În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (10) din Legea contabilității şi raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017 (în vigoare din 01.01.2019), entitatea acoperă pierderea contabilă reportată din contul profitului net aferent perioadei de gestiune curentă şi celei precedente, al rezervelor, capitalului social, al contribuţiilor suplimentare ale proprietarilor (asociaţilor, acţionarilor, fondatorilor, membrilor) potrivit hotărîrii adunării generale a acestora, iar pentru întreprinderile de stat şi cele municipale – pierderea respectivă este acoperită de organele centrale de specialitate, de autorităţile administraţiei publice locale.          

Conform pct. 26 din Standardul Național de Contabilitate „Capital propriu și datorii”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, acoperirea pierderilor anilor precedenţi în cursul perioadei de gestiune conform deciziei organului de conducere împuternicit al entităţii, se contabilizează în funcţie de sursa acoperirii pierderilor ca diminuare a rezervelor, a capitalului social sau a altor elemente de capital propriu, sau ca majorare a capitalului nevărsat şi diminuare a pierderilor neacoperite ale anilor precedenţi.          

De asemenea, potrivit pct. 36 și 37 din standardul menționat, nu se admite compensarea datoriilor şi creanţelor, cu excepţia cazurilor cînd se compensează datoriile faţă de un creditor cu creanţele acestuia şi cu condiţia că această compensare a fost convenită de părţi în mod explicit.          

Stingerea datoriilor poate fi efectuată prin:          

1) achitarea numerarului;          

2) transmiterea altor active;          

3) prestarea serviciilor;          

4) substituirea unei datorii cu alta;          

5) trecerea în cont a avansurilor acordate;          

6) convertirea datoriei în aport în capital social etc.          

La fel, conform pct. 12 – 14 din Standardul Național de Contabilitate „Creanțe și investiții financiare”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, la recunoaşterea iniţială, creanţele se evaluează la valoarea nominală, inclusiv impozitele şi taxele calculate în conformitate cu legislaţia în vigoare (de exemplu, taxa pe valoarea adăugată, accize, alte impozite şi taxe).          

Derecunoaşterea creanţelor poate fi efectuată prin stingerea acestora (de exemplu, încasarea numerarului, trecerea în cont (decontarea) avansurilor primite, compensarea datoriilor).          

Stingerea creanţelor se contabilizează ca majorare a numerarului, costurilor, cheltuielilor sau diminuare a datoriilor şi diminuare a creanţelor.          

Astfel, entitatea poate compensa datoriile entității față de fondator cu creanțele apărute în urma deciziei fondatorului de a acoperi pierderile anilor precedenți.          

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (3) din Codul fiscal, contribuţiile suplimentare ale fondatorilor, asociaţilor, acţionarilor sau membrilor entităţii, efectuate în calitate de aport pentru acoperirea pierderilor suportate în perioadele de gestiune precedente, nu sînt supuse impozitării.          

Prin urmare, în cazul în care fondatorul îndreaptă suma împrumutului în calitate de aport la capitalul social al entității, ca urmare a convertirii datoriei, pentru acoperirea pierderilor anilor precedenți, această sumă nu va fi supusă impozitării.          

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii contabilității şi raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017 (în vigoare din 01.01.2019) modificării art.20 și art.901 din Codul fiscal, prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 1-6 art. 22 din 05.01.2018)

Potrivit prevederilor art. 31 din Legea privind societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007, societatea este obligată să formeze un capital de rezervă de cel puțin 10% din cuantumul capitalului social. Capitalul de rezervă al societății poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului ei social.          

Totodată, menționăm că în conformitate cu prevederile art. 12 pct. 3) din Codul fiscal, dividend constituie venitul obținut din repartizarea profitului net între acționari (asociați) în conformitate cu cota de participație depusă în capitalul social, cu excepția venitului obținut în cazurile lichidării complete a agentului economic.           

Prin urmare, la majorarea capitalului statutar din contul capitalului de rezervă are loc repartizarea profitului sub formă de cote-părți fondatorilor entității și apare obligația reținerii impozitului pe venit conform art. 90¹ alin. (3¹) din Codul fiscal.