Сonform art.88¹ alin.(1) și (6) din Codul fiscal (în vigoare de la 1 octombrie 2018), prin derogare de la prevederile art.15 și art.88 din Codul fiscal, angajatorii din domeniul transportului rutier de persoane în regim de taxi care plătesc angajatului conducător auto ce efectuează transport rutier de persoane în regim de taxi salariu (inclusiv primele și facilitățile acordate) sunt obligați să calculeze şi să achite la buget un impozit pe venit în mărime fixă de 500 de lei lunar pentru fiecare angajat din venitul ce nu depășește 10000 de lei pe lună.         

Pentru alte categorii de angajați decît cea specificată la alin.(1) se aplică regimul fiscal aferent impozitului pe venit din salariu în modul general prevăzut la art.88 din Codul fiscal.

Concomitent, angajatorii din domeniul transportului rutier de persoane în regim de taxi au obligația lunară de calculare și achitare pentru angajații conducători auto ce efectuează transport rutier de pasageri în regim de taxi a:

- contribuției individuale de asigurări sociale care nu poate fi mai mică decât 1/12 parte din suma contribuției stabilite în mărime fixă prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul de gestiune;

- primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală care nu poate fi mai mică decât 1/12 parte din suma primei stabilite în sumă fixă prin Legea fondurilor asigurării de asistență medicală pentru anul de gestiune.

În temeiul art. 88¹ alin.(2) din Codul fiscal, suma venitului lunar obținută de angajații conducători auto ce efectuează transport rutier de persoane în regim de taxi care depășește limita stabilită la alin.(1) al articolului menționat se supune impozitării, începând cu primul leu al depășirii, prin aplicarea regimului fiscal general prevăzut la art.88, aplicînd cota de impozitare stabilită la art.15 lit.a) din Codul fiscal.

În conformitate cu prevederile art.92 alin.(14) din Codul fiscal, angajatorii din domeniul transportului rutier de persoane în regim de taxi menționați la art.88¹, lunar, până la data de 25 a lunii premergătoare celei de gestiune, prezintă Serviciului Fiscal de Stat o dare de seamă privind calcularea impozitului pe venit, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru angajații conducători auto ce efectuează transport rutier de persoane în regim de taxi, conform modului aprobat de Ministerul Finanțelor, utilizând în mod obligatoriu metode automatizate de raportare electronică. Formularul dării de seamă (Forma TAXI 18) a fost aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.154 din 12 septembrie 2018.         

În cazul angajării persoanelor în perioada de după data prezentării Dării de seamă (Forma TAXI 18) până la finele lunii în care aceasta a fost prezentată, angajatorii sunt obligați să prezinte suplimentar, în ziua angajării, darea de seamă menționată cu declararea obligației aferente impozitului pe venit, a contribuțiilor de asigurare socială și a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală calculate proporțional zilelor rămase până la finele lunii și darea de seamă suplimentară privind obligația lunară a acestor plăți pentru luna de gestiune următoare celei în care a fost angajat pentru fiecare persoană angajată.         

În cazul angajării persoanei în perioada de gestiune pentru care a fost prezentată darea de seamă (Forma TAXI 18) în luna premergătoare, angajatorii sunt obligați să prezinte suplimentar, în ziua angajării, darea de seamă menționată cu declararea obligației aferente impozitului pe venit, a contribuțiilor de asigurare socială și a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală calculate proporțional zilelor rămase până la finele lunii de gestiune pentru fiecare persoană angajată.

În temeiul art. 88¹ alin.(2) din Codul fiscal suma venitului lunar obținută de angajații conducători auto ce efectuează transport rutier de persoane în regim de taxi salariu (inclusiv primele şi facilitățile acordate) care depășește limita stabilită la alin.(1) al articolului menționat se supune impozitării, prin aplicarea regimului fiscal general prevăzut la art.88, începând cu primul leu al depășirii, cu aplicarea cotelor de impozitare stabilite la art.15. din Codul fiscal.         

Impozitul pe venit reținut din suma depășirii plății salariale specificate la alin.(1) al articolului menționat în mărime de 10 000 lei, urmează să se declare de către angajator lunar prin Darea de seamă (forma IPC 18) și, respectiv, anual prin Nota de informare (forma IALS 18) la codul sursei de plată „SAL”.

În conformitate cu prevederile art. 92 alin.(3) din Codul fiscal, veniturile achitate în folosul angajaților - conducători auto ce efectuează transport rutier de pasageri în regim de taxi, în sumă ce nu depășesc 10 000 lei se vor reflecta în darea de seamă (forma IALS 21) la codul sursei de venit „TAXI 18” fără reflectarea sumelor impozitului pe venit și a contribuțiilor de asigurări sociale și medicale achitate de angajator, iar în suma venitului care va depăși 10 000 lei – la codul sursei de venit „SAL” cu reflectarea sumei impozitului pe venit reținut.

Potrivit art.88¹ alin.(5) din Codul fiscal, dacă persoana fizică angajată în calitate de conducător auto ce efectuează transport rutier de persoane în regim de taxi, cumulează două funcții la una şi aceeași entitate din domeniul transportului rutier de persoane în regim de taxi, veniturile de la altă activitate se impozitează în modul general stabilit.

În conformitate ce prevederile art.88¹ alin.(8) din Codul fiscal, suma venitului lunar obținut de angajații care prestează servicii de transport rutier de persoane în regim de taxi este considerată ca fiind impozitată, fără necesitatea declarării de către salariat şi a achitării adiționale a impozitului pe venit din salariu.

În conformitate cu art. 26¹ alin. (11¹) din Codul fiscal, este permisă deducerea în mărime de 100% a cheltuielilor aferente reparaţiei mijloacelor de transport proprii utilizate la prestarea serviciilor de transport rutier de persoane în regim de taxi.

[Completare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul aprobării Legii nr.229 din 01.11.2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 441-447/705 din 30.11.2018)]

Potrivit prevederilor art.120 alin.(1) din Codul muncii, din motive familiare și din alte motive întemeiate, în baza unei cereri scrise, salariatului i se poate acorda, cu consimțământul angajatorului, un concediu neplătit cu o durată de până la 120 de zile calendaristice, în care scop se emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre). Contractul individual de muncă se suspendă prin acordul părților exprimat în formă scrisă în caz de acordare a concediului fără plată pe o perioadă mai mare de o lună. Suspendarea contractului individual de muncă presupune suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor salariale (salarii, sporuri, alte plăți) de către angajator.

Prin urmare, în cazul acordării concediului neplătit angajaților sau în caz de îmbolnăvire a acestora pe o perioadă de o lună sau mai mare de o lună, angajatorul nu datorează salariu angajaților săi și, respectiv, nu apare obligația calculării și achitării impozitului pe venit și a plăților obligatorii menționate.         

Astfel, dacă angajatul entității în luna de gestiune nu va activa nici o zi din motivul îmbolnăvirii sau fiind în concediul neplătit, angajatorul urmează să prezinte o dare de seamă de corectare prin care va exclude din darea de seamă primară (prezentată anterior) obligația aferentă impozitului pe venit și a plăților menționate achitate pentru angajatul nominalizat.      

Sumele achitate pentru angajatorul în cauză se vor utiliza la stingerea obligațiilor fiscale ulterioare. Motivele pentru care se vor efectua corectările dării de seamă urmează să fie confirmate documentar (explicații expuse în temeiul scrisorii Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.II-03/04-1470 din 16.04.2019).