Conform prevederilor art.267¹ alin.(1) din Codul fiscal, contestația împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acțiunii funcționarului fiscal poate fi depusă în decursul a 30 de zile de la data comunicării sau notificării privind decizia sau întreprinderea acțiunii contestate. Dacă persoana indicată la art.267 alin.(1), din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta termenul legal de depunere a contestaţiei, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen de Serviciul Fiscal de Stat. Culpa reprezentantului legal se atribuie reprezentatului.

Totodată, în cazul când contestaţia se depune după expirarea acestui termen, fără ca să fie repusă în termen în modul prevăzut la acelaşi alineat, aceasta rămâne neexaminată.

Respectiv, conform prevederilor art.267³ alin.(1) din Codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat examinează contestația în termen de 30 de zile de la data primirii, cu excepția cazurilor în care conducerea Serviciului Fiscal de Stat emite o decizie cu privire la prelungirea acestui termen, fapt despre care este înștiințat contribuabilul. Perioada cu care se prelungește termenul nu va depăși 30 de zile.

Contribuabilul care a încetat activitatea, conform prevederilor art.69⁷ alin. (3) și (4) din Codul fiscal, este obligat în termen de 5 zile de la adoptarea unei astfel de decizii să prezinte o informație la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat.

Persoana fizică care a încetat activitatea independentă va depune la subdiviziunea SFS în a cărei rază teritorială de deservire îşi are adresa de domiciliu sau on-line prin intermediul portalului www.sfs.md (SIA „e-Cerere", modulul „Înregistrarea on line a contribuabililor") următoarele documente:

• cererea de înregistrare/actualizare a datelor/încetare a activității pentru persoanele ce desfășoară activitate independentă, conform anexei nr.1 la Ordinul Ministerului Finanțelor nr.2/2017, în care se va selecta tipul cererii „Încetarea activității independente";
• registrul de evidență a procurărilor de la persoanele fizice ce nu desfășoară activitate de întreprinzător pentru anul în care a fost depusă cererea de încetare a activității independente (în cazul depunerii cererii de radiere la DDF). În cazul neprezentării/lipsei registrului menționat, contribuabilul va depune o declarație pe proprie răspundere (în formă liberă) privind neefectuarea procurărilor de la persoanele fizice ce nu desfășoară activitate de întreprinzător pe parcursul anului respectiv;
• confirmarea privind luarea la evidență fiscală a persoanei fizice care desfășoară activitate independentă, în cazul în care contribuabilul dispune de aceasta.

Concomitent, persoana fizică va prezenta centrului de asistență tehnică cererea privind radierea din evidență a ECC, conform Regulamentului cu privire la modul de evidenţă şi sigilare a echipamentelor de casă şi de control, aprobat prin Ordinul SFS nr.632/2020.

Urmare a recepționării cererii de radiere a ECC, persoana responsabilă din cadrul subdiviziunii SFS (DDF) va radia ECC din evidență, în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul de evidenţă şi sigilare a echipamentelor de casă şi de control, aprobat prin Ordinul SFS nr.632/2020.

Încetarea activității independente are loc fără efectuarea controlului fiscal și doar după radierea ECC din evidență, cu emiterea Deciziei cu privire la încetarea din oficiu a activității independente.

În conformitate cu prevederile art.17 alin.(4) din Legea contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017, în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii documentelor contabile, entitatea este obligată să le restabilească în termen de 3 luni de la data constatării faptului respectiv.

Astfel, în cadrul controlului fiscal, Serviciul Fiscal de Stat nu este abilitat să acorde contribuabilului termenul sus-menționat pentru reconstituirea contabilității, aceasta fiind obligația contribuabilului de a-și restabili singur în termenul stabilit documentele contabile, cu excepția cazurilor în care termenul de trei luni pentru restabilirea contabilității nu a expirat.

Articolul 257 alin.(5) din Codul fiscal prevede că, neasigurarea păstrării documentelor de evidenţă şi/sau a benzilor de control (benzilor de control pe suport electronic specializat) şi/sau lipsa totală ori parţială a contabilităţii, ceea ce face imposibilă efectuarea controlului fiscal, se sancţionează cu amendă de la 40000 la 60000 de lei, cu calcularea, după caz, a impozitelor şi taxelor respective conform art.189 alin.(2) din Codul fiscal.

Prin urmare, în cazul în care în cadrul controlului fiscal este stabilit că la contribuabilul supus controlului sunt pierdute, sustrase sau distruse documentele contabile, ceea ce face imposibilă efectuarea controlului fiscal, potrivit prevederilor art.257 alin.(5) din Codul fiscal, acesta urmează a fi sancționat cu amendă de la 40000 la 60000 de lei, cu calcularea, după caz, a impozitelor şi taxelor respective conform art.189 alin. (2) din Codul fiscal.

Totodată, conform art.257 alin.(7) din Codul fiscal, prin derogare de la alin. (2) și (5) din același articol, prevederile respective nu se aplică entităţilor care ţin contabilitatea şi întocmesc situaţiile financiare în baza IFRS, pe o perioadă de până la 2 ani de la data implementării standardelor menţionate.

Recalcularea obligaţiilor fiscale calculate prin metode şi din surse indirecte se efectuează doar în cazul în care contribuabilul a restabilit evidenţa şi a prezentat actele Serviciului Fiscal de Stat, nu mai târziu de un an din data aducerii la cunoştinţă a deciziei asupra cazului de încălcare a legislaţiei.

În conformitate cu prevederile art.8 alin.(2) lit.e) din Codul fiscal, contribuabilii sunt obligați să achite la buget, la timp şi integral, ținând cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurând exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate.

Prevederile art.83 din Codul fiscal reglementează obligațiunea și termenul de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit de către persoanele fizice rezidente care au obligații privind achitarea impozitului.

Art.87 alin.(1) din Codul fiscal prevede că contribuabilul care conform art.83 din Codul fiscal este obligat să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit, achită impozitul pe venit nu mai târziu de termenul stabilit pentru prezentarea declarației (fără a ține cont de prelungirea termenului).

Prin urmare, în cazul în care în cadrul controlului au fost constatate cazuri de nedeclarare a veniturilor de către persoanele fizice care nu practică activitate de întreprinzător conform art.83 din Codul fiscal și neachitare a impozitului pe venit din aceste venituri, Serviciul Fiscal de Stat va întreprinde următoarele:

- va calcula suma impozitului pe venit conform prevederilor art.15 lit.a) din Codul fiscal, în mărime de 12%, inclusiv ținând cont de scutirile la care are dreptul persoana fizică supusă controlului (conform prevederilor legislației fiscale pentru anul fiscal respectiv);

- va calcula majorarea de întârziere (penalitatea) pentru neplata impozitului pe venit în termen, conform art.228 din Codul fiscal;

- va aplica amendă de la 80% la 100% din mărimea impozitului pe venit nedeclarat, conform prevederilor art.261 alin.(5) din Codul fiscal.

Completarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factura fiscală” este reglementată de cap. II al Instrucțiunii privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factură fiscală”, aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 118 din 28 august 2017.

Neîntocmirea documentelor primare, inclusiv a documentelor primare cu regim special, precum şi nerespectarea cerinţelor de întocmire a acestora, cu excepţia tranzacţiilor debitorului gajist înregistrat în calitate de plătitor de TVA în cazul neeliberării facturii fiscale la comercializarea mărfurilor gajate în numele acestuia conform art.295 alin.(2) din Codul contravențional se sancţionează cu amendă de la 25 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 50 la 75 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.

Neindicarea sau indicarea incorectă de către agentul economic furnizor în factură/factură fiscală a preţului de livrare pentru o unitate, fixat de agentul economic producător al mărfurilor produse pe teritoriul ţării, şi a mărimii adaosului comercial cumulativ sau a preţului de achiziţie pentru o unitate la mărfurile importate şi a mărimii adaosului comercial cumulativ, în cazul livrării mărfurilor social importante, a căror listă este aprobată de Guvern, se sancţionează cu amendă în mărime de până la 10% din valoarea tranzacţiei cu mărfuri social importante. În cazul în care amenda stabilită este achitată în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de încălcare, agentul economic furnizor beneficiază de o reducere de 50% din suma amenzii stabilite. Amenda stabilită conform prezentului punct se percepe la bugetul de stat prin decizia adoptată de către Serviciul Fiscal de Stat şi autoritatea administrativă de inspectare financiară din subordinea Ministerului Finanţelor.

Conform art.84 alin.(1) din Codul fiscal, agenții economici sunt obligați să achite, nu mai târziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din:

1. suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului titlu, pentru anul respectiv; sau
2. impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru anul precedent.

Concomitent, pentru neplata sau plata incompletă a impozitului pe venit în rate, conform art.261 alin.(6) din Codul fiscal, se sancţionează cu amendă în cuantum calculat, în modul stabilit la art.228 alin.(3), unei perioade cuprinse între data stabilită pentru plata acestui impozit şi data de prezentare a declaraţiei fiscale.

Suma neplătită a impozitului pe venit se determină ca diferenţă dintre impozitul calculat şi plătit de contribuabil şi impozitul pe care acesta era obligat să-l plătească. Impozitul pe venit care urmează a fi plătit reprezintă cea mai mică mărime din impozitul calculat care urma să fie plătit în anul precedent sau 80% din suma definitivă a impozitului din perioada fiscală curentă, scăzîndu-se trecerile în cont (cu excepţia impozitului plătit în rate). Sancţiunea nu se aplică în cazul în care impozitul pe venit ce urmează a fi plătit este mai mic de 5000 de lei.

Amenda nu se aplică contribuabililor menţionaţi la art.228 alin.(5) în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale şi perioadele fiscale pentru care nu se aplică (nu se calculează) majorări de întîrziere (penalităţi).

Totodată, amenda pentru neplata în întregime a impozitului pe venit în rate pentru perioada cuprinsă în primul termen (25 martie) și ultimul termen de achitare a impozitului pe venit în rate (25 decembrie) a anului fiscal, în care acesta urma a fi achitat, se aplică în mărimea penalității stabilită pentru acest an.

În cazul când amenda se aplică pentru perioada de la 1 ianuarie până la data prezentării declarației, aceasta se aplică în mărimea penalității stabilită pentru anul fiscal următor celui în care urma a fi achitat impozitul pe venit în rate.

Neplata în întregime a impozitului pe venit reprezintă diferența dintre impozitul calculat de contribuabil şi plătit de el şi impozitul pe care acesta era obligat să-l plătească și se determină la fiecare termen de plată a impozitului pe venit în rate, ținându-se cont de sumele achitate în perioada dintre termene.