În conformitate cu prevederile art.24 alin.(1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.          

       Potrivit art.30 alin.(1) din Codul fiscal nu se permite deducerea impozitului pe venit, a penalităţilor şi a amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităţilor aplicate pentru încălcarea actelor normative.          

      De asemenea, relatăm că art. 44 alin.(7) din Codul fiscal prevede că în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidenţă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS care nu contravin prevederilor codului.          

      Modul de contabilizare a stocurilor este prevăzut de SNC „Stocuri”, aprobat prin Ordinul Ministerul Finanţelor nr.118 din 06 august 2013 privind aprobarea Standardelor Naţionale de Contabilitate.          

      Punctul 5 din Standardul menţionat, defineşte noţiunea de stocuri ca active circulante care sunt: destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii, sau sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care urmează a fi folosite în procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti.          

        De asemenea, conform p. 15 din Standard, costurile de intrare a stocurilor achiziţionate cuprinde valoarea de cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării (de exemplu, costurile de transportare-aprovizionare, asigurare pe durata transportării, încărcare, descărcare, comisioane intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile, taxele vamale şi alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma şi în locul utilizării după destinaţie cum ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea). Intrarea stocurilor achiziţionate se contabilizează ca majorare concomitentă a stocurilor şi datoriilor, diminuare a creanţelor, costurilor activităţilor auxiliare etc. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sînt deduse la determinarea costului de intrare a stocurilor achiziţionate.         

         Respectiv, impozitele şi taxele nerecuperabile se includ în costul mărfii, şi se permit la deducere în scopuri fiscale.