Regimul fiscal al rezidenţilor zonelor economice libere este reglementat de prevederile art. 49 din Codul fiscal.

      Totodată, regimul fiscal al agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este reglementat de prevederile capitolului 7¹ din Codul fiscal.

      În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) al Legii nr. 440 din 27.07.2001 cu privire la zonele economice libere, zonele economice libere (zonele antreprenoriatului liber), denumite in continuare zone libere, sînt părţi ale teritoriului vamal al Republicii Moldova, separate din punct de vedere economic, strict delimitate pe tot perimetrul lor, in care pentru investitorii autohtoni si străini sînt permise, in regim preferenţial, anumite genuri ale activităţii de întreprinzător.

      Conform alin. (1) art. 6 din Legea nominalizată, rezident al zonei libere, poate fi orice persoana fizica sau juridica înregistrata in modul stabilit de legislaţie in calitate de subiect al activităţii de întreprinzător in Republica Moldova.

       De asemenea, conform prevederilor alin. (7) art. 8 din Lege, impozitul pe venitul rezidenţilor, obţinut de la livrarea mărfurilor (serviciilor) din zona libera pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, se percepe conform legislaţiei.

        Astfel, prevederile capitolului 7¹ din Codul fiscal nu se extind asupra rezidenţilor zonelor economice libere, iar venitul obţinut de către aceştia urmează a fi impozitat în modul general stabilit respectînd prevederile art. 49 din Codul fiscal, care reglementează regimul fiscal al rezidenţilor zonelor economice libere.

       În conformitate cu art. 90 alin. (5) din Codul fiscal, prin derogare de la alin. (3) al aceluiași articol, în cazul plăţilor la lichidare, impozitul pe venit se reţine din diferenţa dintre suma îndreptată spre achitare şi valoarea nominală a cotei de participare în capitalul social al agentului economic aflat în proces de lichidare.

     În cazul în care agentul economic, subiect al regimului fiscal aferent subiecților sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se află în proces de lichidare, potrivit prevederilor art. 54⁴ alin. (6) din Codul fiscal, persoana responsabilă a contribuabilului care a iniţiat procedurile de încetare a activităţii este obligată, în termen de 6 luni de la adoptarea unei astfel de decizii, în conformitate cu legislaţia în vigoare, să prezinte darea de seamă privind impozitul pe venit.

    Totodată, pe parcursul procesului de lichidare, agentul economic, subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii nu va avea dreptul de schimbare a regimului de impozitare aplicat.

      Astfel, subiectul impunerii va prezenta Darea de seamă – forma SIMM20.

      În conformitate cu prevederile art. 54¹ alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, agenţii economici menţionaţi la alin. (1) pot alege regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit dacă aceştia, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, nu au obţinut venit.      

      Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, pentru subiecţii menţionaţi la lit. a) şi b) pînă la data de 25 aprilie, iar pentru subiecţii menţionaţi la lit. c) pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului de înregistrare.         

     Prin urmare, agenții economici menţionaţi la alin.(1) care, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, nu au obţinut venit pot alege regimul de impozitare. Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, pînă la data de 25 aprilie.         

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării art. 541 din Codul fiscal, prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018, publicat în Monitorul Oficial nr.464-470 din 29.12.2017)

     În conformitate cu prevederile art.54¹ alin.(3) lit.a) din Codul fiscal, agenţii economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A., cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorilor individuali, precum şi agenţilor economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanţă pentru afaceri şi management (pct. 70.22 din Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei) este mai mare de 60% din venitul din vînzări, pot alege regimul de impozitare SIMM sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit dacă aceştia, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din livrări scutite de T.V.A. fără drept de deducere sau din livrări scutite de T.V.A. fără drept de deducere şi impozabile cu T.V.A. în sumă de până la 1,2 milioane de lei, cu condiţia că livrările scutite de T.V.A. fără drept de deducere depăşesc 50% din totalul livrărilor.

     Potrivit art. 93 pct. 6) din Codul fiscal, livrare impozabilă reprezintă livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepția celor scutite de TVA fără drept de deducere, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activității de întreprinzător.

     Totodată, conform pct. 20) al articolului menționat, scutire de TVA cu drept de deducere constituie scutire de TVA cu acordarea dreptului de deducere a sumei TVA, achitată sau care urmează a fi achitată pentru procurările efectuate, conform art. 104 din Codul fiscal.

     Concomitent, potrivit art. 104 lit. a) din Codul fiscal, se scutesc de TVA cu drept de deducere mărfurile și serviciile pentru export.

     Astfel, în sensul aplicării art.54¹ alin.(3) lit.a) din Codul fiscal, livrările scutite de TVA cu drept de deducere se atribuie la livrări impozabile cu TVA.

     Prin urmare, valoarea livrărilor la export nu se include în valoarea livrărilor scutite de TVA fără drept de deducere, la aprecierea ponderii livrărilor scutite de TVA fără drept de deducere, în vederea stabilirii dreptului de alegere a regimului de aplicare a SIMM sau a regimului general de aplicare a impozitului pe venit.

    În conformitate cu prevederile art. 54² alin. (1) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul determinat conform contabilităţii financiare, obţinut în perioada fiscală de declarare.

     În scopul aplicării regimului SIMM, agentul economic urmează să determine obiectul impunerii prin aplicarea contabilității de angajamente reieșind din prevederile legislației contabile.

     În contabilitatea financiară, potrivit prevederilor SNC „Cheltuieli”, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, valoarea activelor transmise cu titlul gratuit nu se contabilizează în componența veniturilor dar se include în componența cheltuielilor financiare ale entității.

     Concomitent, menționăm că, capitolul 7¹ al titlului II din Codul fiscal nu prevede norme privind ajustarea obiectului impozabil, cu excepția cazurilor de retur de marfă sau discoutului (reducerii) și cu excepția veniturilor stipulate la art. 54² alin.(3) din Codul fiscal.

      Prin urmare, prevederile art. 21 alin. (5) din Codul fiscal nu se extind în cazul agenților economici care aplică regimul SIMM și respectiv donația nu constituie obiect al impunerii pentru agenţii economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

     În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Codul fiscal, agenții economici sînt obligați să achite, nu mai tîrziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din: 

(a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului titlu, pentru anul respectiv; sau

(b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru anul precedent.

     Totodată, alin. (4) din articolul menționat prevede că normele date nu vizează subiecții impozitați conform regimului fiscal stabilit la capitolul 7¹ (agenții economici subiecti ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii).

     Respectiv, în situația în care agentul economic care pe parcursul anului își schimbă regimul de impozitare, de la regimul general de aplicare a impozitului pe venit la regimul SIMM, pentru perioada în care agentul economic este subiect al impunerii conform regimului general, acesta va achita în rate impozitul pe venit, conform prevederilor art. 84 din Codul fiscal, pentru perioada aplicării regimului general – cîte ¼ din suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit pentru anul respectiv în termenele specificate în alin. (1) din articolul citat.

    Iar pentru perioada în care acesta a fost subiect al impunerii conform regimului fiscal al agenților economici subiecți ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (SIMM) va avea obligația de achitare a impozitului conform modului stabilit în art. 54⁴ alin. (2) din Codul fiscal.

    În conformitate cu prevederile art. 54⁴ alin. (5) din Codul fiscal, contribuabilii care au filiale și/sau subdiviziuni în afara unității administrativ-teritoriale în care se află sediul central (adresa juridică) achită impozitul calculat la buget corespunzător sediului central (adresa juridică) al contribuabilului.