Dreptul și mărimea scutirii suplimentare pentru soție (soț) acordate persoanei fizice rezidente aflate în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată la art.33 alin.(2) din Codul fiscal, la calcularea impozitului pe venit este stabilit în art. 34 alin.(2) al Codului fiscal.
Dacă pe parcursul anului fiscal (anului calendaristic) contribuabilul obține dreptul sau a decis să beneficieze de scutirea pentru soție (soț) (sau căsătorit pe parcursul anului, soții au decis să transmită scutirea unuia din ei pe parcursul anului), de care nu a beneficiat pînă la prezentarea cererii noi, acesta este obligat să prezinte angajatorului, în termen de 10 zile de la data efectuării schimbării, o nouă cerere semnată de el, anexînd documentele justificative corespunzătoare1.
Prevederile alin.(2) din articolul menționat se vor aplica din luna următoare lunii în care au apărut circumstanțele necesare pentru exercitarea dreptului specificat în acestea(alin.(3) art. 34 din Codul fiscal).
Noua cerere depusă de angajat trebuie să conțină informația privind scutirile la care i s-a păstrat dreptul și scutirile suplimentare la care a obținut dreptul sau solicită beneficierea scutirii pentru soție (soț).
Totodată, suma scutirilor anuale prevăzute la art. 34 alin.(2) din Codul fiscal se transmit în cuantum întreg, fără a fi divizate între contribuabil și soția (soțul) acestuia.
Astfel, dacă contribuabilul a depus cererea privind utilizarea scutirii pentru soție (soț) pe parcursul perioadei fiscale (nu de la începutul anului calendaristic), atunci atît contribuabilul, cît și soția (soțul) acestuia, au obligația de prezentare a Declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit, unde contribuabilul indică cuantumul întreg al scutirii sale personale și a soției (soțului), iar soția (soțul) indică valoarea zero a scutirii sale personale, cu recalcularea obligației privind impozitul pe venit.
1Pct. 11,12,17,18,22 și 23 din Regulamentul cu privire la reținerea impozitului pe venit din salariu și din alte plăți efectuate de către angajator în folosul angajatului, precum și din plățile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate și/sau efectuarea de lucrări, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 697 din 22.08.2014.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul aprobării Legii nr. 257 din 16.12.2020 , în vigoare din 01.01.2021]