Serviciul Fiscal de Stat

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.50

Care sînt documentele eliberate de subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat persoanei fizice rezidente care a depus Cererea privind luarea la evidență fiscală a persoanei fizice rezidente care desfășoară activitate în domeniul achizițiilor produselor agricole din horticultură și fitotehnie și alte obiecte ale regnului vegetal?

La depunerea Cererii privind luarea la evidență fiscală a persoanei fizice rezidente care desfășoară activitate în domeniul achizițiilor produselor agricole din horticultură și fitotehnie și alte obiecte ale regnului vegetal, subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat, va elibera persoanei fizice Confirmarea privind luarea la evidența fiscală a persoanei fizice rezidente care desfășoară activitate în domeniul achizițiilor produselor agricole din horticultură și fitotehnie și alte obiecte ale regnului vegetal (Anexa nr.4 la Ordinul SFS nr.623 din 31.12.2019).

Borderoul de achiziție a producției din fitotehnie și/sau horticultură și/sau a obiectelor regnului vegetal (prevăzut de Ordinul ministrului finanțelor nr. 3/2020), necesar pentru documentarea cantității și a locului achiziţionării de către subiect a produselor de la persoanele fizice, se va elibera în baza cererii depuse la Direcția deservire fiscală a Serviciului Fiscal de Stat, după raza de deservire, sau online prin Sistemul Informațional Automatizat „Comandarea online a formularelor tipizate”, în formă tipizată pe suport de hârtie, sau diapazon de serie şi numere, care reprezintă o alternativă a comenzii de eliberare a formularelor.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.35

Ce acte servesc temei pentru suspendarea curgerii termenului de prescripție?

Potrivit prevederilor pct. 8 din Regulamentul privind modul de stingere a obligației fiscale și anulare a sumelor plătite în plus prin prescripție, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 221/2017, termenul de prescripție se suspendă în cazurile enumerate la art. 265 alin. (2) din Codul fiscal în baza următoarelor acte, ce servesc drept temei pentru suspendare:

1) actul juridic ce atestă că contribuabilul persoană fizică se află sub arest sau este condamnat la privațiune de libertate;

2) hotărîrea definitivă şi irevocabilă ce atestă faptul că instanța de judecată a hotărît asupra perceperii impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii;

3) contractul de modificare a termenului de stingere a obligaţiei fiscale prin amînare/eşalonare (încheiat în temeiul art. 180 alin. (5) din Codul fiscal);

4) informaţia din Sistemul informaţional integrat al Poliţiei de Frontieră privind lipsa din Republica Moldova a contribuabilului persoană fizică sau a persoanei cu funcţie de răspundere a contribuabilului persoană juridică mai mult de 6 luni consecutive pe parcursul termenului de prescripţie, extrasă în conformitate cu prevederile Acordului de cooperare dintre Departamentul Poliţiei de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor;

5) actul juridic ce atestă că contribuabilul se află în procedură de insolvabilitate în conformitate cu Legea insolvabilității nr. 149/2012.

6) decizia privind luarea la evidenţă specială a obligaţiei fiscale conform art.206 alin.(1) din Codul fiscal.

7) încheierea executorului judecătoresc privind intentarea procedurii de executare, emisă în temeiul documentului executoriu înaintat de Serviciul Fiscal de Stat.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.38

Se consideră subdiviziune încăperea cu destinație depozit angro deținută în baza contractului de locațiune?

Art. 5 pct. 29) din Codul fiscal stabileşte noţiunea de subdiviziune сa unitate structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (filială, reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia. Excepţie constituie dispozitivele electronice (de tip terminal de plată în numerar, terminal cash-in, aparat de schimb valutar, bancomat, precum şi altele ce dispun de un program de aplicaţie dedicat şi identificabil), inclusiv spaţiul pentru amplasarea acestor dispozitive.

Conform art. 161 alin. (8) din Codul fiscal, la adoptarea deciziei despre schimbarea sediului şi/sau despre constituirea subdiviziunii, contribuabilul, în termen de 60 de zile de la data dobîndirii dreptului de proprietate (posesie, locaţiune), informează Serviciul Fiscal de Stat despre schimbarea sediului său şi/sau prezintă informațiile iniţiale, iar ulterior informează despre modificările cu privire la sediul subdiviziunii sale, precum şi despre sistarea temporară a activității subdiviziunii.

Potrivit pct. 107 din Ordinul SFS nr. 352/2017 cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind evidența contribuabililor, cererile perfectate de către contribuabili privind înregistrarea/lichidarea și suspendarea subdiviziunilor/obiectelor impozabile sunt recepționate de către subdiviziunea SFS de la locul de deservire al contribuabilului (întreprinderea de bază/sediul central) sau prin SIA „e-Cerere” modulul „Înregistrarea online a subdiviziunilor”. Ține de menționat că la completarea coloanei 6 Sediul subdiviziunii din Cererea/Constatare privind înregistrarea/lichidarea și suspendarea subdiviziunilor/obiectelor impozabile (anexa nr.15) din Ordin, contribuabilii vor indica adresa completă a depozitului angro conform datelor din contractul de locațiune.

Astfel, depozitul angro deținut în baza contractului de locațiune întrunește noțiunea de subdiviziune și urmează a fi înregistrat la subdiviziunea SFS la locul deservirii agentului economic sau prin SIA „e-Cerere” modulul „Înregistrarea online a subdiviziunilor”.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.36

Ce documente urmează a fi prezentate pentru înregistrarea reprezentanței permanente?

În conformitate cu pct. 22 din Instrucțiunea privind evidența contribuabililor, aprobată prin Ordinul Serviciului Fiscal de Stat nr. 352/2017, persoanele juridice sau organizaţiile cu statut de persoană fizică nerezidente care dispun de obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau care au obligaţii fiscale în conformitate cu legislaţia fiscală, precum şi persoanele juridice nerezidente, la cererea de atribuire a codului fiscal vor anexa:

a) extrasul din registrul comerţului naţional din ţara de origine ce confirmă că conform legislaţiei sale naţionale nerezidentul este persoană juridică;

b) copia certificatului de înregistrare al persoanei juridice nerezidente în ţara de reşedinţă;

c) copiile de pe documentele de identificare al nerezidentului (copia certificatului de atribuire a codului fiscal sau a altui document recunoscut ca atare);

d) copiile contractelor perfectate de către notar privind obţinerea dreptului de proprietate asupra bunului imobil;

e) copia documentului ce confirmă statutul legal al reprezentanţei permanente eliberat de către persoana juridică nerezidentă;

f) copia actului de identitate al persoanei împuternicite de către nerezident de a reprezenta interesele acestuia în activitatea desfăşurată pe teritoriul Republicii Moldova;

g) copia documentului (procura sau alt document confirmativ) prin care persoana este împuternicită să reprezinte interesele nerezidentului în Republica Moldova;

h) copia actului de identitate a conducătorului/administratorului, indicat în documentele de constituire.

Documentele enumerate la lit. a), b) şi c) se prezintă autentificate notarial şi legalizate de oficiile consulare ale Republicii Moldova acreditate în ţara de origine a nerezidentului, fiind traduse în limba de stat.

În certificatul de atribuire a codului fiscal (anexa nr. 4 la Instrucţiune), eliberat persoanei juridice nerezidente, la rubrica „Contribuabilul” se indică denumirea acestuia din ţara sa de reşedinţă, iar la rubrica „S-a atribuit codul fiscal” se indică codul fiscal, conform codului de identificare din ţara sa de reşedinţă.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.34

Care este modul de înregistrare a sucursalei persoanelor juridice?

Procedura înregistrării sucursalelor persoanelor juridice este reglementată de Legea nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, iar înregistrarea se efectuează la organul înregistrării de stat. Potrivit art. 12 din Legea nr. 220/2007, sucursalele persoanelor juridice se înregistrează cu condiţia indicării în actele de constituire ale persoanei juridice a datelor cu privire la crearea, denumirea şi sediul acestora.

Sucursalele persoanelor juridice se înregistrează fără atribuirea statutului de persoană juridică. Procedura înregistrării sucursalelor persoanelor juridice străine este similară procedurii înregistrării persoanelor juridice autohtone, cu particularităţile specificate în Codul civil şi Legea nr.81/2004 cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător.

Pentru înregistrarea sucursalelor persoanelor juridice autohtone se depun următoarele documente:

b) hotărîrea organului competent al persoanei juridice, care va conţine date cu privire la crearea sucursalei, la aprobarea regulamentului acesteia şi la desemnarea administratorului;

c) regulamentul sucursalei, în două exemplare, care trebuie să conţină următoarele date: – sediul (adresa poştală, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail) al sucursalei; – genurile de activitate desfăşurate de sucursală; – denumirea şi forma juridică de organizare a persoanei juridice, denumirea sucursalei, dacă aceasta este diferită de cea a persoanei juridice; – numele şi prenumele persoanei care exercită funcţii de administrare a sucursalei; – împuternicirile persoanei care exercită funcţii de administrare a sucursalei;

d1) avizul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – pentru asociaţiile de economii şi împrumut;

e) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.

Pentru înregistrarea sucursalelor persoanelor juridice străine, pe lîngă documentele prevăzute la art. 12 alin. (3) lit. b) şi c) se depun următoarele documente:

a) regulamentul sucursalei, care trebuie să conţină următoarele date: – sediul (adresa poştală, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail) al sucursalei;

– genurile de activitate desfăşurate de sucursală;

– menţiunea privind legislaţia statului sub incidenţa căreia se află persoana juridică străină;

– extrasul din registrul în care este înregistrată persoana juridică străină, tradus şi legalizat notarial, precum şi numărul de înregistrare al persoanei juridice străine;

– forma juridică de organizare, sediul, genurile de activitate şi mărimea capitalului social al persoanei juridice străine, dacă informaţiile respective nu sînt indicate în actul de constituire a persoanei juridice străine;

– denumirea persoanei juridice străine, denumirea sucursalei, dacă aceasta este diferită de cea a persoanei juridice străine;

– numele şi prenumele persoanei care exercită funcţii de administrare a sucursalei, numele şi prenumele administratorului persoanei juridice străine;

– împuternicirile persoanei care exercită funcţii de administrare a sucursalei;

b) copia actului de constituire a persoanei juridice străine, tradus în limba de stat, legalizată notarial;

c) situaţia financiară a persoanei juridice străine potrivit ultimei perioade de raportare.

Sucursalelor persoanelor juridice autohtone li se atribuie numere de identificare de stat identice numărului de identificare de stat al persoanei juridice care le-a creat. Sucursalelor persoanelor juridice străine li se atribuie numere de identificare de stat indiferent de numărul de identificare al persoanei juridice străine care le-a creat.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.24

Care este modul de lichidare a gospodăriei țărănești (de fermier) în cazul decesului fondatorului?

Gospodăria țărănească (de fermier) își încetează activitatea în conformitate cu temeiurile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 1353/2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier).

Potrivit alineatului (2) litera c) al articolului nominalizat, în cazul decesului fondatorului, gospodăria ţărănească (de fermier) îşi încetează activitatea prin hotărîre a instanţei de judecată, în baza cererii moştenitorului, dacă nu a rămas nici un membru al gospodăriei şi niciun moştenitor al acestuia nu doreşte să ţină mai departe gospodăria.

Informația despre încetarea activității gospodăriei țărănești (de fermier) se înscrie în Registrul de stat al gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), ținut de structura teritorială a organului înregistrării de stat (IP „Agenția Servicii Publice”).

Conform art. 27 alin. (4) din legea nominalizată, activitatea gospodăriei se consideră încetată din momentul radierii acesteia din Registrul de stat al gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.3

În care cazuri obligațiile nu se consideră restante?

Suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de până la 500 de lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional în scopul:

a) beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea legislației;
b) neprezentării şi/sau anulării dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la contul bancar şi/sau contul de plăţi al contribuabilului, emisă pentru asigurarea încasării restanţelor;
c) atestării lipsei restanţelor faţă de bugetul public naţional ale contribuabililor;
d) asigurării executării art.13 pct.8) din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;
e) asigurării executării art.131 alin. (7) din Codul fiscal;
f) luării în evidenţă fiscală a conturilor bancare şi/sau a conturilor de plăţi în condiţiile prevăzute la art.167 din Codul fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 206 din Codul fiscal obligaţiile fiscale luate la evidenţă fiscală specială nu se consideră restanţe pe perioada aflării la evidenţa fiscală specială, cu excepţia obligaţiilor fiscale aferente contribuabililor aflaţi în procedură de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura simplificată a falimentului (art. 129 pct. 13) din Codul fiscal).

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.25

În ce cazuri subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat este în drept să refuze luarea la evidență fiscală a conturilor bancare și/sau conturilor de plăți?

Conform prevederilor art. 167 alin. (2) din Codul fiscal, operaţiunile pe un cont bancar şi/sau cont de plăţi deschis (cu excepţia conturilor tranzitorii de executare a bugetelor, conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) pot demara numai după recepţionarea de către Banca Naţională a Moldovei, banca (sucursala), societatea de plată, societatea emitentă de monedă electronică şi/sau furnizorul de servicii poştale a documentului electronic, emis şi remis de către Serviciul Fiscal de Stat, care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului.

Contul bancar şi/sau contul de plăţi este luat la evidenţă de către Serviciul Fiscal de Stat în baza documentului electronic, emis şi remis de către Banca Națională a Moldovei, banca (sucursala), societatea de plată, societatea emitentă de monedă electronică şi/sau furnizorul de servicii poştale, care confirmă deschiderea contului.

Prin prisma art. 167 alin. (2) din Codul fiscal și pct. 47 din Instrucțiunea privind evidența contribuabililor, aprobată prin Ordinul SFS nr. 352/2017, în cazul în care contribuabilul are restanţe, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să nu elibereze documentul electronic care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului bancar și/sau a contului de plăți (cu excepţia contului bancar deschis în străinătate și a contului de acumulare deschis conform legislației insolvabilității). În acest context, menționăm că potrivit art. 129 pct. 13) lit. f) din Codul fiscal, în scopul luării la evidență fiscală a conturilor bancare și/sau de plăți, suma neachitată a obligației fiscale în cuantum de până la 500 de lei inclusiv nu se consideră restanță față de bugetul public național.

Documentul electronic care confirmă deschiderea contului şi documentul electronic care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului urmează a fi expediate şi recepţionate prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice.

Astfel, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să nu elibereze documentul electronic care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului bancar și/sau contului de plăți (cu excepţia contului bancar deschis în străinătate și a contului de acumulare deschis conform legislației insolvabilității), în cazul în care contribuabilul înregistrează restanţe față de bugetul public național.

De asemenea, conturile bancare și/sau de plăți nu vor fi luate în evidență fiscală în cazul aplicării interdicțiilor de către executorii judecătorești.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.5

Ce este o dare de seamă fiscală?

Dare de seamă fiscală se consideră orice declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care sunt prezentate sau trebuie să fie prezentate Serviciului Fiscal de Stat, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale (art. 129 pct. 9) din Codul fiscal).

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.54

Sunt obligaţi contribuabilii care organizează activitate la domiciliu sau de la distanţă, în contextul imposibilităţii exercitării activităţii, să declare ca subdiviziune adresa executării activităţii la distanţă conform cerinţelor stabilite de art. 161 alin. (8) din Codul fiscal?

Potrivit prevederilor art.292¹ din Codul muncii, munca la distanţă reprezintă forma de organizare a muncii în domeniile de activitate, prin care salariatul îşi îndeplineşte atribuţiile specifice ocupaţiei, funcţiei sau meseriei pe care o deţine în alt loc decât cel organizat de angajator, folosind inclusiv mijloace din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. Salariaţii cu munca la distanţă sunt salariaţii care au încheiat un contract individual de muncă sau un acord suplimentar la contractul existent, care conţin clauze de muncă la distanţă.

Conform art.5 pct.29) din Codul fiscal, se consideră subdiviziune unitatea structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia. Excepţie constituie dispozitivele electronice (de tip terminal de plată în numerar, terminal cash-in, aparat de schimb valutar, bancomat, precum şi altele ce dispun de un program de aplicaţie dedicat şi identificabil), inclusiv spaţiul pentru amplasarea acestor dispozitive.

Totodată, conform art.161 alin. (8) din Codul fiscal, stabilește că la adoptarea deciziei despre schimbarea sediului şi/sau despre constituirea subdiviziunii, contribuabilul, în termen de 60 de zile de la data dobîndirii dreptului de proprietate (posesie, locaţiune), informează Serviciul Fiscal de Stat despre schimbarea sediului său şi/sau prezintă informaţiile iniţiale, iar ulterior informează despre modificările cu privire la sediul subdiviziunii sale, precum şi despre suspendarea/încetarea activităţii subdiviziunii.

Reieșind din cele relatate, adresa executării activității la distanță, care nu face parte din unitățile structurale ale întreprinderii, instituției, organizației, nu corespunde noțiunii de subdiviziune.

Respectiv, contribuabilul care asigură executarea unor atribuții/activități în afara teritoriului/unității controlate de acesta direct sau indirect, nu este supusă declarării ca subdiviziune a contribuabilului, conform prevederilor stabilite de art. 161 alin. (8) din Codul fiscal.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.14

Este obligat contribuabilul de a informa Serviciul Fiscal de Stat despre modificarea sediului?

În conformitate cu art.161 alin. (8) din Codul fiscal, la adoptarea deciziei despre schimbarea sediului şi/sau despre constituirea subdiviziunii, contribuabilul, în termen de 60 de zile de la data dobîndirii dreptului de proprietate (posesie, locaţiune), informează Serviciul Fiscal de Stat despre schimbarea sediului său şi/sau prezintă informaţiile iniţiale, iar ulterior informează despre modificările cu privire la sediul subdiviziunii sale, precum şi despre sistarea temporară a activităţii subdiviziunii.

Totodată, în conformitate cu pct. 95 din Instrucțiunea privind evidența contribuabililor, aprobată prin Ordinul SFS nr. 352/2017 (în continuare Instrucțiune), în cazul în care contribuabilul (cu excepţia celor supuşi înregistrării de stat) îşi schimbă sediul (domiciliul) din raza de activitate a subdiviziunii SFS unde se află la evidenţă, acesta va informa subdiviziunea SFS în baza cererii de modificare a datelor (conform Anexei nr.1, 1A şi 2 la Instrucţiune).

Prin urmare, având la bază cadrul de reglementare în vigoare, doar contribuabilii care sunt luați la evidență fiscală prin atribuirea codurilor fiscale de către Serviciul Fiscal de Stat (menționați la pct. 10 lit. c), d), j), l), m) din Instrucțiune) în cazul schimbării sediului, în termen de 60 de zile de la data dobîndirii dreptului de proprietate, vor depune cererea respectivă, procedura fiind descrisă de prevederile Instrucțiunii sus menționate.

Totodată, menționăm că contribuabilii supuşi înregistrării de stat la ÎS ,,Agenția Servicii Publice” nu au obligația de informa SFS despre modificarea sediului, întrucât informația respectivă este recepționată de la organul înregistrării de stat în baza schimbului de informații.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.48

transferat în arhivă

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.33

Care conturi bancare și/sau conturi de plăți deschise de contribuabili în instituțiile financiare nu se i-au la evidență fiscală?

Conform prevederilor art. 167 alin. (2) din Codul fiscal, nu sunt luate la evidență fiscală conturile tranzitorii de executare a bugetelor, conturile de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum și conturile persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.40

Care sume urmează a fi trecute la scăderi în cazul suspendării operațiunilor la conturile bancare și/sau conturile de plăți?

Potrivit art. 229 alin. (5) din Codul fiscal, după suspendarea operațiunilor la conturile bancare și/sau conturile de plăți ale contribuabilului, banca (sucursala), societatea de plată, societatea emitentă de monedă electronica și/sau furnizorul de servicii poștale permite trecerea la scăderi:

a) a oricăror sume în contul bugetului;

b) în contul creditorilor gajişti a sumelor băneşti încasate de la exercitarea dreptului de gaj;

c) a sumelor transferate de la contul de împrumut al întreprinderii în scopurile pentru care a fost acordat împrumutul;

d) a comisioanelor băncii (sucursalei), societăţii de plată, societăţii emitente de monedă electronică şi/sau furnizorului de servicii poştale, aferente executării parţiale sau totale de către aceasta a ordinelor incaso emise de către Serviciul Fiscal de Stat sau a ordinelor de plată emise în contul bugetului, care se încasează din contul contribuabilului neafectînd suma indicată în ordinul incaso sau în ordinul de plată.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.43

Este obligat contribuabilul să informeze Serviciul Fiscal de Stat despre deschiderea contului bancar și/sau contului de plăți?

Conform art. 167 alin. (1) din Codul fiscal, despre deschiderea conturilor bancare şi/sau conturilor de plăţi (cu excepția conturilor tranzitorii de executare a bugetelor, conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social)), Banca Naţională a Moldovei, banca (sucursala), societatea de plată, societatea emitentă de monedă electronică şi/sau furnizorul de servicii poştale sunt obligaţi să informeze în aceeaşi zi Serviciul Fiscal de Stat prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi băncile şi/sau societăţile de plată.

Astfel, contribuabilul nu este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat despre deschiderea contului bancar și/sau de plăți, deoarece Banca Națională a Moldovei, banca (sucursala), societatea de plată, societatea emitentă de monedă electronică şi/sau furnizorul de servicii poştale informează Serviciul Fiscal de Stat despre deschiderea acestuia.

În același timp, art. 167 alin. (5) din Codul fiscal prevede că, în cazul deschiderii contului bancar în străinătate, în termen de 15 zile de la data deschiderii acestuia, persoanele indicate la art.162 alin.(1) lit.a) din Codul fiscal (persoane juridice, întreprinzători individuali, gospodării ţărăneşti (de fermieri), persoane fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător sau practică activitate profesională licenţiată ori autorizată, reglementată de legislaţia de specialitate) comunică Serviciului Fiscal de Stat faptul şi datele corespunzătoare. Informația respectivă se prezintă conform anexei nr. 9 la Instrucțiunea privind evidența contribuabililor, aprobată prin Ordinul SFS nr. 352/2017.

Drept confirmare a înregistrării contului, Serviciul Fiscal de Stat eliberează contribuabilului, în termen de 3 zile, un certificat de confirmare, potrivit anexei nr. 9¹ la Instrucțiunea menționată.

Reieșind din cele menționate, în cazul deschiderii contului bancar în străinătate, contribuabilii indicați la art. 162 alin. (1) lit a) din Codul fiscal au obligația de a informa Serviciul Fiscal de Stat despre deschiderea contului.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.32

Unde și ce acte urmează a fi prezentate pentru înregistrarea nerezidenților care dețin obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau care au obligaţii fiscale?

Conform art. 163 alin. (7) din Codul fiscal și pct. 22 din Instrucțiunea privind evidența contribuabililor, aprobată prin Ordinul SFS nr.352/2017 (în continuare - Instrucțiune), persoanele juridice sau organizaţii cu statut de persoană fizică nerezidentă care deţin obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau care au obligaţii fiscale depun cererea de atribuire a codului fiscal (anexa nr.2 la Instrucţiune), în termen de trei zile lucrătoare de la data apariţiei obligaţiei fiscale sau a obiectului impozabil, la subdiviziunea SFS în a cărei rază a apărut obiectul impozabil/obligaţia fiscală sau prin SIA „e-Cerere” modulul „Înregistrarea on line a contribuabililor” la care se va anexa:

a) extrasul din registrul comerţului naţional din ţara de origine ce confirmă că conform legislaţiei sale naţionale nerezidentul este persoană juridică;

b) copia certificatului de înregistrare al persoanei juridice nerezidente;

c) copiile de pe documentele de identificare al nerezidentului (copia certificatului de atribuire a codului fiscal sau a altui document recunoscut ca atare);

d) copiile contractelor perfectate de către notar privind obţinerea dreptului de proprietate asupra bunului imobil;

e) copia documentului ce confirmă statutul legal al reprezentanţei permanente eliberat de către persoana juridică nerezidentă;

f) copia actului de identitate al persoanei împuternicite de către nerezident de a reprezenta interesele acestuia în activitatea desfăşurată pe teritoriul Republicii;

g) copia documentului (procura sau alt document confirmativ) prin care persoana este împuternicită să reprezinte interesele nerezidentului în Republica Moldova;

h) copia actului de identitate a conducătorului/administratorului, indicat în documentele de constituire.

Documentele enumerate la lit. a), b) şi c) se prezintă autentificate notarial şi legalizate de oficiile consulare ale Republicii Moldova acreditate în ţara de origine a nerezidentului, fiind traduse în limba de stat.

Totodată, conform pct. 23 din Instrucțiune, persoanele fizice cetăţeni străini şi apatrizi nerezidenți care deţin obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau care au obligaţii fiscale, se vor lua la evidenţă fiscală, după cum urmează:

a) în baza Cererii de atribuire a codului fiscal (Anexa nr.21 la Instrucţiune), la care vor anexa:

-copia paşaportului persoanei nerezidente; -copiile contractelor perfectate de către notar privind obţinerea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, după caz; -copia documentului (procura sau alt document confirmativ) prin care persoana este împuternicită să reprezinte interesele nerezidentului în Republica Moldova, după caz;

-copia actului de identitate a persoanei împuternicite;

-copia certificatului de moștenitor în cazul obținerii dreptului de proprietate asupra bunului imobil prin moștenire.

b) în baza Deciziei cu privire la luarea la evidenţă fiscală din oficiu a persoanei fizice nerezidente (Anexa nr.20 la Instrucţiune), în termen de 10 zile din data primirii următoarelor documente: hotărîri, decizii, inclusiv a instanţelor de judecată, etc, ce confirmă apariţia obligaţiei faţă de bugetul public naţional, prezentate de alte entităţi, dări de seamă fiscale (Forma IALS18, IALS21, INR14 etc.).

În cazul persoanelor fizice cetăţeni străini şi apatrizi nerezidenți, depunerea cererii şi eliberarea certificatului de atribuire a codului fiscal se realizează la orice subdiviziune a Serviciului Fiscal de Stat.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.27

transferat în arhivă ca urmare a comasării cu întrebarea 33.1.35

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.13

Care sunt organele abilitate cu dreptul de înregistrare de stat a persoanelor juridice şi a formelor organizatorice cu statut de persoană fizică?

În conformitate cu Legea nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, înregistrarea de stat a persoanelor juridice, sucursalelor acestora, a persoanelor fizice întreprinzători individuali și gospodăriilor țărănești (de fermier) se efectuează de către IP „Agenția Servicii Publice” prin structurile sale teritoriale. De asemenea, organizația necomercială se înregistrează de către IP „Agenția Servicii Publice” în conformitate cu prevederile Legii nr. 86/2020 cu privire la organizațiile necomerciale.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.58

Terenurile agricole urmează a fi înregistrate în calitate de subdiviziune sau obiect impozabil?

Noțiunea de subdiviziune este stabilită de art. 5 pct. 29) din Codul fiscal, potrivit căruia aceasta constituie o unitate structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (filială, reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia. Excepţie constituie dispozitivele electronice (de tip terminal de plată în numerar, terminal cash-in, aparat de schimb valutar, bancomat, precum şi altele ce dispun de un program de aplicaţie dedicat şi identificabil), inclusiv spaţiul pentru amplasarea acestor dispozitive.

Potrivit art. 7 alin. (5) din Codul fiscal, contribuabilii care au obiecte impozabile calculează şi sting prin achitare obligaţiile fiscale aferente obiectelor impozabile corespunzător locului amplasării acestora.

Totodată, conform art. 8 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, contribuabilul este obligat să prezinte informații veridice despre obiectele impunerii deținute. Obiect impozabil reprezintă obiect al impunerii cu impozite şi taxe locale, care nu este subdiviziune, potrivit pct. 3 din Instrucțiunea privind evidența contribuabililor, aprobată prin Ordinul SFS nr. 352/2017, cu modificările ulterioare.

Astfel, terenul agricol, se va declara ca obiect impozabil, cu tipul „63 – Teren cu destinație agricolă”, conform Anexei nr. 14 la Ordinul SFS nr. 352/2017.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.59

Urmează oare a fi înregistrat ca subdiviziune apartamentul luat în locațiune de la persoana fizică pentru a îl oferi, ulterior, în chirie?

Noțiunea de subdiviziune este stabilită de art. 5 pct. 29) din Codul fiscal și pct. 3 din Instrucțiunea privind evidența contribuabililor, aprobată prin Ordinul SFS nr. 352/2017, potrivit căreia aceasta constituie o unitate structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (filială, reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia. Excepţie constituie dispozitivele electronice (de tip terminal de plată în numerar, terminal cash-in, aparat de schimb valutar, bancomat, precum şi altele ce dispun de un program de aplicaţie dedicat şi identificabil), inclusiv spaţiul pentru amplasarea acestor dispozitive.

De asemenea, prevederile art. 161 alin. (8) din Codul fiscal stabilesc obligația contribuabilului de a informa Serviciul Fiscal de Stat despre constituirea subdiviziunii în termen de 60 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate (posesie, locaţiune).

Procedura de înregistrare a subdiviziunilor contribuabilului este reglementată de Capitolul XI din Instrucțiunea privind evidența contribuabililor (în continuare – Instrucțiune). Astfel, pct. 104 din Instrucțiune prevede că înregistrarea subdiviziunilor se efectuează pentru contribuabilii care au în componenţa lor subdiviziuni, cel puţin una. Subsecvent, activitatea de antreprenoriat este reglementată de prevederile Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, care determină entitățile care au dreptul în nume propriu să se angajeze în activități de antreprenoriat în Republica Moldova și stabilește condițiile legale, fundamentele organizatorice si economice ale acestei activitati.

Astfel, conform prevederilor art. 1 pct. 1) din Legea nr. 845/1992, antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 1270 alin. (1) din Codul civil, prin contract de sublocațiune, locatarul este în drept să dea bunul închiriat în sublocaţiune sau să cesioneze locațiunea numai cu consimțământul locatorului. În cazul sublocaţiunii, locatarul îşi păstrează răspunderea faţă de locator.

Astfel, ca și în cazul contractului de locațiune, în cazul sublocațiunii se achită plata pentru chirie (art. 1271 din Codul civil). Reieșind din cele expuse, prestarea serviciilor de sublocațiune în scopul obținerii permanente de venituri constituie obiect al activității de antreprenoriat. Prin urmare, apartamentul luat în locațiune de la persoana fizică pentru a îl oferi ulterior în chirie, în cadrul desfășurării activității de cazare, indiferent de categoria de confort, în hotel, hotel-apartament, motel, vilă turistică, bungalou, pensiune turistică, pensiune agroturistică, camping, sat de vacanţă sau tabără de vacanţă, care se atribuie la secţiunea I a Clasificatorului activităţilor din economia Moldovei, urmează a fi declarat în calitate de subdiviziune, cu tipul „21 – Hotel-apartament”, conform Anexei nr. 14 la Ordinul SFS nr. 352/2017.

32 Metodologia evidenţei fiscale
32.1 Dispoziţii generale

32.1.60

În ce cazuri se întrerupe termenul de prescripție pentru stingerea obligației fiscale?

Potrivit art. 265 alin. (4) și (5) din Codul fiscal, termenul de prescripţie a obligației fiscale se întrerupe în conformitate cu prevederile Codului civil. Reieșind din prevederile art. 401 alin. (1) din Codul civil, termenul de prescripție se va întrerupe în următoarele cazuri:

1) printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice alt mod, expres sau tacit, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția. Constituie acte de recunoaștere tacită executarea parțială a obligației, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, constituirea unei garanții, solicitarea unui termen de plată, declararea compensării și alte asemenea manifestări care să ateste în mod neîndoielnic existența dreptului celui împotriva căruia curge prescripția;

2) prin înaintarea în modul stabilit a unei cereri de chemare în judecată, de arbitrare, a unei cereri de eliberare a ordonanței judecătorești sau a unei alte cereri în organul jurisdicțional competent;

3) prin înaintarea în modul stabilit a unei cereri de admitere a creanței în cadrul procesului de insolvabilitate, precum și a cererii de intervenție în cadrul procedurii de executare silită în curs pornite de alți creditori;

4) în alte cazuri prevăzute de lege.

După întreruperea termenului de prescripţie începe să curgă un nou termen. Timpul scurs până la întreruperea termenului de prescripţie nu se include în noul termen de prescripţie.

Totodată, conform prevederilor art. 404 alin. (1) din Codul civil, în toate cazurile, termenul de prescripţie extinctivă nu poate depăşi durata maximă de 10 ani de la data încălcării dreptului.

[Completare în Baza generalizată a practicii fiscale ca urmare a modificărilor operate prin Legea pentru modificarea unor acte normative nr. 356/2022, în vigoare din 01.01.2023].

Database updates

Sequence 193 from 24-04-2024