Conform art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.
Potrivit art.46 alin.(3) din Codul fiscal, metodele de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi materiale se aplică de către contribuabil în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS.
Concomitent, potrivit pct.15 din SNC ”Stocuri” aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naţionale de Contabilitate , costurile de intrare a stocurilor achiziţionate cuprinde valoarea de cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării (de exemplu, costurile de transportare-aprovizionare, asigurare pe durata transportării, încărcare, descărcare, comisioane intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile, taxele vamale şi alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma şi în locul utilizării după destinaţie cum ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea).
Intrarea stocurilor achiziţionate se contabilizează ca majorare concomitentă a stocurilor şi datoriilor, diminuare a creanţelor, costurilor activităţilor auxiliare etc. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse la determinarea costului de intrare a stocurilor achiziţionate.
Astfel, în cazul importului de active, indiferent de costul activului conform contractului de procurare a acestuia, cost de intrare va constitui valoarea de cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării acestui activ.
Respectiv, agentul economic urmează să contabilizeze activul importat, la valoarea totală egală cu cea de procurare + cheltuieli de import, și cu deducerea lor conform prevederilor expuse în capitolului 3 din Codul fiscal.