În conformitate cu prevederile art. 541 alin. (3) din Codul fiscal, agenţii economici menţionaţi la alin.(1), pot alege regimul de impozitare prevăzut de capitolul respectiv sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit dacă aceştia:   a) conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din activitatea operaţională din livrări scutite de T.V.A. sau din livrări scutite şi impozabile cu T.V.A. în sumă de pînă la 1,2 milioane de lei, cu condiţia că livrările scutite de T.V.A. depăşesc 50% din cele impozabile cu T.V.A.;   b) conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, nu au obţinut venit din activitatea operaţională;   c) s-au înregistrat pe parcursul perioadei fiscale de declarare.  Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, pentru subiecţii menţionaţi la lit.a) şi b) pînă la data de 25 aprilie, iar pentru subiecţii menţionaţi la lit.c) pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului de înregistrare.   De asemenea, potrivit alin. (31) din articolul menționat, agenţii economici menţionaţi la alin.(1) care, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din activitatea operaţională din livrări scutite de T.V.A. în mărime ce depăşeşte 1,2 milioane de lei, aplică regimul de impozitare în modul general stabilit.   (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării art. 541 din Codul fiscal, prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018, publicat în Monitorul Oficial nr.464-470 din 29.12.2017)

Date of archiving the response - 18.05.2020

        Ce regim de impozitare (3% sau 12%) urmează să fie aplicat de către agenții economici nou-creați?                 În conformitate cu prevederile art. 541 alin. (3) din Codul fiscal, agenții economici care nu sunt înregistrați ca plătitori de TVA, cu excepția gospodăriilor țărănești (de fermier) și întreprinzătorilor individuali, care, conform situației din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obținut venit din activitatea operațională din livrări scutite de T.V.A. sau din livrări scutite și impozabile cu T.V.A. în sumă de pînă la 600000 lei, pot alege regimul de impozitare prevăzut pentru subiecții businessului mic și mijlociu sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit. Alegerea regimului fiscal se realizează prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic.          Dat fiind faptul că la data menționată în Codul fiscal, agenții economici nici nu existau ca entități și, respectiv, nu au putut obține nici de facto, nici de jure venituri, prin prisma prevederilor art. 11 alin. (1) din Codul fiscal și ținînd cont de Ordinul Șefului IFPS nr. 1983 din 01.10.2013, agenții economici în cauză au dreptul la alegerea regimului fiscal de impozitare (3% sau 12%).            (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. art. 541 alin. (3) și (31) din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015)

Date of archiving the response - 12.06.2018

        Ce regim de impozitare (3% sau 12%) urmează să fie aplicat de către agenții economici care nu au înregistrat venit din activități operaționale la situația din 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare?                    În conformitate cu prevederile art. 541 alin. (3) din Codul fiscal, agenții economici care nu sunt înregistrați ca plătitori de TVA, cu excepția gospodăriilor țărănești (de fermier) și întreprinzătorilor individuali, care, conform situației din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obținut venit din activitatea operațională din livrări scutite de T.V.A. sau din livrări scutite și impozabile cu T.V.A. în sumă de pînă la 600000 lei, pot alege regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit.           Dat fiind faptul că la data menționată în articolul respectiv entitatea nu a obținut venit operațional, acesta are dreptul la alegerea regimului fiscal de impozitare (3% sau 12%).          Alegerea regimului fiscal se realizează prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic.           (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. art. 541 alin. (3) din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015)

Date of archiving the response - 12.06.2018

În cazul în care subiectul impunerii cu IVAO se află în proces de lichidare, potrivit prevederilor art. 54⁴ alin. (6) din Codul fiscal, persoana responsabilă a contribuabilului care a inițiat procedurile de încetare a activității este obligată, în termen de 6 luni de la adoptarea unei astfel de decizii în conformitate cu legislația in vigoare, să prezinte darea de seamă privind impozitul pe venit din activitatea operațională.           

Totodată, pe parcursul procesului de lichidare, subiectul impunerii cu IVAO nu va avea dreptul de schimbare a regimului de impozitare aplicat.         

 Astfel, subiectul impunerii cu IVAO va prezenta Darea de seamă IVAO.           

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. art. 54⁴ alin. (6) din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015)

Date of archiving the response - 22.09.2015

Date of archiving the response - 01.03.2023

        Se consideră venituri operaționale pasibile impozitării cu 3% veniturile sub formă de dobînzi aferente depozitelor bancare?         În conformitate cu prevederile pct. 85 din Standardul Național de Contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, suma veniturilor din vînzări obținute în cadrul activității operaționale cuprinde veniturile din:          1) vînzarea produselor/mărfurilor;          2) prestarea serviciilor și/sau executarea lucrărilor;          3) contracte de construcție;          4) contracte de leasing operațional și financiar (arendă, locațiune);          5) dividende, participații și/sau dobînzi, care pentru entitate reprezintă activitate operațională.          Totodată, potrivit prevederilor pct. 5 din Standardul Național de Contabilitate „Cheltuieli”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, activitate operațională semnifică totalitatea operațiunilor economice aferente activităților principale ale entității, precum și activitățile conexe acestora.  Respectiv, reieșind din cele menționate, obținerea veniturilor sub formă de dobînzi aferente depozitelor bancare pentru entitate nu reprezintă un rezultat al activității principale, precum și activităților conexe acestora, venitul respectiv nu se va reflecta ca venit operațional și respectiv nu se va impozita cu 3%. Mai mult ca atît, concluzia dată a fost prevăzută și în pct.1 al Deciziei Consiliului Consultativ al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.3/2 din 13 noiembrie 2014.            (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, republicat în M.O. nr. 27-34/61 din 07.02.2014, Standardului Național de Contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare” și „Cheltuieli”, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, publicat în M.O. nr. 177-181/1224 din 16.08.2013)

Date of archiving the response - 12.06.2018

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Codul fiscal, agenții economici sînt obligați să achite, nu mai tîrziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din:          

(a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului titlu, pentru anul respectiv; sau          

(b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru anul precedent.          

Totodată, alin. (4) din articolul menționat prevede că normele date nu vizează subiecții impozitați conform regimului fiscal stabilit la cap. 7¹ (subiecții impunerii cu IVAO).          

Respectiv, în cazul în care agentul economic pe parcursul anului schimbă regimul de impozitare, atunci pentru perioada în care acesta este subiect al impunerii cu IVAO va avea obligația de achitare a IVAO pentru perioada în care a fost subiect al impunerii cu regimul respectiv, conform modului stabilit în art. 54⁴ alin. (2) din Codul fiscal.               

Pentru perioada în care agentul economic este subiect al impunerii în mod general, acesta va achita în rate impozitul pe venit, conform prevederilor art. 84 din Codul fiscal, pentru perioada aplicării regimului general – cîte ¼ din suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit pentru anul respectiv în termenele specificate în alin. (1) din articolul citat.   

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015)

Date of archiving the response - 25.08.2017

În conformitate cu prevederile art. 54² din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul din activitatea operațională obținut în perioada fiscală de declarare.         

De asemenea, potrivit prevederilor Standardului Național de Contabilitate „Cheltuieli”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, activitatea operațională reprezintă totalitatea operațiunilor economice aferente activităților principale ale entității, precum și activitățile conexe acestora.         

Astfel, potrivit Planului general de conturi contabile”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 119 din 06.08.2013, veniturile din activitatea operațională sunt înregistrate în conturile contabile 611 „Venituri din vînzări” și 612 „Alte venituri din activitatea operațională”.         

În Situația de profit și pierdere indicatorii conturilor 611 și 612 se reflectă respectiv la codul rândurilor 010 și 040.

Date of archiving the response - 27.02.2023

   Poate fi constatat casa de schimb valutar ca subiect al impunerii în conformitate cu prevederile alin. (1) art. 541 din Codul fiscal dacă venitul activității respective nu se supune TVA și venitul din activitatea operațională în anul precedent a constituit o sumă de pînă la 100 000 lei?    În conformitate cu prevederile alin. (1) art. 541 din Codul fiscal, subiecți ai impunerii sînt agenţii economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A., cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorilor individuali, precum şi agenţilor economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanţă pentru afaceri şi management (pct. 70.22 din Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei) este mai mare de 60% din venitul din vînzări.    De asemenea, potrivit alin. (3) din articolul menționat, agenții economici menționați la alin. (1) care, conform situației din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obținut venit din activitatea operațională din livrări scutite de T.V.A. sau din livrări scutite și impozabile cu T.V.A. în sumă de pînă la 1,2 milioane de lei, cu condiţia că livrările scutite de T.V.A. depăşesc 50% din cele impozabile cu T.V.A., pot alege regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit.    Alegerea regimului fiscal se realizează prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic.    (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării art. 541 din Codul fiscal, prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018, publicat în Monitorul Oficial nr.464-470 din 29.12.2017)

Date of archiving the response - 18.05.2020

În conformitate cu prevederile art. 54² alin. (1) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul determinat conform contabilităţii financiare, obţinut în perioada fiscală de declarare.    

În scopul aplicării regimului IVAO, agentul economic urmează să determine obiectul impunerii prin aplicarea contabilității de angajamente reieșind din prevederile legislației contabile.

   În contabilitatea financiară, potrivit prevederilor SNC „Cheltuieli”, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, valoarea activelor transmise cu titlul gratuit nu se contabilizează în componența veniturilor dar se include în componența cheltuielilor financiare ale entității.    

Concomitent, menționăm că, capitolul 7¹ al titlului II din Codul fiscal nu prevede norme privind ajustarea obiectului impozabil, cu excepția cazurilor de retur de marfă sau discoutului (reducerii) și cu excepția veniturilor stipulate la art. 54² alin.(3) din Codul fiscal.    

Prin urmare, prevederile art. 21 alin. (5) din Codul fiscal nu se extind în cazul agenților economici care aplică regimul IVAO și respectiv donația nu constituie obiect al impunerii cu IVAO.    

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării prevederilor Codul fiscal, prin Legea nr.171 din 19.12.2019, în vigoare din 01.01.2020, publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019)

Date of archiving the response - 18.05.2020

   În conformitate cu prevederile art. 542 alin. (1) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul din activitatea operațională obținut în perioada fiscală de declarare.     În scopul aplicării IVAO agentul economic urmează să determine obiectul impunerii prin aplicarea contabilității de angajamente reieșind din prevederile legislației contabile care reglementează tipurile de venituri ce se includ în activitatea operațională.     În contabilitatea financiară, potrivit prevederilor SNC „Cheltuieli”, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, valoarea activelor transmise cu titlul gratuit nu se contabilizează în componența veniturilor dar se include în componența cheltuielilor financiare ale entității.     Totodată, agenții economici care aplică regimul de impozitare în modul general stabilit, și care au făcut donație se consideră drept persoane care au obținut venit potrivit prevederilor art. 21 alin. (4) și art. 40 alin. (4) din Codul fiscal.    Concomitent, menționăm că, capitolul 71 al titlului II din Codul fiscal nu prevede norme privind ajustarea obiectului impozabil, cu excepția cazurilor de retur de marfă sau discoutului (reducerii).     Prin urmare, prevederile art. 21 alin. (4) și art. 40 alin. (4) din Codul fiscal nu se extind în cazul agenților economici care aplică regimul IVAO și respectiv donația nu constituie obiect al impunerii cu IVAO.

Date of archiving the response - 18.05.2020

În conformitate cu prevederile articolului 54¹ alineatul (3) din Codul fiscal, care a fost modificat prin Legea nr. 178 din 11 iulie 2012, agenţii economici menţionaţi la alin. (1) care, la situaţia din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din activităţi operaţionale în sumă de la 100 000 la 600 000 lei pot alege regimul de impozitare prevăzut de Capitolul 7¹ din Codul fiscal sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit din momentul în care sunt înregistraţi benevol în calitate de plătitor de T.V.A.          

Astfel, în cazul în care agentul economic nu este înregistrat ca plătitor de T.V.A, acesta va determina impozitul pe venit în conformitate cu prevederile Capitolului 7¹ „Regimul fiscal al agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii”.          

În cazul în care agentul economic se înregistrează ca plătitor de T.V.A, acesta va aplica regimul de impozitare privind impozitul pe venit în modul general stabilit din momentul înregistrării. Pînă la data înregistrării agentului economic ca plătitor de T.V.A. acesta va aplica regimul fiscal pentru agenţi economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

Date of archiving the response - 22.04.2024

În conformitate art. 54² alin. (1) din Codul fiscal, obiectul impunerii este venitul determinat conform contabilităţii financiare, obţinut în perioada fiscală de declarare, cu excepția veniturilor stipulate la alin.(3) al aceluiași articol.   

Astfel, subiecţii regimului fiscal al agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (IVAO) achită impozitul pe venit în mărime de 4% din obiectul impunerii.     Reieşind din cele menţionate, înstrăinarea bunurilor reprezintă obiect al impunerii cu impozitul pe venit conform regimului fiscal al agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.    

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării prevederilor Codul fiscal, prin Legea nr.171 din 19.12.2019, în vigoare din 01.01.2020, publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019)

Date of archiving the response - 18.05.2020

        Se include oare în baza de aplicare a IVAO venitul rezultat din vînzarea, de către agentul economic, a terenului, bunului imobil sau valori mobiliare în condițiile în care comercializarea lor nu constituie o activitate de bază a acestuia?           Potrivit art.17 alin.(10) al Legii contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007, cu modificările şi completările ulterioare, contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, potrivit naturii sau sursei de provenienţă a acestora.         Totodată, conform pct.85 al SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”, aprobat prin ordinul ministrului finanţelor nr.118 din 6 august 2013, în rîndul 010 “Venituri din vînzări” se reflectă suma veniturilor din vînzări obţinute în cadrul activităţii operaţionale. Acesta cuprinde veniturile din:         1) vînzarea produselor/mărfurilor;         2) prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor;         3) contracte de construcţie;         4) contracte de leasing operaţional şi financiar (arendă, locaţiune);         5) dividende, participaţii şi/sau dobînzi, care pentru entitate reprezintă activitate operaţională.         Totodată, potrivit prevederilor pct.5 al SNC „Cheltuieli”, aprobat prin ordinul anterior menţionat, activitate operaţională semnifică totalitatea operaţiunilor economice aferente activităţilor principale ale entităţii, precum şi activităţile conexe acestora.         In acelaşi sens, conform pct.31 subpct.1) al standardului menţionat, cheltuielile altor activităţi includ cheltuielile cu activele imobilizate, care reprezintă cheltuielile aferente ieşirii, cu excepţia lipsurilor şi deteriorărilor constatate la inventariere.         Cheltuieli cu active imobilizate includ valoarea contabilă a activelor imobilizate, investiţiilor imobiliare ieşite (vîndute, transmise în schimbul altor active), cu excepţia lipsurilor constatate la inventariere, şi transmise terţilor ca depunere în capitalul social, predate în leasing financiar, (pct.1 subpct.1) Anexa 5).         Totodată, modul de contabilizare a imobilizărilor necorporale şi corporale şi de prezentare a informațiilor aferente în situaţiile financiare este prezentat în SNC „Imobilizări necorporale şi corporale” aprobat prin ordinul menţionat.         Reieşind din cele menţionate, înstrăinarea terenului,bunului imobil sau valorilor mobiliare nu reprezintă o activitate operaţională a entităţii.         Astfel, subiecţii regimului fiscal al agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (IVAO) achită impozitul pe venit în mărime de 4% din mărimea totală a venitului din activitatea operaţională obţinut în perioada fiscală de gestiune (conform art.542 alin.(1) din Codul fiscal).         Mărimea venitului din activitatea operaţională se determină în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS care nu contravin prevederilor prezentului titlu (conform art.541 alin.(6) şi art.44 alin.(7) din Codul fiscal).         Concomitent, impozitul pe venit în mărime de 4% se va aplica tuturor veniturilor înregistrate în conturile grupei 61 „Venituri din activitatea operaţională” din Planul general de conturi contabile aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.119 din 06.08.2013.  [Temei: Explicațiile Ministerului Finanțelor nr. 09/2-13/234 din 26 iunie 2018]

Date of archiving the response - 18.05.2020

Date of archiving the response - 27.02.2023

În conformitate cu prevederile art.54¹ alin.(3) lit.a) din Codul fiscal, agenţii economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A., cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorilor individuali, precum şi agenţilor economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanţă pentru afaceri şi management (pct. 70.22 din Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei) este mai mare de 60% din venitul din vînzări, pot alege regimul de impozitare IVAO sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit dacă aceştia, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din livrări scutite de T.V.A. fără drept de deducere sau din livrări scutite de T.V.A. fără drept de deducere şi impozabile cu T.V.A. în sumă de până la 1,2 milioane de lei, cu condiţia că livrările scutite de T.V.A. fără drept de deducere depăşesc 50% din totalul livrărilor.     

Potrivit art. 93 pct. 6) din Codul fiscal, livrare impozabilă reprezintă livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepția celor scutite de TVA fără drept de deducere, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activității de întreprinzător.     

Totodată, conform pct. 20) al articolului menționat, scutire de TVA cu drept de deducere constituie scutire de TVA cu acordarea dreptului de deducere a sumei TVA, achitată sau care urmează a fi achitată pentru procurările efectuate, conform art. 104 din Codul fiscal.     

Concomitent, potrivit art. 104 lit. a) din Codul fiscal, se scutesc de TVA cu drept de deducere mărfurile și serviciile pentru export.     

Astfel, în sensul aplicării art.54¹ alin.(3) lit.a) din Codul fiscal, livrările scutite de TVA cu drept de deducere se atribuie la livrări impozabile cu TVA.     

Prin urmare, valoarea livrărilor la export nu se include în valoarea livrărilor scutite de TVA fără drept de deducere, la aprecierea ponderii livrărilor scutite de TVA fără drept de deducere, în vederea stabilirii dreptului de alegere a regimului de aplicare a IVAO sau a regimului general de aplicare a impozitului pe venit.     

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării prevederilor Codul fiscal, prin Legea nr.171 din 19.12.2019, în vigoare din 01.01.2020, publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019)

Date of archiving the response - 18.05.2020

   Se ia oare în considerație valoarea livrărilor la export, la aprecierea ponderii livrărilor scutite de TVA, în vederea stabilirii dreptului de alegere a regimului de aplicare a IVAO sau a regimului general de aplicare a impozitului pe venit?    În conformitate cu prevederile art.541 alin.(3) lit.a) din Codul fiscal, agenţii economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A., cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorilor individuali, precum şi agenţilor economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanţă pentru afaceri şi management (pct. 70.22 din Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei) este mai mare de 60% din venitul din vînzări, pot alege regimul de impozitare IVAO sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit dacă aceştia, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din activitatea operaţională din livrări scutite de T.V.A. sau din livrări scutite şi impozabile cu T.V.A. în sumă de pînă la 1,2 milioane de lei, cu condiţia că livrările scutite de T.V.A. depăşesc 50% din cele impozabile cu T.V.A.     Potrivit art. 93 pct. 6) din Codul fiscal, livrare impozabilă reprezintă livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepția celor scutite de TVA fără drept de deducere, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activității de întreprinzător.      Totodată, conform pct. 20) al articolului menționat, scutire de TVA cu drept de deducere constituie scutire de TVA cu acordarea dreptului de deducere a sumei TVA, achitată sau care urmează a fi achitată pentru procurările efectuate, conform art. 104 din Codul fiscal.     Concomitent, potrivit art. 104 lit. a) din Codul fiscal, se scutesc de TVA cu drept de deducere mărfurile și serviciile pentru export.     Astfel, în sensul aplicării art.541 alin.(3) lit.a) din Codul fiscal, livrările scutite de TVA cu drept de deducere se atribuie la livrări impozabile cu TVA.     Prin urmare, valoarea livrărilor la export nu se include în valoarea livrărilor scutite de TVA, la aprecierea ponderii livrărilor scutite de TVA, în vederea stabilirii dreptului de alegere a regimului de aplicare a IVAO sau a regimului general de aplicare a impozitului pe venit.

Date of archiving the response - 18.05.2020

Întrebare: Societatea cu Răspundere Limitată care aplică regimul fiscal al agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii primește drept donație de la persoane fizice marfă care ulterior este comercializată. Apare în situația data obligația de calculare a impozitului pe venit conform cap.7¹ din Codul Fiscal pentru valoarea mărfii primită cu titlu gratuit?

Răspuns: În conformitate cu art.54² alin.(1) și alin.(3) din Codul fiscal obiect al impunerii pentru agenţii economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este venitul determinat conform contabilităţii financiare, obţinut în perioada fiscală de declarare.

    În obiectul impunerii nu se includ:

a) veniturile din subvenţii;

b) veniturile din recuperarea prejudiciului material;

c) veniturile din plusurile de active imobilizate şi circulante, constatate la inventariere;

d) veniturile din decontarea datoriilor cu termen de prescripţie expirat faţă de persoanele interdependente;

e) veniturile din dividende;

f) veniturile din compensarea pierderilor în urma calamităţilor şi altor evenimente excepţionale;

g) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul venitului impozabil în perioada aplicării regimului general;

h) veniturile rezultate din diferenţa de curs valutar.

     În conformitate cu pct. 5 din SNC “Stocuri”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, stocuri reprezintă active circulante care sînt:

1) destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

2) în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau

3) sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care urmează a fi folosite în procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti.

     Concomitent potrivit pct. 24 din SNC menționat, stocurile primite cu titlu gratuit (ca donaţie) se evaluează conform datelor din documentele primare de intrare sau la valoarea justă, cu suplimentarea în cazurile necesare a costurilor direct atribuibile. Costul acestor stocuri se contabilizează ca majorare concomitentă a stocurilor şi a datoriilor (veniturilor anticipate). Pe măsura utilizării, valoarea stocurilor primite cu titlu gratuit se decontează la venituri curente. Conform politicilor contabile costul stocurilor primite cu titlul gratuit pot fi contabilizate ca majorare concomitentă a stocurilor şi a veniturilor curente.

     Respectiv, valoarea mărfii primite cu titlul gratuit, va fi reflectată în evidența contabilă potrivit normelor stabilite în SNC menționat și va fi inclusă în obiectul impunerii pentru agenții economici subiecți ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

Date of archiving the response - 11.12.2020

Date of archiving the response - 21.12.2024

Date of archiving the response - 22.04.2024

    În conformitate cu art. 54² alin. (1) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul determinat conform contabilității financiare, obținut în perioada fiscală de declarare, cu excepția veniturilor prevăzute la art.20 din Codul fiscal, micșorat cu valoarea returului de marfă sau a discontului (reducerii) în perioada fiscală în care a avut loc returul de marfă (s-a acordat discontul), inclusiv în cazul în care vînzarea mărfurilor respective a avut loc în perioadele fiscale precedente (art. 54² alin. (2) din Codul fiscal).
     Prin perioadă fiscală se înţelege anul calendaristic la a cărui încheiere se determină venitul (art. 54¹/1 alin.(1) Codul fiscal).
    Constatarea veniturilor conform contabilității financiare se asigură în conformitate cu prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.118/2013.
     Potrivit SNC ,,Venituri”, veniturile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia creşterilor legate de contribuţiile proprietarilor. Veniturile din vînzarea produselor şi mărfurilor se recunosc în momentul în care sînt îndeplinite simultan condiţiile stabilite de pct. 12 din SNC ,,Venituri”.
     Astfel, venitul impozabil pentru subiecții sectorului întreprinderilor mici și mijlocii constituie venitul determinat conform contabilității financiare cu aplicarea prevederilor SNC.
     Cоnform pct.4 al SNC ,,Diferențe de curs valutar și de sume”, elemente monetare rерrеzintă active și datorii ехрrimаtе în valută străină саrе urmează a fi încasate/achitate.
    La întocmirea situaţiilor financiare elementele monetare în valută străină (numerarul, creanţele şi datoriile, cu excepţia avansurilor acordate şi primite pentru procurări/livrări de active şi servicii, investiţiile financiare, cu excepţia acţiunilor şi cotelor părţi etc.) se recalculează prin aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc la data raportării (pct.11).
   Diferențele de сurs valutar fаvorabile și nefavorabile саrе араr са rezultatul rесаlсulării la data rароrtării а elementelor monetare se recunosc са venituri și cheltuieli curente și se contabilizează în conformitate cu prevederile pct. 9 și 10 din standardul menționat.
     Potrivit pct. 4 din SNC ”Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare” data raportării este ultima zi a perioadei de gestiune pentru care se întocmesc situaţiile financiare.
     Suplimentar, comunicăm că modul de aplicare a regimului fiscal al agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, stabilit în Capitolul 71 din Titlul II al Codului fiscal, nu presupune ajustarea cheltuielilor.
      Astfel, agenții economici urmează să includă în obiectul imрunerii veniturile determinate соnform contabilității financiare, la data raportării (ultima zi a perioadei de gestiune pentru care se întocmesc situaţiile financiare).

Date of archiving the response - 22.04.2024