Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Codul fiscal, deducerea cheltuielilor de delegaţii a agenţilor economici se permite în limitele stabilite de Hotărîrea Guvernul nr.10 din 05.01.2012.

  În conformitate cu pct. 31 lit. c) din Regulamentul cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea menționată, în cazul aflării personalului peste hotare peste 24 ore diurnele se achită în modul general stabilit de Regulamentul menționat.

  Cheltuielile de deplasare, în cazul descărcării pe teritoriul unei ţări şi a încărcării pe teritoriul altei ţări, se achită în mărime de 100% din suma cheltuielilor de deplasare stabilite pentru ţara de destinaţie.

  Potrivit punctelor 6, 10 şi 11 din Regulamentul menţionat, delegarea salariatului se efectuează de către conducătorul entităţii sau altă persoană împuternicită prin aprobarea ordinului, cu indicarea scopului şi a termenului delegării, precum şi a ţării gazdă.

  Termenul delegării salariaţilor se determină de către conducătorii entităţilor în conformitate cu Codul muncii al Republicii Moldova.

  Compensarea cheltuielilor de deplasare se efectuează pentru zilele aflării efective în deplasare, inclusiv pentru ziua plecării şi ziua sosirii, determinate conform menţiunilor în ordinul de deplasare şi în documentele de călătorie prezentate, în limitele termenului pentru care salariatul a fost delegat.

  Astfel, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Codul fiscal, deducerea cheltuielilor de delegații se permite în limitele stabilite de pct. 31 din Hotărîrea menţionată.

  În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Codul fiscal, deducerea cheltuielilor de delegaţii a agenţilor economici se permite în limitele stabilite de Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 10 din 5 ianuarie 2012.  

  Astfel, potrivit pct. 2 din Regulamentul menționat, acesta reglementează cheltuielile entităţilor din Republica Moldova pentru deplasarea în interes de serviciu a personalului sau a persoanelor care practică activităţi de voluntariat în conformitate cu Legea voluntariatului nr.121 din 18 iulie 2010, pe teritoriul republicii şi peste hotarele ei.

  Totodată, conform pct. 1 din Regulament, personal reprezintă persoana fizică numită în funcţie sau care activează în baza contractului (acordului) individual de muncă sau în cea desfăşurată în baza altor contracte cu caracter civil, precum şi administratorii, fondatorii, membrii consiliului de administrație ori membrii organelor de conducere.

  Prin urmare, cheltuielile suportate de entitate aferente deplasării fondatorului în interes de serviciu, dar care nu este salariat/angajat, se vor permite la deducere în limitele stabilite de Hotărîrea Guvernului nr. 10 din 5 ianuarie 2012.

    Conform prevederilor art. 24 alin. (20) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor anuale suportate de angajator pentru primele de asigurare facultativă de asistenţă medicală ale salariatului în cuantumul unui salariu mediu lunar pe economie, prognozat şi aprobat de Guvern pentru anul pentru care a fost acordat fiecărui salariat.

   În cazul în care perioada de asigurare stabilită în contractul de asigurare facultativă a angajaţilor se referă la două perioade fiscale distincte, deducerea cheltuielilor aferente se va efectua proporţional perioadei fiscale ţinînd cont de limita stabilită la art. 24 alin. (20) din Codul fiscal.

  În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător, iar în conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol, deducerea cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a agenţilor economici se permite în limitele stabilite de Guvern.

   În conformitate cu prevederile pct. 19 din Regulamentul cu privire la delegare salariaţilor entităţilor din Republica Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 10 din 05.01.2012, personalului delegat i se compensează cheltuielile efective pentru locaţiune, inclusiv pentru serviciile obligatorii prestate în unităţile de cazare, conform cerinţelor privind utilarea camerelor din unităţile de cazare, în mărime ce nu va depăşi plafoanele de cazare pentru fiecare 24 de ore, prevăzute în anexa nr.2 la prezentul Regulament.

   Cheltuielile efective pentru locaţiune se justifică prin documentele confirmative.

Nu se permite achitarea cheltuielilor pentru locaţiune în unităţile de cazare în baza conturilor comune, fără a fi indicate în ele perioada aflării, numele celor cazaţi, tipurile cheltuielilor etc.

  Totodată, în conformitate cu prevederile pct. 1 din același Regulament, diurna este o indemnizaţie zilnică, în moneda naţională sau în valuta străină, acordată în scopul compensării cheltuielilor suportate suplimentar de personal în timpul delegării.

  Pornind de la prevederile menţionate, în cazul în care valoarea micului dejun nu este specificată separat în factura eliberată de hotel, aceasta se consideră parte componentă a cheltuielilor de locaţiune, ci nu ca parte componentă a diurnei.

 

  Conform prevederilor art. 24 alin. (20) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor anuale suportate de angajator pentru primele de asigurare facultativă de asistenţă medicală ale salariatului în cuantumul unui salariu mediu lunar pe economie, prognozat şi aprobat de Guvern pentru anul pentru care a fost acordat fiecărui salariat.

  În condiţiile în care, în perioada cuprinsă în contractul de asigurare facultativă, angajatul demisionează, regimul fiscal al acestor cheltuieli rămîne neschimbat, urmând a se ţine cont de limita stabilită la art. 24 alin. (20) din Codul fiscal.

 

 Conform pct. 4 din Regulamentul cu privire la delegarea personalului entităților din Republica Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 10/2012, prevederile acestuia se extind asupra personalului delegat pentru îndeplinirea unor misiuni provizorii, inclusiv:

  a) încheierea şi îndeplinirea contractelor, soluţionarea altor probleme legate de producerea şi comercializarea bunurilor şi de prestarea serviciilor;
   b) exercitarea funcţiei de control în problemele ce ţin de specificul activităţii;
  c) efectuarea vizitelor oficiale, purtarea tratativelor, consultărilor, pregătirea şi încheierea convenţiilor, acordurilor;
  d) realizarea schimburilor de experienţă, specializărilor, stagiilor, instruirilor;
  e) participarea la vînzări şi expoziţii, studierea pieţei, realizarea de activităţi în domeniul cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice;
  f) participarea la sesiuni, simpozioane, conferințe, şedinţe, congrese, manifestări științifice, culturale, artistice şi sportive;
  g) primirea titlurilor, decorațiilor şi premiilor decernate etc;
  h) alte sarcini analogice.

  Totodată, conform pct. 1 din Regulamentul menționat, deplasarea în interes de serviciu reprezintă delegarea personalului, conform ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) entității, pe un anumit termen, pentru executarea obligațiilor prevăzute la pct.4 din Regulament.

  Subsecvent, prin Hotărârea Guvernului nr. 632/1994 a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul şi mărimile de compensare a cheltuielilor în cazul repartizării lucrătorilor din întreprinderi şi organizaţii în vederea executării lucrărilor de montaj, reglare, construcţie, reparaţie și restaurare, precum şi a cheltuielilor necesare pentru lucrările cu un caracter mobil şi ambulant şi cele executate prin metoda de schimb.

  Potrivit pct. 8 şi 11 din Regulament, suplimentul pentru caracterul mobil al lucrărilor executate de muncitorii organizaţiei de construcţie (subdiviziunii ei), transferaţi în altă localitate, se plăteşte pe un termen de pînă la 3 ani şi se stabileşte în mărime de 30 la sută din salariul tarifar (salariul de funcţie), fără a se lua în calcul coeficienţii şi plăţile suplimentare, care însă nu va depăşi diurnile plătite pentru deplasări de serviciu.

  Prevederile pct. 21 şi 22 stabilesc că, suplimentele plătite în mărimile prevăzute de Regulamentul dat nu se iau în considerare la calcularea salariului mediu şi la calcularea cotizaţiilor pentru asigurări sociale de stat şi sînt neimpozabile, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Lucrătorilor, cărora în baza Regulamentului menţionat, li s-au stabilit suplimente nu li se plătesc diurnele prevăzute pentru deplasări.

  Astfel, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător, iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol stabilesc că, deducerea cheltuielilor de delegații se permite în limitele stabilite de Hotărîrea Guvernului nr.632 din 24 august 1994.

  Potrivit art. 5 pct. 32) din Codul fiscal, datoria compromisă este o creanţă care este nerambursabilă în cazurile în care:

  a) agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;
 b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri;
 c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficiență de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii;
 d) persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia;
 e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă;
 f) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă;
 g) datoria în mărime de până la 2000 de lei are termenul de prescripţie expirat.

Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, cu excepţia lit. g), are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanței respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii.

 

  Potrivit art. 5 pct. 29) din Codul fiscal, subdiviziunea este o unitate structurală a întreprinderii, instituţiei organizaţiei (reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia.

  Determinarea obligațiilor fiscale se efectuează conform cu prevederile titlului II al Codului fiscal, precum și potrivit actelor normative adoptate în conformitate cu acesta.  

  Menționăm că, mărimea cotelor privind impozitul pe venit sunt stabilite la art. 15 al Codului fiscal.  

  Conform prevederilor art. 92 alin. (8) din Codul fiscal, întreprinzătorul individual, gospodăria țărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariați, pe parcursul perioadei fiscale, nu depășește 3 unități și care nu sînt înregistrați ca plătitori de T.V.A. prezintă, nu mai tîrziu de 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, darea de seamă fiscală unificată.  

  Totodată, întreprinzătorul individual care nu se conformă prevederilor art. 92 alin. (8) din Codul fiscal urmează să prezinte Declarația cu privire la impozitul pe venit.

În conformitate cu art. 187 alin. (2) din Codul fiscal, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat dări de seamă privind impozitele, taxele, primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii.

  Potrivit alin. (2¹) din articolul menționat, darea de seamă fiscală se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în forma şi în modul reglementat de Serviciul Fiscal de Stat, după cum urmează:  

  b) începând cu 1 ianuarie 2013 – de către subiecţii înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A.;
  c) începând cu 1 iulie 2016 – de către subiecţii care au, conform numărului scriptic de salariaţi înregistrat în anul precedent, mai mult de 10 persoane angajate prin contract individual de muncă ori prin alte contracte;
  d) începând cu 1 ianuarie 2017 – de către contribuabilii care la situaţia din 1 ianuarie 2016 aveau angajaţi mai mult de 5 salariaţi;
   e) începând cu 1 ianuarie 2017, pentru perioadele fiscale începând cu anul 2017 – de către subiecţii care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei;
   f) începând cu 1 ianuarie 2017 – de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei;
  g) începând cu 1 ianuarie 2019 – de către contribuabilii care au 5 şi mai mulţi angajaţi;
  h) de la data luării în evidenţă fiscală (atribuirii codului fiscal) – de către persoanele nerezidentului care desfăşoară activitate de întreprinzător fără deţinerea formei organizatorico-juridice în Republica Moldova şi care prestează servicii prin intermediul reţelelor electronice în adresa persoanelor fizice rezidente ale Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, indiferent de numărul de angajaţi;
  i) începând cu 1 ianuarie 2023 – de către toţi contribuabilii subiecţi ai impunerii care, conform legislaţiei fiscale, sînt obligați să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; persoane care, conform legislaţiei fiscale, sînt obligate să reţină sau să perceapă de la alte persoane şi să achite la buget plăţile indicate, cu excepţia persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pentru care prezentarea dărilor de seamă utilizând metodele automatizate de raportare electronică nu este obligatorie.

  Potrivit art. 83 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, persoanele fizice rezidente (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizi, inclusiv membri ai societăţilor şi acţionari ai fondurilor de investiţii) care direcţionează un cuantum procentual din impozitul pe venit calculat anual la buget, prezintă darea de seamă fiscală pe suport de hârtie sau utilizând metodele automatizate de raportare electronică.

  În cazurile în care întreprinzătorul individual nu se conformă celor menționate, acesta va prezenta Darea de seamă pe suport de hârtie.  

  Astfel, indiferent de faptul unde întreprinzătorul individual se află la evidență acesta va depune darea de seamă fiscală unificată sau Declarația cu privire la impozitul pe venit pe suport de hârtie la oricare subdiviziune a Serviciului Fiscal de Stat.  

  Totodată, pe pagina oficială a Serviciului Fiscal de Stat www.sfs.md sunt afișate toate formele de dări de seamă fiscale, precum și modul de completare a acestora.

 [Modificările sunt operate în temeiul aprobării Legii nr. 356 din 29.12.2022, în vigoare 01.01.2023]

  În conformitate cu art. 163 alin. (6) din Codul fiscal, codul fiscal oricărei persoane fizice – cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid – care dispune de obiecte impozabile sau care are obligaţii fiscale, conform legislaţiei fiscale, sau care a obţinut dreptul de a exercita o anumită activitate în baza patentei de întreprinzător, reprezintă codul personal (IDNP) atribuit conform cadrului normativ de către autoritatea competentă sau este identic cu numărul actului de identitate al cetăţeanului străin sau al apatridului.