În conformitate cu prevederile pct.34 din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.693/2018, cheltuielile suportate pentru transportul organizat al salariaţilor/zilierilor/studenţilor stagiari/elevilor în învăţământul dual se stabilesc în limita plafonului deductibil de 75 de lei (fără TVA) per persoană pentru fiecare zi efectiv lucrată. Acest plafon valoric se calculează ca raportul dintre cheltuielile lunare suportate pentru transportul organizat şi numărul de salariaţi/zilieri/studenţi/elevi transportaţi în decurs de o lună înmulţit cu numărul de zile în care a avut loc transportarea efectivă a acestora.

       Concomitent, potrivit pct. 35 din Regulamentul menționat, în cazul depăşirii plafonului stabilit, suma depăşirii se va considera drept o facilitate impozabilă aferent căreia apare obligaţia de declarare şi achitare:

1) în cazul salariaţilor – a impozitului pe venit, a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;

2) în cazul zilierilor – a impozitului pe venit şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii;

3) în cazul studenţilor stagiari/elevilor în învăţământul dual – a impozitului pe venit şi a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

     Conform art. 24 alin. (19²) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru orice plăţi efectuate în folosul angajatului, al studentului stagiar şi/sau al elevului în baza raporturilor reglementate de Codul educaţiei şi/sau de Legea nr.110/2022 cu privire la învăţământul dual, în raport cu care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi/sau au fost reţinute primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi impozitul pe venit din salariu, datorate de angajator şi angajat. Prevederile prezentului alineat nu limitează dreptul la deducere în scopuri fiscale a altor tipuri de cheltuieli conform prevederilor prezentului articol.

       [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.214/2024 pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală şi vamală)]

     Conform pct.45 și 45¹ din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.693/2018, angajatorul este în drept să deducă cheltuielile pentru studiile profesionale, suportate în folosul salariaţilor pe parcursul perioadei fiscale, cu condiţia că asemenea cheltuieli sînt suportate exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător şi că se ţine cont de necesitatea acestor studii/perfecţionări pentru categoria şi specificul de activitate a salariaţilor.

     Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile suportate pentru perfecţionarea salariaţilor, alta decât cea prevăzută la pct.45, precum şi pentru activităţile aferente consolidării culturii corporative şi a spiritului de echipă, ţinând cont de plafonul prevăzut la art.24 alin.(19³) din Cod. La determinarea plafonului prevăzut la art.24 alin.(19³) din Cod, prin fond de retribuire a muncii se înţelege salariul, alte recompense pentru munca depusă, inclusiv ajutorul material.

    Totodată, potrivit pct.46 din Regulamentul menționat, deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 45 şi 45¹ se permite în baza următoarelor documente confirmative:

1) ordinul intern al angajatorului ce specifică lista salariaţilor care beneficiază de studiile profesionale sau perfecţionare;

2) ordinul intern al angajatorului cu privire la activităţile desfăşurate aferente consolidării culturii corporative şi a spiritului de echipă;

3) contractul, factura fiscală şi alte documente ce confirmă cheltuielile suportate pentru serviciile de instruire profesională/perfecţionare a salariaţilor/cheltuielile suportate pentru desfăşurarea activităţilor aferente consolidării culturii corporative şi a spiritului de echipă.

     În conformitate cu prevederile art.24 alin.(19) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, inclusiv a cheltuielilor legate de organizarea şi realizarea programelor de formare profesională tehnică prin învăţămînt dual, conform modului stabilit de Guvern.

     Totodată, potrivit art.24 alin.(19³) lit.b) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator, în folosul salariatului, pentru perfecţionarea salariaţilor, alta decât cea prevăzută la alin.(19), precum şi pentru activităţile aferente consolidării culturii corporative şi a spiritului de echipă, în modul stabilit de Guvern, în cuantum anual ce nu depăşeşte 5% din valoarea calculată ca diferenţă între fondul de retribuire a muncii total pe întreprindere, determinat pentru anul precedent sau pentru anul curent, şi fondul de retribuire a muncii persoanelor specificate la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova din anul respectiv. În sensul prezentei litere, prin fond de retribuire a muncii se înţelege salariul, alte recompense pentru munca depusă, inclusiv ajutorul material.

     De asemenea, conform pct. 45 și 45¹ din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 693/2018, angajatorul este în drept să deducă cheltuielile pentru studiile profesionale, suportate în folosul salariaţilor pe parcursul perioadei fiscale, cu condiţia că asemenea cheltuieli sînt suportate exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător şi că se ţine cont de necesitatea acestor studii/perfecţionări pentru categoria şi specificul de activitate a salariaţilor.

      Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile suportate pentru perfecţionarea salariaţilor, alta decât cea prevăzută la pct.45, precum şi pentru activităţile aferente consolidării culturii corporative şi a spiritului de echipă, ţinând cont de plafonul prevăzut la art.24 alin.(19³) din Cod. La determinarea plafonului prevăzut la art.24 alin.(19³) din Cod, prin fond de retribuire a muncii se înţelege salariul, alte recompense pentru munca depusă, inclusiv ajutorul material.

       Conform art.44 alin.(1) lit. c) din Codul fiscal, pentru persoanele juridice se aplică metoda de evidență a contabilității de angajamente.

      Totodată, potrivit art. 44 alin.(3) lit. b) din Codul fiscal, contabilitatea de angajament tratează recunoașterea deducerii în perioada fiscală în care au fost calculate sau au fost suportate cheltuielile ori au fost efectuate alte plăti, cu condiția că aceste cheltuieli şi plăţi nu trebuie raportate la o altă perioadă fiscală în scopul reflectării corecte a venitului.

      Potrivit pct.10 al Standardului Naţional de Contabilitate „Cheltuieli”, aprobat prin ordinul Ministrului Finanţelor nr. 118 din 06.08.2013, conform principiului contabilităţii de angajamente, se recunosc elementele situaţiilor financiare, cu excepţia elementelor situaţiei fluxurilor de numerar, pe măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau compensării în altă formă.

      Conform pct. 52 subpct. 1), pct. 53 subpct.2) şi pct.55 ale Standardului Naţional de Contabilitate „Capital propriu şi datorii”, aprobat prin ordinul menţionat anterior, datoriile calculate includ datoriile faţă de personal. Datoriile faţă de personal includ datoriile privind alte operaţiuni - ajutoarele materiale, recuperarea cheltuielilor privind deplasările în interes de serviciu, procurările de bunuri şi servicii efectuate de către angajaţi pentru entitate, utilizarea bunurilor personale în scopuri de serviciu etc. Datoriile faţă de personal privind alte operaţii se contabilizează ca majorare a valorii activelor, costurilor/cheltuielilor sau ca diminuare a datoriilor comerciale şi majorare a datoriilor curente.

     Astfel, valoarea tichetelor de masă care urmează a fi eliberate angajaților se va include în componenţa cheltuielilor la momentul apariţiei datoriei angajatorului faţă de emitentul tichetelor de masă.

     Totodată, potrivit pct.67 din Regulamentul cu privire la modul de operare cu tichetele de masă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.227/2018, angajatorii înregistrează în evidenţa contabilă valoarea tichetelor de masă, care ar conţine valoarea nominală şi suma contribuţiei individuale de asigurări sociale de stat obligatorii.

     În conformitate cu prevederile art.31 alin. (4) din Codul fiscal, organizaţiilor de creditare nebancară li se permite deducerea provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce ţin de nerestituirea creditelor nebancare şi neachitarea dobânzilor aferente şi acoperirii creanţelor ce ţin de nerecuperarea ratelor şi a dobânzilor de leasing financiar în limita provizioanelor calculate conform regulamentelor Băncii Naţionale a Moldovei pentru cei care ţin evidenţa conform Standardelor Naţionale de Contabilitate.

      În conformitate cu prevederile art.24 alin.(1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate și suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cazul activității de întreprinzător.         

      Totodată, conform pct.26 din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.693/2018, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.        

       Normele de consum de combustibil și lubrifianți în transportul auto sunt reglementate prin ordinul Ministerului Economiei și Infrastructurii nr.172 din 9 decembrie 2005 (modificat și completat prin Ordinul Ministerului Economiei și Infrastructurii nr. 348 din 11 iulie 2018, Ordinul Ministerului Economiei şi Infrastructurii nr.34 din 06 februarie 2019 și Ordinul Ministerului Economiei şi Infrastructurii nr.81 din 27 aprilie 2020).          

      Astfel, conform ordinului nominalizat, pentru modelele, mărcile și modificațiile noi de tehnică auto, pentru care nu sunt aprobate norme de consum de combustibil (lipsește în actul normativ respectiv), conducătorii administrațiilor locale și întreprinderilor sunt în drept să pună în aplicare, în modul stabilit, norme provizorii, care vor fi aplicate până la aprobarea acestora de către organul respectiv.         

      Prin urmare, în cazul în care cheltuielile ce țin de consumul de combustibil cuprind cheltuielile exclusiv în cazul activității de întreprinzător, care sunt confirmate documentar, acestea pot fi deduse în scopuri fiscale în modul general stabilit de Codul fiscal.

     Conform art.24 alin.(19) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, inclusiv a cheltuielilor legate de organizarea şi realizarea programelor de formare profesională tehnică prin învăţămînt dual, conform modului stabilit de Guvern.

     Astfel, potrivit pct.34 din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.693/2018, cheltuielile suportate pentru transportul organizat al salariaţilor/zilierilor/studenţilor stagiari/elevilor în învăţământul dual se stabilesc în limita plafonului deductibil de 75 de lei (fără TVA) per persoană pentru fiecare zi efectiv lucrată. Acest plafon valoric se calculează ca raportul dintre cheltuielile lunare suportate pentru transportul organizat şi numărul de salariaţi/zilieri/studenţi/elevi transportaţi în decurs de o lună înmulţit cu numărul de zile în care a avut loc transportarea efectivă a acestora.

     Totodată, conform pct.37 subpct.2) din Regulamentul menționat, în cazul organizării transportului de către persoanele terţe, inclusiv prin utilizarea transportului public, deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct.34 se permite în baza următoarelor documente confirmative:

a) ordinul intern al angajatorului/beneficiarului de lucrări/unităţii în învăţământul dual care stabileşte politica de transportare organizată;

b) documentul ce reprezintă acordul persoanei fizice pentru serviciile de transport de la/la locul de muncă sau de la/la unitatea de învăţământul dual;

c) contractul de prestare a serviciilor, în cazul utilizării transportului public. În celelalte cazuri de utilizare a serviciilor persoanelor terţe, în afară de contract, se va prezenta şi itinerarul utilizat, precum şi distanţa ce urmează a fi parcursă de mijlocul de transport per fiecare rută;

d) foile de pontaj (tabelele de evidenţă a timpului de muncă al salariaţilor)/extras din Registrul de evidenţă a zilierilor/contractul de formare profesională în învăţământul dual.

     Astfel, cheltuielile suportate pentru procurarea abonamentelor de transport vor fi permise la deducere în scopuri fiscale, în temeiul art.24 alin.(19) din Codul fiscal, cu condiția confirmării documentare a acestora.

    Concomitent, în conformitate cu prevederile art.24 alin.(19²) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru orice plăţi efectuate în folosul angajatului, al studentului stagiar şi/sau al elevului în baza raporturilor reglementate de Codul educaţiei şi/sau de Legea nr.110/2022 cu privire la învăţământul dual, în raport cu care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi/sau au fost reţinute primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi impozitul pe venit din salariu, datorate de angajator şi angajat. Prevederile prezentului alineat nu limitează dreptul la deducere în scopuri fiscale a altor tipuri de cheltuieli conform prevederilor prezentului articol.

     În conformitate cu art.24 alin.(1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.

     Prin urmare, plățile de stimulare sub formă de premii, precum și ajutorul material, care nu sunt legate de retribuirea muncii și nu au un caracter obligatoriu, nu se vor deduce în scopuri fiscale.

   Totodată, conform pct.26 din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.693/2018, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.

      Potrivit art.4 alin.(1) și (4) din Legea salarizării nr. 847/2002, în sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare. Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia.

     În conformitate cu art.165¹ din Codul muncii nr.154/2003, angajatorul este în drept să acorde anual salariaților ajutor material în modul și condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă, de alt act normativ la nivel de unitate și/sau de actele normative în vigoare. Ajutorul material poate fi acordat salariatului, în baza cererii lui scrise, în orice timp al anului ori adăugat la indemnizația de concediu (art.117 din Codul muncii).

     Totodată, conform art.24 alin.(19²) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru orice plăţi efectuate în folosul angajatului, al studentului stagiar şi/sau al elevului în baza raporturilor reglementate de Codul educaţiei şi/sau de Legea nr.110/2022 cu privire la învăţământul dual, în raport cu care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi/sau au fost reţinute primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi impozitul pe venit din salariu, datorate de angajator şi angajat. Prevederile prezentului alineat nu limitează dreptul la deducere în scopuri fiscale a altor tipuri de cheltuieli conform prevederilor prezentului articol.

     Respectiv, cheltuielile suportate de către agentul economic aferente plăților de stimulare, inclusiv sub formă de premii sau ajutoare materiale se permit spre deducere dacă în raport cu acestea au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi/sau au fost reţinute primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi impozitul pe venit.

     În conformitate cu prevederile art.266 alin.(1) și alin.(3) din Codul fiscal, cererea de compensare ori de restituire a sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislației fiscale, urmează a fi restituite poate fi depusă de contribuabil în termen de 6 ani din data efectuării şi/sau apariției lor. Cererea depusă după expirarea termenului de 6 ani este nevalabilă. În acest caz, nu se va efectua nici o compensare ori restituire, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.(2). Depunerea cererii suspendă curgerea termenului indicat.

     Sumele plătite în plus şi sumele care urmează a fi restituite, care nu au fost solicitate în termenul indicat la alin.(1), se anulează în modul stabilit de Guvern.

     Modul de anulare a sumelor plătite în plus este prevăzut în Regulamentul privind modul de stingere a obligației fiscale şi anulare a sumelor plătite în plus prin prescripție, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.221/2017.

     Astfel, conform pct.25 din Regulamentul prenotat, data stingerii prin prescripţie a obligaţiilor fiscale este considerată prima zi după data în care a expirat termenul de prescripţie. Data anulării prin prescripţie a sumelor plătite în plus şi/sau a sumelor care, potrivit legislaţiei fiscale, urmau a fi restituite, este considerată data întocmirii actului de constatare.

     Totodată, potrivit art.129 pct.18) din Codul fiscal, sumă plătită în plus constituie suma plătită ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate) şi/sau amendă prin vărsare sau încasare, inclusiv prin executare silită, în cuantum mai mare decât cel prevăzut în conformitate cu legislația fiscală.

    Concomitent, conform prevederilor art.30 alin.(1) din Codul fiscal, nu se permite deducerea impozitului pe venit, instituit în Titlu II, a penalităților şi a amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi penalităților aferente altor impozite, taxe şi plăti obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităților aplicate pentru încălcarea actelor normative.

      În conformitate cu prevederile art.24 alin.(1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.

    Totodată, conform pct.26 din din anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.693/2018 cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit, cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător şi cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice şi obținerii de venituri.

     Astfel, ținând cont de prevederile menționate supra, stabilim că suma impozitului pe venit plătit în plus nu poate fi calificată drept cheltuieli ordinare și necesare.

     Prin urmare, sumele plătite în plus, care nu au fost solicitate în termenul indicat la art.266 alin.(1) din Codul fiscal, fiind anulate în modul stabilit de Guvern, nu se permit spre deducere în scopuri fiscale.

     În conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislaţiei, dacă această datorie s-a format în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător.        

      Totodată, potrivit art. 5 pct. 32) din Codul fiscal, datorie compromisă reprezintă creanţă care este nerambursabilă în cazurile în care:

a) agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;

b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri;

c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii;

d) persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia;

e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă;

f) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă;

g) datoria în mărime de până la 2000 de lei are termenul de prescripţie expirat.

     Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, cu excepţia lit.g), are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii.

       Astfel, la existența actului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii, creanța va fi recunoscută ca datorie compromisă și permisă la deducere.        

       În cazul în care entitatea nu dispune de actul corespunzător ce ar confirma apariţia circumstanţei respective, creanța respectivă nu va fi recunoscută la deducere.

       [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.214/2024 pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală şi vamală)]

         Conform art. 26¹ alin. (6¹) din Codul fiscal, prin derogare de la prevederile alin.(6), agenţii economici, alţii decât cei care desfăşoară activităţi financiare, de asigurări/reasigurări prevăzute în secţiunea K din Clasificatorul activităţilor din economia Moldovei, pot utiliza metoda amortizării accelerate pentru primul an de punere în funcţiune a mijlocului fix. Mărimea amortizării mijlocului fix ce urmează a fi dedusă se determină după cum urmează:

a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din costul de intrare al mijlocului fix;

b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii neamortizate a mijlocului fix la durata de funcţionare utilă rămasă a acestuia

     Totodată, potrivit pct.16⁴ din Regulamentul privind evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.704/2019, prin primul an de utilizare se va înţelege 12 luni consecutive din durata de funcţionare utilă a mijlocului fix.

     De asemenea, conform pct.13 din Regulamentul menționat, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare celei în care acestea se pun în funcțiune.

     Astfel, primul an de utilizare înseamnă 12 luni consecutive din durata de funcționare utilă a mijlocului fix, care decurg începând cu luna următoare punerii în funcțiune a mijlocului fix.