În cazul lichidării sau reorganizării agentul economic urmează să țină cont de regulile stabilite în art. 59 din Codul fiscal.         

Astfel, conform prevederilor alin. (1) lit. c) al articolului menționat, orice reorganizare a agentului economic se consideră vînzare a acestui agent economic şi a tuturor activelor sale.         

Totodată, potrivit prevederilor alin. (2) lit. b) și c) al articolului menționat redistribuirea (transmiterea) proprietăţii agentului economic între părţile implicate în reorganizare nu se impozitează, însă orice compensaţie, primită de orice persoană (inclusiv de orice parte implicată în reorganizare), care nu constituie o cotă de participaţie în capitalul oricărei părţi se consideră plată în folosul beneficiarului.

În conformitate cu art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007, activitatea întreprinzătorului individual încetează în cazul decesului confirmat prin hotărîre judecătorească sau prin certificat de deces eliberat de organul de stare civilă competent.          

De asemenea, potrivit art.31 alin.(2) din Legea menționată, activitatea întreprinzătorului individual se consideră încetată din momentul radierii acestuia din Registrul de stat.          

Conform art.34 alin.(1) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.845-XII din 03.01.1992, lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane.          

În conformitate cu art. 34 alin. (2) din Codul civil, persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.          

Concomitent, art. 35 din Codul civil prevede că persoana fizică răspunde pentru obligațiile sale cu tot patrimoniul său, cu excepția bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.          

Astfel, persoana fizică intră în diverse raporturi juridice, dobândind şi exercitând drepturi sau asumându-şi obligații. Pentru obligațiile care-i revin, persoana fizică poartă răspundere cu toate bunurile din patrimoniul său.          

Potrivit art. 453 alin.(1) din Codul civil, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive strîns legate între ele, aparţinînd unor persoane fizice şi juridice determinate.          

Conform art. 455 alin.(1) din Codul civil, bunuri sînt toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective şi drepturile patrimoniale.          

Totodată, conform art.2162 alin.(1) din Codul civil, moştenirea este transmiterea patrimoniului (masa succesorală) unei persoane fizice decedate (defunct, cel care a lăsat moştenirea) către una sau mai multe persoane (moştenitori).          

Astfel, activitatea întreprinzătorului individual încetează, fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane.          

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării Codului civil, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.66-75 art.132 din 01.03.2019)

Potrivit art. 204 din Codul civil, persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare.          

Separarea are ca efect desprinderea unei părţi din patrimoniul persoanei juridice, care nu îşi încetează existenţa, şi transmiterea ei către una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinţă (art.214 alin.(3) din Codul civil).          

Totodată, conform art. 219 alin. (1) din Codul civil, de la data înregistrării dezmembrării, patrimoniul persoanei juridice dezmembrate sau o parte din el trece la persoanele juridice constituite sau existente.          

Astfel, în cazul în care se înregistrează o societatea nouă, căreia i se transmite o parte din activele şi pasivele societății care se reorganizează, se vor modifica şi actele de constituire ale acesteia din urmă.          

În acest sens, este de menționat că, în cazul reorganizării, redistribuirea (transmiterea) proprietăţii agentului economic între părţile implicate în reorganizare nu se impozitează (art.59 alin.(2) lit.b) din Codul fiscal).          

Astfel, ținând cont de faptul că reorganizarea prin separare nu presupune constatarea în scopuri contabile a cărorva venituri la persoana juridică reorganizată, lipsește și necesitatea efectuării cărorva ajustări în scopuri fiscale. Prin urmare, reorganizarea prin separare a persoanei juridice nu generează obligația de reflectare în Declarația persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit (VEN12) a cărorva venituri ale persoanei reorganizate, în urma transmiterii activelor.          

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii contabilității şi raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017 (în vigoare din 01.01.2019) modificării art.20 și art.901 din Codul fiscal, prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 1-6 art. 22 din 05.01.2018)

     Potrivit art.32 pct.1-4 ale Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.845/1992, reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare, transformare. La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele trec, potrivit actului de transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii.
    La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de transfer, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate.
    La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
   La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, părţile respective din drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
   La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de organizare, la întreprinderea recent înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii transformate. Reorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.
    În cazurile stabilite de lege, reorganizarea întreprinderii prin divizare sau separare se efectuează prin hotărîre a autorităţilor administraţiei publice autorizate sau prin hotărîre a instanţei de judecată.
    În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea întreprinderii prin fuziune, asociere sau transformare se efectuează numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice autorizate.
   Actul de transfer sau bilanţul divizării va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de drept asupra tuturor obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei, inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
   Actul de transfer sau bilanţul divizării se aprobă de către persoana (organul) care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii şi se prezintă împreună cu documentele de constituire pentru înregistrarea de stat a întreprinderii recent înfiinţate sau pentru modificarea documentelor de constituire ale întreprinderii existente.
   Neprezentarea împreună cu documentele de constituire, respectiv a actului de transfer sau bilanţului divizării, precum şi lipsa în aceste documente a dispoziţiei cu privire la succesiunea de drept asupra obligaţiilor întreprinderii reorganizate atrag după sine refuzul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
   Totodată, potrivit art.206 al Codului civil nr.1107/2002, actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie trebuie să conţină dispoziţii cu privire la succesiunea întregului patrimoniu al persoanei juridice reorganizate, în privinţa tuturor drepturilor şi obligaţiilor faţă de toţi debitorii şi creditorii acesteia, inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
   Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie se aprobă de adunarea generală a membrilor persoanei juridice sau de organul persoanei juridice împuternicit cu astfel de atribuţii prin lege sau act de constituire, care au decis reorganizarea persoanei juridice, şi se prezintă, împreună cu actele de constituire ale persoanelor juridice create, pentru înregistrarea lor de stat sau pentru introducerea modificărilor în actele de constituire ale persoanelor juridice existente.
   Cadrul normativ de bază, principiile şi cerinţele generale şi mecanismul de reglementare în domeniul contabilităţii şi raportării financiare în Republica Moldova sunt stabilite în Legea contabilității și raportării financiare nr.287/2017 (în continuare – Legea nr.287/2017).
   În conformitate cu art.3 alin.(1) și art.11 alin.(1) și (4) ale Legii nr.287/2017, document primar reprezintă confirmare documentară care justifică producerea faptelor economice sau care acordă dreptul de a le efectua (produce); certifică producerea unui eveniment.
   Fapt economic reprezintă tranzacţie, operaţiune, eveniment care a modificat sau poate modifica activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile și/sau cheltuielile entităţii. Faptele economice se contabilizează în temeiul documentelor primare.
   Entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare aprobate de Ministerul Finanţelor și alte autorități publice sau poate elabora și utiliza formulare de documente primare, aprobate de conducerea acesteia, cu respectarea prevederilor alin.(7) și (8) al art.11.
   Totodată, potrivit art.12 alin.(1) al Legii nr.287/2017, documentele primare cu regim special se întocmesc conform formularelor tipizate şi se utilizează în cazul:
    a) înstrăinării activelor cu transmiterea dreptului de proprietate, cu excepţia valorilor mobiliare;
   b) prestării serviciilor, cu excepţia serviciilor financiare prestate de către bănci, societăţile de plată, societăţile emitente de monedă electronică, organizaţiile de creditare nebancară, asociaţiile de economii şi împrumut;
   c) transportării activelor în afara entităţii fără transmiterea dreptului de proprietate;
   e) transmiterii activelor în leasing, arendă, locaţiune sau cu drept de usufruct.
   Prin urmare, faptele economice aferente transmiterii bunurilor în proces de reorganizare a entității nu cad sub incidența art.12 alin.(1) și se documentează în baza actului de transmitere întocmit potrivit prevederilor art.11 alin.(4) al Legii nr.287/2017 și bilanțului de repartiție.
    [Modificare în baza generalizată a practicii fiscale în baza Explicațiilor Ministerului Finanțelor nr.16-08/471 din 12.12.2024]

Potrivit art. 204 alin. (1) din Codul civil, persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare.          

Transformarea persoanei juridice are ca efect schimbarea formei sale juridice de organizare prin modificarea actelor de constituire în condițiile legii (art. 222 alin.(1) din Codul civil).          

Conform prevederilor art.205 alin.(5) din Codul civil, în cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoană juridică în conformitate cu actul de transmitere.          

Așadar, în cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare, drepturile şi obligaţiile nu suportă modificări, aceasta îşi continuă activitatea, însă într-o nouă formă organizatorico-juridică.          

În același timp, la reorganizarea prin transformare în persoană cu o altă formă juridică de organizare, codul fiscal al persoanei reorganizate trece la persoana astfel constituită (art. 168 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal).          

Totodată, în conformitate cu art. 12¹ alin. (1) din Codul fiscal, prin perioadă fiscală privind impozitul pe venit se înțelege anul calendaristic la încheierea căruia se determină venitul impozabil şi se calculează suma impozitului care trebuie achitată.          

Concomitent, Codul fiscal, la art. 188¹ alin. (1) stabilește obligativitatea prezentării dărilor de seamă fiscale și termenul de plată a obligațiilor fiscale doar în legătură cu lichidarea agentului economic.          

Prin urmare, la momentul reorganizării agentului economic prin transformare nu se va depune Declarația cu privire la impozitul pe venit (forma VEN), deoarece nu are loc lichidarea subiectului.