Cum se va determina locul livrării mărfurilor, în cazul în care mărfurile sunt transmise sau transportate de către furnizor cumpărătorului sau unei persoane terţe?          Potrivit prevederilor art. 110 alin (1) din Codul fiscal, dacă mărfurile sînt furnizate cu transportul cumpărătorului (beneficiarului) sau de către o organizaţie de transport, atunci locul livrării mărfurilor este locul de aflare a mărfurilor la începutul transportării, cu excepţia livrărilor pentru export.         [Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 267 din 23.12.2011(publicată în Monitorul Oficial nr. 13-14 din 13.01.2012), în vigoare de la data publicării.]

Potrivit prevederilor art. 110 alin (1) din Codul fiscal, locul livrării mărfurilor se consideră locul de aflare a mărfurilor la momentul predării (transmiterii) sau la momentul trecerii lor în posesia consumatorului.

  Potrivit prevederilor art.93 pct.3) din Codul fiscal, transmiterea drepturilor de proprietate asupra mărfurilor reprezintă livrare impozabilă care, în baza art.95 alin. (1) lit.a) din CF, este obiect al impunerii cu TVA.   Totodată, prevederile art.93 pct.6) din Codul fiscal stabilesc, că livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de TVA, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător reprezintă livrare impozabilă.  Reieşind din prevederile menţionate, transmiterea drepturilor de proprietate asupra mărfurilor, cu excepţia celor scutite de TVA, se impozitează cu TVA pe principii generale.

Potrivit prevederilor art. 103 (1) pct. 1) di CF, nu se impozitează cu TVA pamîntul, arenda acestora, dreptul de livrare şi arendare a acestora.

(în vigoare pînă la 13.01.2012) Potrivit prevederilor art. 95 alin. (2) din Codul fiscal, livrarea de mărfuri şi servicii efectuate cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vânzărilor în marime de 0,1% din venitul din vânzări obţinut pe parcursul anului precedent, anului în care se efectuează această livrare, nu constituie obiect al impunerii. Această prevedere se rasfrânge asupra valorii anuale a livrărilor de mărfuri, servicii cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vânzărilor, ţinând cont de indicatorul specificat în contul contabil 611 „Venitul din vânzări”. Totodată, în cazul în care, pe parcursul anului precedent contribuabilul nu a înregistrat venit, livrări de acest gen (cu titlul gratuit), care nu constituie obiect al impunerii cu TVA, nu vor fi stabilite. Respectiv, în aceste cazuri toate livrările efectuate cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vânzărilor se vor impune cu TVA pe principii generale (art.93 alin.(6) din Codul fiscal).

Obligaţie privind aplicarea TVA aferentă livrărilor este pusă în sarcina subiectilor impozabili înregistraţi în calitate de plătitori ai TVA în conformitate la art.112 sau 1121 din Codului fiscal. Prin urmare persoana fizică cetatean nu apare în calitate de subiect impozabil.

        Potrivit prevederilor art. 104 lit.a) din Codul fiscal, livrările de mărfuri pentru export se impozitează la cota zero a TVA.

        Întreprinderea, rezident din Republicii Moldova a încheiat un contract cu o firmă străină din Ungaria, conform căruia prima urmează să livreze anumite bunuri celeilalte pe teritoriul României. Care va fi regimul fiscal al TVA aferent livrării?         Obiect al impunerii cu TVA, în conformitate cu art.95 alin.(1) din CF, reprezintă livrările de mărfuri şi servicii din cadrul activităţii de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova.         Ţinînd cont de faptul că, livrarea de mărfuri are loc peste hotarele Republicii Moldova, lipseşte obiectul impunerii.

        Ramîne dreptul la trecere în cont a TVA în cazul casării mărfurilor ca urmare a pierderii calităţilor sau sustragerii.          Potrivit prevederilor art. 102 alin. (4) din Codul fiscal, suma TVA, achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale procurate care în procesul activităţii de întreprinzător au fost sustrase sau au constituit pierderi supranormativ conform legislaţiei, nu se trece în cont şi se raportează la cheltuielile perioadei.

Obiect al impunerii cu TVA îl reprezintă livrarea de mărfuri, care presupune transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora. Reieşind din considerentul că constatarea lipsei mărfurilor în rezultatul inventarierii nu reprezintă livrare, în virtutea lipsei faptului transmiterii dreptului de proprietate, obiect al impunerii cu TVA în situaţia descrisă lipseşte. Prin urmare, în cazul în care activele materiale au fost constatate drept lipsă în urma inventarierii, suma TVA, achitată sau care urmează a fi achitată pentru acestea nu se deduce, deoarece acestea nu se conformă cerinţei stabilite în art. 102 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea sumei TVA pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Respectiv, în temeiul aliniatului (8) al articolului menţionat, TVA aferentă valorilor materiale care au fost constatate drept lipsă în urma inventarierii, se va raporta la cheltuielile perioadei.

         Obiect al impunerii cu TVA îl reprezintă livrarea de mărfuri, care presupune transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora. Reieşind din considerentul că constatarea lipsei mărfurilor în rezultatul inventarierii nu reprezintă livrare, în virtutea lipsei faptului transmiterii dreptului de proprietate, obiect al impunerii cu TVA în situaţia descrisă lipseşte. Prin urmare, în cazul în care activele materiale au fost constatate drept lipsă în urma inventarierii, suma TVA, achitată sau care urmează a fi achitată pentru acestea nu se trece în cont, deoarece acestea nu se conformă cerinţei stabilite în art. 102 alin. (1) din Codul fiscal, în partea ce ţine de utilizarea lor pentru efectuarea livrărilor impozabile.  Respectiv, în temeiul aliniatului (4) al articolului menţionat, TVA aferentă valorilor materiale care au fost constatate drept lipsă în urma inventarierii, se va raporta la cheltuielile perioadei.

(în vigoare pînă la 13.01.2012) În conformitate cu prevederile art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu TVA constituie livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentând rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova. Ţinînd cont de faptul că livrarea nu a avut şi nu va avea loc, în conditiile lipsei obiectului impozabil, marimea sumei TVA calculată anterior de la suma avansului primit, urmează a fi stornată. Stornarea avansului şi a TVA aferente acestuia se efectuează prin înscrierea în registrul livrărilor a sumelor corespunzătoare cu semnul „–” (minus).

        Apar oare careva drepturi sau obligaţii privind TVA la procurarea mărfurilor din străinătate сu livrarea lor ulterioară într-un alt stat fără introducerea acestora pe teritoriul Republicii Moldova?          În conformitate cu art. 95 alin.(1) lit. a) şi b) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu TVA îl reprezintă :         a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;          b) importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice.          Dat fiind faptul că are loc realizarea mărfurilor procurate fără întroducerea lor pe teritoriul Republicii Moldova, obiectul impunerii cu TVA lipseşte şi prin urmare careva drepturi şi obligaţii privind TVA nu apar.

         Conform art.93 pct.6) din Codul fiscal, livrare impozabilă este o livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de TVA, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător.   Potrivit art.95 alin.(1) lit.a) din Codul fiscal, obiecte impozabile constituie livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova.           În conformitate cu pct.80 al Regulamentului privind completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1449 din 24 decembrie 2007, la întocmirea carnetului de muncă angajatorul încasează de la salariat contravaloarea acestuia.        Astfel, constatăm că carnetele de muncă, transmise angajaţilor cu compensarea cheltuielilor aferente, nu constituie o livrare impozabilă.   Totodată, prin modificările operate la Hotărîrea Guvernului nr.294 din 17 martie 1998, în vigoare începînd cu 28.10.2017, a fost simplificat modul de documentare a operațiunilor economice prin utilizarea unui singur document primar cu regim special – factura fiscală, pentru justificarea operațiunilor de livrare a activelor, serviciilor indiferent de faptul dacă acestea sînt sau nu impozabile cu TVA.   La eliberarea carnetelor de muncă angajaţilor pe parcursul lunii calendaristice se va întocmi un registru (listă) cu indicarea informaţiei (numele, prenumele angajatului, funcţia deţinută, seria şi numărul carnetului de muncă, data eliberării şi semnătura angajatului). La finele lunii, în baza registrului privind eliberarea carnetelor se va întocmi factura fiscală la suma totală aferentă carnetelor eliberate.   Prin urmare, transmiterea carnetelor de muncă angajaţilor nu reprezintă venit/cheltuieli pentru entitate şi respectiv nici livrare impozabilă cu TVA. Entitatea, în cazul dat, nu are dreptul la trecerea în cont a TVA de la procurarea carnetelor de muncă.  În contabilitatea financiară valoarea carnetelor de muncă procurate de la producător, inclusiv suma TVA se înregistrează ca majorare a cheltuielilor anticipate curente şi a altor datorii pe termen scurt.   Ulterior, valoarea carnetelor de muncă eliberate angajaţilor se reflectă ca majorare pe termen scurt a creanţelor personalului şi diminuare a cheltuielilor anticipate curente.   (Modificat în temeiul Ordinului ministrului finanțelor nr.118 din 28 august 2017)

(în vigoare pînă la 13.01.2012) În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul Fiscal obiecte impozabile constituie: a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b) importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice; c) importul serviciilor în Republica Moldova. Totodată, art.93 pct. 3) din Codul Fiscal menţionează că prin livrare de mărfuri se subînţelege transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision. Astfel, la casarea bunurilor fără transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora, lipseşte obiectul impunerii cu TVA.

        Este oare obligatorie aplicarea scutirii de TVA stabilită prin art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal, în cazul în care cumpărătorul nu solicită aplicarea acestei facilități?          Pentru a beneficia de facilitatea fiscală stabilită prin art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal, activele materiale pe termen lung destinate includerii în capitalul statutar nu pot fi comercializate, transmise în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar pe parcursul a 3 ani din data validării declaraţiei vamale respective sau eliberării facturii. În cazul în care aceste active materiale pe termen lung se comercializează, se transmit în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar pînă la expirarea a 3 ani, TVA se va calcula şi achita de la valoarea de intrare a acestora.   Totodată, potrivit prevederilor pct.4 din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q2) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.145 din 26.02.2014, pentru a beneficia de facilitatea fiscală în cauză, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:   a) activele materiale pe termen lung sînt destinate includerii în capitalul statutar (social);  b) activele materiale pe termen lung trebuie să fie utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau la executarea lucrărilor;  c) uzura activelor materiale pe termen lung se raportează la costul produselor fabricate, serviciilor prestate şi/sau lucrărilor executate în procesul de producere, prestare a serviciilor şi/sau executare a lucrărilor;   d) activele materiale pe termen lung nu vor fi comercializate, transmise în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar pe parcursul a 3 ani de la data validării declaraţiei vamale respective sau eliberării facturii fiscale.   Conform p.18 al Regulamentului menționat, „Furnizorii autohtoni vor aplica facilitatea fiscală la livrarea activelor materiale pe termen lung în cazul prezentării de către cumpărător (beneficiar) a copiei deciziei Î.S. “Camera Înregistrării de Stat” privind înregistrarea formării sau majorării capitalului social, certificată de către Î.S. “Camera Înregistrării de Stat” sau autentificată notarial.”   Astfel, în conformitate cu normele expuse la nerespectarea căreiva din cerințele specificate scutirea de TVA nu se aplică, TVA urmînd a se aplica pe principii generale.

 În conformitate cu art.1339 din Codul civil, prin contract de societate civilă, două sau mai multe persoane (asociaţi, participanţi) se obligă reciproc să urmărească în comun scopuri economice ori alte scopuri, fără a constitui o persoană juridică, împărţind între ele foloasele şi pierderile.   Astfel, luând în consideraţie, că transmiterea contribuţiilor la asociaţia civilă nu condiţionează transmiterea dreptului de proprietate asupra lor de către un asociat altuia, aceasta nu se califică ca livrare.   Modalitatea specificată mai sus este aplicabilă pentru relaţiile asociaților societății civile ce iau naştere din contractul de asociaţie civilă (inclusiv la împărţirea veniturilor dintre membrii asociaţiei civile, împărţirea produsului activităţii comune).  (Explicații conform Comunicatului informativ al Ministerului Finanțelor nr.(17-02/2-02/1-796)26 din 10.03.2008, Monitorul Oficial 63-65/163, 28.03.2008).