În conformitate cu prevederile art. 88 alin. (5) din Codul fiscal, veniturile persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător (bloggerul/vloggerul/influencerul/freelancerul), obţinute din prestarea serviciilor şi/sau lucrărilor, sunt considerate drept salariu din care se reţine impozitul conform cotei prevăzute la art.15 lit.a) din Codul fiscal.
     Astfel, dacă persoana (bloggerul/vloggerul/influencerul/freelancerul) prestează servicii şi/sau lucrări în baza unui contract civil, venitul achitat persoanei fizice (bloggerul/vloggerul/influencerul/freelancerul) pentru serviciile acordate urmează a fi supus impozitării.
    Totodată, ținem să specificăm că, în condițiile în care plata se efectuează pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe, plata respectivă se consideră royalty, care în temeiul art. 90¹ alin. (3¹) din Codul fiscal, de către subiecții specificați la art. 90 din Codul fiscal, se va efectua reţinerea finală a impozitului în mărime de 12% din royalty achitate în folosul persoanelor fizice.

    Potrivit art. 8 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, contribuabilul are dreptul să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite.
   Astfel, la îndeplinirea condiţiilor stabilite, agenții economici rezidenţi ai zonelor economice libere pot beneficia de facilităţile fiscale aferente impozitului pe venit prevăzute la art. 49 din Codul fiscal.
   Prin urmare, la determinarea venitului impozabil entitatea urmează să ajusteze venitul din rîndul 130 al Declarației cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN12) cu suma facilităților determinate prin anexa nr. 6D la Declarația menționată. La completarea anexei nominalizate, se va ține cont de codul facilității specificat în Nomenclatorul codurilor aferent facilităților fiscale la impozitul pe venit aprobat prin Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.1080 din 10 octombrie 2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 216-220/1231 din 19.10.2012).

    Prevederile legislației fiscale a Republicii Moldova nu stabilesc obligația de informare a Serviciului Fiscal de Stat despre utilizarea facilităților prevăzute la art. 49 din Codul fiscal.
   Astfel, rezidenții zonei economice libere pot beneficia de facilitățile fiscale aferente impozitului pe venit prevăzute la art. 49 din Codul fiscal, cu condiția îndeplinirii condițiilor stabilite de această normă.

    Impozitul pe venit se percepe în proporţie de 75% din cota stabilită în Republica Moldova, pe venitul obținut din activitatea rezidenţilor în zona economică liberă (art.49 lit.b) din Codul fiscal).
     Totodată, menționăm că potrivit art. 6 alin. (10) din Legea nr. 440/2001 cu privire la zonele economice libere, în zona liberă pot fi desfășurate următoarele genuri de activitate:
    a) producţia industrială a mărfurilor, cu excepţia alcoolului etilic (alcoolului etilic rafinat, alcoolului etilic cu tăria mai mare de 80% vol, alcoolului etilic cu tăria mai mică de 80% vol, alcoolului tehnic, alcoolului denaturat, distilatelor de vin crude şi învechite, altor derivaţi din alcool etilic) şi a producţiei alcoolice;
      b) sortarea, ambalarea, marcarea şi alte asemenea operaţiuni cu mărfurile tranzitate prin teritoriul vamal al Republicii Moldova;
      b¹) activitate comercială externă;
      c) genuri auxiliare de activitate, cum ar fi serviciile comunale, de depozitare, de construcţii, de alimentaţie publică etc., necesare desfăşurării activităţilor indicate la lit.a) şi b).
     În contextul celor menționate supra, înstrăinarea cotelor de participație deținute în capitalul social al unei persoane juridice nu poate fi calificată drept activitatea rezidenților în zona economică liberă. Prin urmare, asupra venitului obținut din înstrăinarea cotelor de participație deținute în capitalul social al unei persoane juridice nu se aplică prevederile art. 49 lit. b) din Codul fiscal.
(Temei: Scrisoarea Ministerului Finanțelor nr.15/2-13/122 din 01.04.2021)

     Potrivit prevederilor pct. 82 din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător, aprobat prin Anexa nr.1 a Hotărîrii de Guvern nr.693/2018, în scopul aplicării art.49 din Codul fiscal, noţiunea de mărfuri (servicii) produse în zona economică liberă corespunde genurilor de activitate pasibile desfăşurării activităţii în zona economică liberă care sînt stabilite la art.6 alin.(10) din Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere.
     Se consideră produse în zona liberă mărfurile obţinute integral sau mărfurile transformate suficient în această zonă liberă, dacă:
     a) intervine schimbarea poziţiei mărfii (codului de clasificare) în Nomenclatura combinată a mărfurilor, la nivelul unuia dintre primele patru semne; sau dacă
   b) costul mărfurilor declarate, scoase din zona liberă, depăşeşte costul mărfurilor introduse în zona liberă din cauza creşterii cu peste 35% a ponderii consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii (art. 7 alin. (4¹) din Legea cu privire la zonele economice libere).

    Potrivit art. 49 lit. e) din Codul fiscal, rezidenţii care au beneficiat de scutirile prevăzute la lit. c) şi d) art. 49 din Codul fiscal şi care investesc suplimentar în mijloace fixe ale întreprinderilor lor şi/sau în dezvoltarea infrastructurii zonei economice libere au dreptul să beneficieze în mod repetat de scutiri de plata impozitului pe venitul de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă către alţi rezidenţi ai zonelor economice libere începând cu trimestrul următor în care a fost atins volumul de investiţii suplimentare, cu condiţia că numărul mediu de angajaţi înregistrat în anul calendaristic următor anului atingerii volumului de investiţii suplimentare va depăşi cu 20% numărul mediu de angajaţi înregistrat în anul calendaristic precedent atingerii volumului de investiţii suplimentare.
    Astfel, reieșind din prevederile menționate, conchidem că rezidentul zonei economice libere urmează să beneficieze de facilitatea suplimentară la întrunirea condițiilor prevăzute, începând cu trimestrul următor în care a fost atins volumul de investiții suplimentare, fără ca termenul de aplicare repetată a facilității să fie adăugat la termenul de aplicare a facilității inițiale stabilit de art. 49 lit. a) din Codul fiscal.
(Temei: Scrisoarea Ministerului Finanțelor nr.15/2-13/125 din 05.04.2021)

   Conform prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova sunt subiecți ai impunerii cu impozitul pe venit. De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol prevede că subiecţii impunerii sunt obligaţi să declare venitul brut obţinut din toate sursele.
   Potrivit art.14 alin.(1) din Codul fiscal, venitul din orice surse aflate în Republicii Moldova, inclusiv facilitățile acordate de angajator, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul, precum și venitul din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obţinut de persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, constituie obiect al impunerii cu impozit pe venit.
     Astfel, veniturile primite de către persoanele fizice rezidente a Republicii Moldova, se impozitează la cota stabilită la art. 15 lit. a) din Codul fiscal.
    De asemenea, veniturile menționate urmează a fi declarate în conformitate cu prevederile art. 83 CF, prin depunerea Declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (Forma CET18) nu mai târziu de 30 aprilie a anului următor anului fiscal de gestiune și urmând a fi reflectat la codul C4 ”Alte venituri impozabile” în Declarația (Forma CET18).