziei despre schimbarea sediului şi/sau despre constituirea subdiviziunii, contribuabilul, în termen de 60 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate (posesie, locaţiune), informează Serviciul Fiscal de Stat despre schimbarea sediului său şi/sau prezintă informaţiile iniţiale, iar ulterior informează despre modificările cu privire la sediul subdiviziunii sale, precum şi despre suspendarea/încetarea activităţii subdiviziunii.

  În conformitate cu prevederile art.255 din Codul fiscal, neprezentarea, prezentarea cu întârziere sau prezentarea Serviciului Fiscal de Stat a unor informaţii neveridice despre sediul sau despre schimbarea sediului contribuabilului, al subdiviziunilor lui se sancţionează cu amenda de la 3000 la 5000 de lei. Sunt pasibile de amendă subdiviziunile care corespund noţiunii indicate la art.5 pct.29).

  Astfel, în cazul în care în cadrul controlului fiscal s-a constatat că contribuabilul nu a prezentat, a prezentat cu întârziere sau a prezentat neveridic informaţii despre schimbarea sediului mai multor subdiviziuni, sau despre suspendarea/încetarea activităţii la subdiviziunile declarate, acesta urmează a fi sancționat de către Serviciul Fiscal de Stat cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 de lei pentru un singur caz, ca fiind considerat ca un singur tip de încălcare a legislației, depistat în cadrul controlului.

  În conformitate cu art.133 alin.(4) pct.8) din Codul fiscal, în realizarea funcțiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat aplică sigilii pentru asigurarea integrității bunurilor.

  Conform art.129 pct.22) din Codul fiscal, sigilarea reprezintă aplicarea sigiliului pe ușile unor încăperi, mijloace de transport, pe recipiente, diferite produse, colete, corespondență, pe bunurile debitorului, alte bunuri în scopul conservării, identificării, indisponibilizării ori evitării desfacerii acestora de către persoane neautorizate.

  Ruperea sau deteriorarea, în mod intenționat sau din neglijență, a unui sigiliu legal aplicat se sancționează cu amendă în mărime de la 30000 la 60000 de lei.

  Astfel, în cazul în care sigiliul legal aplicat a fost înlăturat neautorizat, în lipsa funcționarului fiscal responsabil de monitorizarea procesului de sigilare, contribuabilul urmează a fi sancționat conform prevederilor art.263¹ din Codul fiscal.

  Totodată, menționăm că sigiliul, prevăzut la art.263¹ din Codul fiscal nu se referă la sigiliile aplicate ECC în scopul protecției integrității tehnice a acestora pe perioada exploatării lor.

  Contribuabilul este obligat, conform prevederilor art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal, să întocmească şi să prezinte Serviciului Fiscal de Stat şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, iar conform art.8 alin.(2) lit.e) din Codul fiscal, să achite la buget, la timp şi integral, ținând cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurând exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate.

  În cazul în care persoana a avut obligația de a prezenta darea de seamă fiscală, însă se constată că aceasta s-a eschivat de la calculul și de la plata impozitelor și taxelor, va fi aplicată sancțiunea prevăzută la art.260 alin.(1) și art.261 alin.(5) din Codul fiscal.

  Conform prevederilor art.260 alin.(1) din Codul fiscal, nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale se sancţionează cu o amendă de la 200 la 400 de lei pentru fiecare dare de seamă fiscală, dar nu mai mult de 2000 de lei pentru toate dările de seamă fiscale, aplicată contribuabililor specificaţi la art.232 lit.b), şi cu amendă de la 500 la 1000 de lei pentru fiecare dare de seamă fiscală, dar nu mai mult de 10000 de lei pentru toate dările de seamă fiscale, aplicată contribuabililor specificaţi la art.232 lit.a) şi c).

  De asemenea, potrivit art.261 alin.(5) din Codul fiscal, eschivarea de la calculul şi de la plata impozitelor, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite în cotă procentuală, se sancţionează cu o amendă de la 80% la 100% din suma impozitelor, a taxelor, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii nedeclarate, stabilite în cotă procentuală.

  Subsecvent, conform art.301¹ alin.(2) din Codul contravențional se va aplica și amendă în mărime de la 6 la 12 unităţi convenţionale persoanei cu funcţie de răspundere pentru neprezentarea în termenul stabilit de legislaţie a dării de seamă fiscale, în cazul în care nu a expirat termenul de prescripție un an de la momentul comiterii contravenției.

  Concomitent, potrivit art.228 alin.(2) din Codul fiscal, pentru neplata impozitului şi taxei în termenul şi în bugetul stabilite conform legislaţiei fiscale se aplică o majorare de întârziere, calculată în funcţie de cuantumul impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp.

  Totodată, în conformitate cu prevederile art.231 alin.(4) și art.235 alin.(1¹) din Codul fiscal, în cazul în care impozitul/taxa nedeclarată constituie până la 500 de lei pentru contribuabilul persoană fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi până la 5000 de lei pentru contribuabilul persoană juridică și  contribuabilul persoană fizică care practică activitate de întreprinzător, contribuabilul persoană fizică care desfăşoară activităţi independente, contribuabilul care desfăşoară servicii profesionale, contribuabilul care practică activitate profesională în sectorul justiţiei sau în domeniul sănătăţii şi contribuabilul persoană fizică care desfăşoară activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal care au săvîrşit o încălcare a legislației sau ale căror persoane cu funcţie de răspundere au săvîrşit o încălcare a legislației, inclusiv pentru fiecare perioadă fiscală în parte, urmează a fi aplicată sancțiune sub formă de avertizare.

  Conform prevederilor art.90¹ alin.(3⁴) din Codul fiscal, subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art.54, precum şi altor persoane decât cele specificate la art.90 în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 7% din valoarea lunară a contractului. Persoanele menţionate sunt obligate, în termen de 7 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la Serviciul Fiscal de Stat. Acest impozit se achită lunar, cel târziu la data de 25 a lunii în curs, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

  Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) după data de 25, termenul de plată în această lună va fi data de 25 a lunii următoare lunii transmiterii în posesie şi/sau în folosinţă a bunului imobil.

  În cazul neînregistrării contractului de locaţiune, arendă, uzufruct, superficie privind proprietatea imobiliară şi al neachitării impozitului din venitul obţinut, Serviciul Fiscal de Stat va estima venitul persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător prin metode şi surse indirecte, în conformitate cu prevederile art.189 şi 225.

  Potrivit art.129 pct.9) din Codul fiscal, darea de seamă fiscală este orice declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care sunt prezentate sau trebuie să fie prezentate Serviciului Fiscal de Stat, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, majorărilor de întârziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale.

  Articolul 260 alin.(1) din Codul fiscal prevede amendă pentru nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale în mărime de la 200 la 400 de lei pentru fiecare dare de seamă fiscală, dar nu mai mult de 2000 de lei pentru toate dările de seamă fiscale, aplicată contribuabililor specificaţi la art.232 lit.b) și anume contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător, ce a săvîrşit o încălcare a legislației.

  Totodată, conform art.231 alin.(4) din Codul fiscal, se consideră nesemnificativă încălcarea legislației dacă suma impozitului, a taxei, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, constituie până la 500 de lei pentru contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător inclusiv pentru fiecare perioadă fiscală în parte – în cazul nerespectării modului de declarare sau diminuării impozitului, a taxei şi/sau a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii.

  Conform art.231 alin.(5) din Codul fiscal, se consideră semnificativă încălcarea legislației care nu cade sub incidenţa alin.(4).

  Prin urmare, contractul de locaţiune a proprietății imobiliare care se înregistrează de către contribuabil persoană fizică la Serviciul Fiscal de Stat, luând în considerare că duce la nașterea obligației fiscale privind achitarea impozitului pe venit, se califică ca dare de seamă fiscală.

  De menționat că, sancțiunea prevăzută la art.260 alin.(1) din Codul fiscal se aplică pentru inacțiunea contribuabilului de a înregistra contractul de locațiune, indiferent de faptul dacă acesta a achitat sau a achitat tardiv impozitul pe venit.

  Astfel, în cazul în care contribuabilul persoană fizică care nu desfășoară activitate de întreprinzător nu a înregistrat sau a înregistrat tardiv contractul de locațiune a proprietății imobiliare la Serviciul Fiscal de Stat și nu a achitat sau a achitat tardiv impozitul, acesta va fi sancționat în conformitate cu prevederile art.260 alin.(1) din Codul fiscal, cu încasarea impozitului pe venit în mărime de 7% din darea în locațiune a proprietății imobiliare, cu calcularea majorării de întârziere (penalității), conform prevederilor art.228 alin.(2) și (3) din Codul fiscal, pentru neachitarea în termenii stabiliți a impozitului din darea în locațiune a proprietății imobiliare, conform art.90¹ alin.(3⁴) din Codul fiscal.

  Totodată, în cazul în care persoană fizică nu a înregistrat sau a înregistrat tardiv contractul de locațiune a proprietății imobiliare la Serviciul Fiscal de Stat și nu a achitat sau a achitat tardiv impozitul, însă suma impozitului care urma a fi achitată este până la 500 lei lunar, aceasta urmează a fi sancționată cu avertizare, conform prevederilor art.235 alin.(1¹) din Codul fiscal, fiind calificată ca încălcare a legislației nesemnificativă cu încasarea impozitului pe venit și a majorării de întârziere (penalității).

  Persoanele care sunt obligate să rețină la sursă impozitul, până la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plățile, să prezinte beneficiarului acestor plăți (cu excepția celor ce au obținut venituri conform art.90¹ și art.91 alin.(1) informații privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art.33-35, suma deducerilor prevăzute la art.35² alin.(1) și (2), precum și suma impozitului reținut, în cazul reținerii (art.92 alin.(4) din Codul fiscal).

  Articolul 260¹ din Codul fiscal prevede amendă pentru neprezentarea sau prezentarea tardivă, neconformă, neautentică beneficiarului plăţilor a informaţiei specificate la art.92 alin.(4) şi (4¹) de către persoanele care sînt obligate să reţină impozitul la sursa de plată în mărime de la 300 la 500 de lei pentru fiecare informaţie, dar nu mai mult de 5000 de lei.

  Prin urmare, în cazul în care angajatorul a informat salariatul după data de 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plățile salariale despre suma salariului achitat acestuia, suma scutirilor acordate și deducerilor prevăzute, precum și suma impozitului reținut din salariu, acesta va fi sancționat cu amendă în mărime de la 300 la 500 de lei pentru fiecare informație, dar nu mai mult de 5 000 de lei pentru toate informațiile neprezentate.

  Potrivit art.92 alin.(3) din Codul fiscal persoanele care sunt obligate să rețină impozitul în conformitate cu art.69¹⁸ şi art.88–91, cu excepţia impozitului reţinut pentru câştigurile de la loterii şi/sau pariuri sportive în partea în care valoarea fiecărui câştig nu depășește scutirea personală stabilită la art.33 alin.(1), vor prezenta Serviciului Fiscal de Stat, până la data de 25 a lunii următoare încheierii anului fiscal, o dare de seamă, în care vor indica numele și prenumele (denumirea), adresa și codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plățile, precum și suma totală a plății și a impozitului pe venit reținut.

  Această dare de seamă va include și datele despre persoanele și/sau veniturile scutite de impozitare prealabilă conform art.90, precum și sumele veniturilor achitate în folosul lor.

  În cazul efectuării corectărilor în informația prezentată conform art.92 alin.(3) din Codul fiscal, persoanele indicate la aceasta sunt obligate să informeze beneficiarul plăților în termen de 15 zile lucrătoare de la data efectuării modificării sau emiterii deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, conform prevederilor art.92 alin.(4¹) din Codul fiscal.

  Articolul 260¹ din Codul fiscal prevede că, amendă pentru neprezentarea sau prezentarea tardivă, neconformă, neautentică beneficiarului plăţilor a informaţiei specificate la art.92 alin.(4¹) de către persoanele care sunt obligate să reţină impozitul la sursa de plată se sancţionează cu amendă de la 300 la 500 de lei pentru fiecare informaţie, dar nu mai mult de 5000 de lei.

  Astfel, în cazul în care agentul economic nu va informa în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei asupra cazului de încălcare a legislației beneficiarul plăților despre corectările efectuate în urma controlului fiscal în informația prezentată conform art.92 alin.(3) din Codul fiscal, acesta urmează a fi sancționat cu amendă în mărime de la 300 la 500 de lei pentru fiecare informaţie, dar nu mai mult de 5000 de lei.

  Obligația contribuabilului de a întocmi şi a prezenta Serviciului Fiscal de Stat şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie este indicată la art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal.

  Ca urmare, în cazul în care persoana a avut obligația și nu a prezentat darea de seamă fiscală  conform legislației, însă a achitat impozitul, taxa, primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii, în termenul și în bugetul stabilit, iar darea de seamă respectivă nu a prezentat-o până la inițierea controlului fiscal, se constată că persoana respectivă nu a respectat modul de prezentare a dării de seamă în termenul stabilit de legislație și, respectiv, urmează a fi aplicată sancțiunea prevăzută la art.260 alin.(1) din Codul fiscal, ținând cont de prevederile art.231 alin.(4) și art.235 alin.(1¹) din același Cod.

  În acest sens, în situația descrisă mai sus se aplică sancțiune sub formă de avertizare.

  Conform prevederilor art.8 alin.(2) lit.f) din Codul fiscal contribuabilul este obligat, în caz de control al respectării legislației fiscale, să prezinte, la prima cerere sau maximum în decursul unei zile lucrătoare din data finalizării controlului fiscal operativ, persoanelor cu funcții de răspundere ale organelor cu atribuții de administrare fiscală documentele de evidență, dările de seamă fiscale și alte documente și informații privind desfășurarea activității de întreprinzător, calcularea și achitarea la buget a impozitelor, a taxelor şi a altor plăţi obligatorii și acordarea facilităților, să permită accesul, în cazul ținerii evidenței computerizate, la sistemul electronic de contabilitate.

  În cazul neprezentării în cadrul controlului de către agentul economic a documentelor de proveniență a mărfii, funcționarul fiscal va specifica în actul de control lipsa documentelor și va solicita explicații de la persoana abilitată cu funcții de răspundere.

  La examinarea cazului de încălcare a legislației, inacțiunea agentului economic privind neprezentarea documentelor de proveniență a mărfii la prima cerere sau maximum în decursul unei zile lucrătoare din data finalizării controlului fiscal operativ va fi considerată neasigurarea accesului în încăperile de producţie, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spaţiile comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie, prin neprezentarea de explicaţii, date, informaţii şi documente, necesare Serviciului Fiscal de Stat, asupra problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune și, ca urmare, agentul economic urmează a fi sancționat, potrivit prevederilor art.253 alin.(1) din Codul fiscal cu o amendă în mărime de la 4000 la 6000 de lei.

  Prezentarea ulterioară momentului efectuării controlului fiscal a documentelor de proveniență a mărfurilor nu exonerează contribuabilul de răspunderea stabilită la art.253 alin.(1) din Codul fiscal.

  În cazul, când agentul economic în cadrul controlului operativ menţionează expres, că nu dispune de documente de provenienţă a mărfii sau la citaţia Serviciului Fiscal de Stat nu le prezintă ulterior controlului fiscal, funcționarul fiscal va întocmi proces-verbal cu privire la contravenţie conform art.265 al Codului contravenţional, care prevede o amendă de la 60 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 180 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice, şi se va supune unui control fiscal la faţa locului.

  Conform prevederilor art.90¹ alin.(3⁴) din Codul fiscal, subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art.54, precum şi altor persoane decât cele specificate la art.90 în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 7% din valoarea lunară a contractului. Persoanele menţionate sunt obligate, în termen de 7 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la Serviciul Fiscal de Stat. Acest impozit se achită lunar, cel târziu la data de 25 a lunii în curs, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

  Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) după data de 25, termenul de plată în această lună va fi data de 25 a lunii următoare lunii transmiterii în posesie şi/sau în folosinţă a bunului imobil.

  În cazul neînregistrării contractului de locaţiune, arendă, uzufruct, superficie privind proprietatea imobiliară şi al neachitării impozitului din venitul obţinut, Serviciul Fiscal de Stat va estima venitul persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător prin metode şi surse indirecte, în conformitate cu prevederile art.189 şi 225.

  Potrivit art.129 pct.9) din Codul fiscal, darea de seamă fiscală este orice declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care sînt prezentate sau trebuie să fie prezentate Serviciului Fiscal de Stat, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale.

  Articolul 260 alin.(1) din Codul fiscal prevede amendă pentru nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale în mărime de la 200 la 400 de lei pentru fiecare dare de seamă fiscală, dar nu mai mult de 2000 de lei pentru toate dările de seamă fiscale, aplicată contribuabililor specificaţi la art.232 lit.b) și anume contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător, ce a săvîrşit o încălcare a legislației.

  Totodată, conform art.231 alin.(4) din Codul fiscal, se consideră nesemnificativă încălcarea legislației dacă suma impozitului, a taxei, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, constituie până la 500 de lei pentru contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător inclusiv pentru fiecare perioadă fiscală în parte – în cazul nerespectării modului de declarare sau diminuării impozitului, a taxei şi/sau a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii.

  Conform art.231 alin.(5) din Codul fiscal, se consideră semnificativă încălcarea legislației care nu cade sub incidenţa alin.(4).

  Prin urmare, contractul de locaţiune a proprietății imobiliare care se înregistrează de către contribuabil persoană fizică la Serviciul Fiscal de Stat, luând în considerare că duce la nașterea obligației fiscale privind achitarea impozitului pe venit, se califică ca dare de seamă fiscală.

  De menționat că, sancțiunea prevăzută la art.260 alin.(1) din Codul fiscal se aplică pentru inacțiunea contribuabilului de a înregistra contractul de locațiune, indiferent de faptul dacă acesta a achitat sau a achitat tardiv impozitul pe venit.

  Astfel, în cazul în care contribuabilul persoană fizică care nu desfășoară activitate de întreprinzător nu a înregistrat sau a înregistrat tardiv contractul de locațiune a proprietății imobiliare la Serviciul Fiscal de Stat, iar termenul de achitare a impozitului (25.XX.XXX) nu a survenit sau impozitul a fost achitat, acesta va fi sancționat în conformitate cu prevederile art.260 alin.(1) din Codul fiscal, în cazul când suma impozitului care urmează a fi achitat sau a fost achitat este mai mare de 500 lei lunar, iar în cazul când suma impozitului care urmează a fi achitat sau a fost achitat este mai mic de 500 lei lunar, acesta va fi sancționat cu avertizare, conform prevederilor art.235 alin.(1¹) din Codul fiscal, fiind calificată ca încălcare a legislației nesemnificativă.

  Conform prevederilor art.234 alin.(2) din Codul fiscal, persoana trasă la răspundere pentru încălcare a legislației beneficiază de o reducere cu 50% a amenzilor aplicate, cu excepţia amenzilor aplicate pentru comiterea repetată, în decurs de 6 luni consecutive, a încălcărilor legislației prevăzute la art.254 şi 254¹, dacă respectă strict următoarele condiții:

  a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare a legislației sau le stinge concomitent cu acțiunile prevăzute la lit.b);
  b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării deciziei asupra cazului de încălcare a legislației, stinge sumele impozitelor, taxelor, contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, majorărilor de întârziere (penalităților) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie sau stinge obligația fiscală prin compensare conform art.175.
  c) în cazul în care datele din sistemul informațional al Serviciului Fiscal de Stat nu atestă executarea cerințelor prevăzute la lit.a) şi b), prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare a legislației, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit.a) şi b).

  În conformitate cu prevederile art.129 pct.(13) lit.a) din Codul fiscal, restanța reprezintă sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întârziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de până la 500 de lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea a legislației.

  Totodată, în conformitate cu prevederile art.175 alin.(8) din Codul fiscal în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea a legislației, precum și în cazurile admiterii de erori la perfectarea documentelor de plată, se vor considera stinse sumele de impozite, taxe, alte plăţi, majorări de întârziere (penalităţi) şi/sau amenzi pentru care, la data examinării contului personal generalizat al contribuabilului, documentele trezoreriale de plată privind stingerea obligațiilor fiscale prin compensare au fost perfectate şi remise organului corespunzător spre executare.

  Conform prevederilor art.34 alin.(1) din Codul civil, persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător din nume și pe cont propriu din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.

  Potrivit art.14 pct.1 din Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, întreprinderea individuală este întreprinderea care aparține cetățeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.

  Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetățeanului (familiei) și altor surse care nu sunt interzise de legislație.

  Concomitent, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) din Legea nr.1353/2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier), gospodăria țărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei țărănești), având ca scop obținerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderență a propriei producții agricole.

  Gospodăria țărănească are statutul juridic de persoană fizică (art.3 alin.(1) din Legea nr.1353/2000).

  Ținând cont de faptul că patrimoniul întreprinderii individuale/gospodăriei țărănești este inseparabil de bunurile personale ale antreprenorului (cetățeanului/persoanei fizice), care răspunde nelimitat pentru obligațiile sale cu tot patrimoniul (exceptând cazurile prevăzute de lege), indiferent de faptul dacă contribuabilul a depus cererea de stingere a restanței prin compensare în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării/ comunicării deciziei, în acest sens se va considera că achitarea a fost efectuată la contul entității - întreprindere individuală/ gospodărie țărănească și, respectiv, în cazul unei erori în documentul de plată, contribuabilul va beneficia de reducere de 50% în conformitate cu prevederile art.234 alin.(2) din Codul fiscal.

  Alăturat, comunicăm că în cazul în care contribuabilul nu a depus cererea de stingere a restanței prin compensare, compensarea se efectuează la inițiativa Serviciului Fiscal de Stat.

  Conform prevederilor art.234 alin.(2) din Codul fiscal, persoana trasă la răspundere pentru încălcare a legislației beneficiază de o reducere cu 50% a amenzilor aplicate, cu excepţia amenzilor aplicate pentru comiterea repetată, în decurs de 6 luni consecutive, a încălcărilor legislației prevăzute la art.254 şi 254¹, dacă respectă strict următoarele condiții:

  a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare a legislației sau le stinge concomitent cu acțiunile prevăzute la lit.b);

  b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării deciziei asupra cazului de încălcare a legilației, stinge sumele impozitelor, taxelor, contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, majorărilor de întârziere (penalităților) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie sau stinge obligația fiscală prin compensare conform art.175.

c) în cazul în care datele din sistemul informațional al Serviciului Fiscal de Stat nu atestă executarea cerințelor prevăzute la lit.a) şi b), prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare a legislației, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit.a) şi b).

  În conformitate cu prevederile art.129 pct.(13) lit.a) din Codul fiscal, restanța reprezintă sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întârziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de până la 500 de lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea legislației.

  Totodată, în conformitate cu prevederile art.175 alin.(8) din Codul fiscal în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea legislației, precum și în cazurile admiterii de erori la perfectarea documentelor de plată, se vor considera stinse sumele de impozite, taxe, alte plăţi, majorări de întârziere (penalităţi) şi/sau amenzi pentru care, la data examinării contului personal generalizat al contribuabilului, documentele trezoreriale de plată privind stingerea obligațiilor fiscale prin compensare au fost perfectate şi remise organului corespunzător spre executare.

  Activitate profesională în sectorul justiţiei, conform art.5 pct.(36²) din Codul fiscal, este activitate permanentă desfăşurată în cadrul formelor de organizare a activităţii prevăzute de lege de către avocat, avocat-stagiar, notar public, executor judecătoresc, administrator autorizat, mediator, expert judiciar în cadrul biroului de expertiză judiciară.

  Deasemenea, art.5 pct.(36³) din Codul fiscal, prevede că activitate profesională în domeniul sănătăţii reprezintă exercitare independentă a profesiunii de medic în una dintre formele de organizare a activităţii profesionale prevăzute de Legea ocrotirii sănătăţii nr.411/1995.

  Ținând cont de prevederile Ordinului SFS nr.352/2017 cu privire la aprobarea Instrucţiunii privind evidenţa contribuabililor, subiecții care desfășoară activitatea profesională în sectorul justiției și în domeniul sănătății se iau la evidență fiscală în baza codului fiscal atribuit de SFS.

  În corespundere cu pct.10 lit.c) din Ordinul menționat, se consideră cod fiscal pentru persoanele fizice ce practică activitate profesională licenţiată ori autorizată - codul personal (IDNP) indicat în documentul ce permite practicarea activităţii profesionale sau codul fiscal diferit de codul personal (IDNP) atribuit de SFS.

  Respectiv, ținând cont de prevederile enunțate supra, subiecții care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției şi în domeniul sănătății, în cazul unei erori în documentul de plată vor beneficia de reducerea de 50% în conformitate cu prevederile art.234 alin.(2) din Codul fiscal.

  Alăturat, comunicăm că în cazul în care contribuabilul nu a depus cererea de stingere a restanței prin compensare, compensarea se efectuează la inițiativa Serviciului Fiscal de Stat.