În darea de seamă fiscală forma IRV08 se reflectă impozitul reţinut din plăţile achitate în folosul persoanelor fizice, potrivit art.18 din Codul fiscal, în formular nou IRV09, unde urmează a fi reflectată suma totală a donaţiei şi impozitul pe venit calculat la buget?          Prin Legea nr. 108 din 17.12.2009 (Monitorul Oficial nr. 193-196 din 29.12.2009, art. 609) au fost operate unele modificări în art. 90¹ alin. (3¹) lit. b) din Codul fiscal, prin care din reţinerea finală a impozitului pe venit au fost excluse plaţile îndreptate spre achitare persoanelor fizice, în formă monetară şi nemonetară, a căror suma nu este deductibilă în scopuri fiscale şi nu este calificată ca venit impozabil pentru persoane fizice, în conformitate cu art. 18 din Codul fiscal, inclusiv patrimoniul transmis către persoanele fizice cu titlu de donaţie. Totodată, art. 90² din Cod a fost completat cu alin.(3) în urmatoarea redacţie: „Contribuabilii care aplică cota zero la impozitul pe venit şi efectuează donaţii în folosul persoanelor fizice ce nu sînt deductibile în scopuri fiscale şi nu sînt calificate ca venit impozabil pentru persoane fizice, în conformitate cu art. 18, calculează şi achită un impozit în marime de 15% din valoarea donaţiei”. Aceste modificări în Codul fiscal au condiţionat necesitatea aducerii în concordanţă a rapoartelor fiscale. Ca urmare, prin Hotarîrea Guvernului nr.10 din 19.01.2010 (Monitorul Oficial nr. 11-12 din 26. 01. 2010, art. 53) au fost aprobate noile formulare a dărilor de seamă fiscale (IRV09, IAL09, IAS09, INR09), precum şi nota explicativă privind completarea lor. Astfel, în cazul în care entitatea a efectuat donaţii persoanelor fizice, aceasta în conformitate cu prevederile art. 90² alin.(3) din Codul fiscal, urmează să calculeze şi să achite impozitul pe venit în marime de 15% din valoarea donaţiei. Prin urmare, suma totală a donaţiei efectuate şi impozitul pe venit calculat şi achitat la buget nu se reflectă în forma IRV09. Potrivit prevederilor art. 92 alin. (2) din Codul fiscal, darea de seamă privind impozitul calculat conform art. 90² se prezintă organului fiscal teritorial nu mai tîrziu de data de 31 martie a anului următor anului fiscal de gestiune. Astfel, obligaţiunea determinată conform art. 90² din Codul fiscal se va declara prin Declaratia privind impozitul pe venit (forma VEN08).

        Cum se efectuează ajustarea cheltuielilor neconfirmate documentar, aferente serviciilor de telefonie mobilă, acordate gratuit persoanelor fizice-cetăţeni ca urmare a inundaţiilor din vară anului 2010?          Prin Hotărîrea Guvernului nr. 1498 din 29.12.2008 (Monitorul Oficial din 20.01.2009, nr.7- 9, art.23), a fost aprobat Formularul-tip Forma VEN08 „Declaraţia persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit”, precum şi modul de completare a acesteia. Astfel, în conformitate cu Modul de completare a Declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit, în cazul în care entitatea nu dispune de documente confirmative pentru cheltuielile suportate, menţionate în adresare, acestea se reflectă în Anexa 2D „Nota la rîndul 030/Ajustarea (majorarea/micşorarea) cheltuielilor conform prevederilor legislaţiei fiscale”, în col. 2 a rîndului 03026 „Suma cheltuielilor neconfirmate documentar (Codul fiscal, alin (10) art. 24)”. De asemenea, în cazul în care de către entitate sunt suportate cheltuieli, care în conformitate cu Codul fiscal nu sunt deductibile şi în anexa 2D din Declaraţie nu este prevăzută ajustarea acestor cheltuieli printr-un rînd separat, atunci ajustarea acestora se va efectua prin completarea rîndului 03036 „Alte cheltuieli ce nu ţin de activitatea de întreprinzător”, din anexa în cauză.

        În care rînd al Declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit (forma VEN 08) se reflectă cheltuielile aferente pierderilor legate de ieşirea forţată a unui mijloc fix?         Modul de completare a Declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit (forma VEN 08) este stabilită prin anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr.1498 din 29 decembrie 2008. Potrivit pct. 21 din compartimentul „Completarea anexei 2D. Ajustarea (majorarea / micşorarea) cheltuielilor conform prevederilor legislaţiei fiscale”, pierderile legate de ieşirea mijloacelor fixe în cazurile neindicate în rîndul 03020, inclusiv în cazul ieşirii forţate a proprietăţii reflectate în contabilitatea financiară ca pierderi excepţionale se reflectă în rîndul 03021 coloana 2 a Declaraţiei menţionate.

    Care este modalitatea de reflectare în Declarația cu privire la impozitul pe venit al persoanelor juridice a cheltuielilor legate de reparația unui mijloc fix, ce nu corespunde prevederilor alin. (2) din art. 261 al Codului fiscal, utilizat în baza contractului de arendă, locațiune, leasing operațional, concesiune?     Modul de completare a Declarației privind impozitul pe venit al persoanelor juridice (forma VEN12) este aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 153 din 22 decembrie 2017.     Prin urmare potrivit pct. 88 din capitolul “Completarea anexei 2D. Ajustarea (majorarea / micșorarea) cheltuielilor conform prevederilor legislației fiscale”, în rândul 03034 se reflectă ajustarea cheltuielilor legate de reparația mijloacelor fixe utilizate în baza contractului de locațiune operațională (arendă). În coloana 2 se reflectă suma cheltuielilor constatate în contabilitatea financiară, iar în coloana 3 cheltuielile în mărimea lor efectivă, dar nu mai mult de limita stabilită la art. 261 alin. (11) din Codul fiscal.      Determinarea sumei limită a cheltuielilor deductibile pentru reparația mijloacelor fixe utilizate în baza contractului de arendă, locațiune, leasing operațional, concesiune se efectuează prin completarea anexei nr. 3 la Regulamentul cu privire la modul de evidentă și calculare a amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007.

         În conformitate cu prevederile art. 20 lit. z2) din Codul Fiscal, mijloacele băneşti obţinute din fondurile speciale şi/sau mijloacele financiare obţinute sub formă de grant prin intermediul programelor aprobate de Guvern, utilizate conform destinaţiei acestora reprezintă surse de venituri neimpozabile.           Astfel, la completarea Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit (forma VEN 12), aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 596 din 13 august 2012, veniturile primite din fondurile de subvenţionare a producătorilor agricoli urmează a fi ajustată prin completarea rîndului 02012 din anexa 1D la Declaraţia menţionată.

        Poate suma TVA, rămasă la dispoziţia agentului economic producător agricol sau producător de zahăr în conformitate cu art. 1012 din Codul fiscal, să fie considerată ca facilitatea fiscală? Care este modul reflectării a sumei respective în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2013?           Conform prevederilor art. 1012 din Codul fiscal, agenţii economici producători agricoli şi producători de zahăr care livrează pe teritoriul ţării producţie de fabricaţie proprie din fitotehnie şi horticultură în formă naturală, producţie de fabricaţie proprie din zootehnie în formă naturală, masă vie şi sacrificată şi zahăr din sfeclă de zahăr ca producţie de fabricaţie proprie, cu titlu de excepţie, achită la buget doar 40% din suma T.V.A. calculată aferentă acestor livrări conform art.96 lit. a). Restul de 60% din suma T.V.A. înregistrată şi acumulată rămîne la dispoziţia agentului economic producător agricol sau producător de zahăr şi va fi folosit exclusiv pentru extinderea şi dezvoltarea capacităţii de producţie a întreprinderii. Potrivit art. 5 alin. (33) din Codul fiscal, facilitate (înlesnire) fiscală reprezintă suma impozitului sau taxei nevărsată la buget sub formele stabilite la art.6 alin.(9) lit. g), anume sub formă de:          - scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;         - scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;         - cote reduse ale impozitelor sau taxelor;         - reducerea obiectului impozabil;         - amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;         - eşalonări ale obligaţiei fiscale.         Reieşind din aceasta, suma TVA, rămasă la dispoziţia agentului economic producător agricol sau producător de zahăr în conformitate cu art. 1012 din Codul fiscal, urmează a fi considerată ca facilitatea fiscală sub formă de scutire parţială sau totală de plata TVA.         Totodată, agentul economic urmează să îndeplinească condiţiile privind folosirea sumei rămase la dispoziţia lui în conformitate cu art. 1012 din Codul fiscal, anume aceasta suma urmează fi folosită exclusiv pentru extinderea şi dezvoltarea capacităţii de producţie a întreprinderi, adică urmează fi se respecte prevederile alin.(1) art. 24 din Codul fiscal.         În conformitate cu prevederile lit. z) art. 20 din Codul fiscal, veniturile obţinute în urma utilizării facilităţilor fiscale, nu se includ în venitul brut, adică sunt sursa de venit neimpozabilă. La îndeplinirea Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit (forma VEN12), suma rămasă la dispoziţia agentului economic producător agricol în conformitate cu art. 1012 din Codul fiscal, urmează să fie reflectă în col. 2 rînd. 02014 “Veniturile obţinute în urma utilizării facilităţilor fiscale” din Declaraţie.         În rezultat, baza impozabilă pentru calcularea obligaţiunilor fiscale privind impozitul pe venit a agentului economic se va micşora cu suma menţionată.

        În care perioadă fiscală apare obligația de reflectare la venituri a datoriei, pentru care a expirat termenul de prescripție?           În conformitate cu prevederile art. 18 lit. j) din Codul fiscal, venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic se consideră sursă de venit impozabilă.          Conform art.267 alin. (1) din Codul сivil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.          Astfel, datoria se va reflecta la venituri în perioada fiscală în care a expirat termenul de prescripţie, conform prevederilor din Codul сivil.          Respectiv, la anularea acestei datorii agentul economic ce o anulează va constata venit impozabil în mărimea sumei anulate corespunzător principiilor stabilite la art. 44 alin.(3) din Codul fiscal, pe care o va impozita conform regulilor generale stabilite.

         Potrivit art.83 alin.(4) din Codul fiscal, declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă organului fiscal nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune.   În conformitate cu prevederile art.121 din Codul fiscal, prin perioadă fiscală privind impozitul pe venit se înţelege anul calendaristic la încheierea căruia se determină venitul impozabil şi se calculează suma impozitului care trebuie achitată. Totodată, pentru întreprinderile lichidate sau reorganizate, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data radierii întreprinderii din Registrul de stat.   Potrivit art.22 alin.(11) din Legea nr.220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, reorganizarea persoanei juridice prin transformare se consideră încheiată din momentul înregistrării de stat a noii forme juridice de organizare a persoanei juridice create ca urmare a transformării.   Respectiv, pentru întreprinderea reorganizată pe parcursul anului vor exista două perioade fiscale: prima perioadă fiscală va coincide cu începutul anului calendaristic pînă la data radierii din Registrul de stat a întreprinderii supusă reorganizării, iar a doua – din momentul înregistrării de stat a noii forme juridice de organizare a persoanei juridice create ca urmare a transformării și pînă la finele anului calendaristic.   Astfel, pentru perioadele respective urmează a fi prezentate două declarații cu privire la impozitul pe venit, cu bifarea persoanei cu forma organizatorico-juridică corespunzătoare.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (16) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II din Codul fiscal, la calcularea impozitului pe venit, agenții economici au dreptul la reducerea venitului impozabil cu o sumă calculată prin înmulțirea salariului mediu lunar pe țară din anul precedent anului fiscal de gestiune la creșterea numărului mediu al salariaților în anul fiscal de gestiune fată de anul precedent, dar nu mai mare de venitul impozabil. Salariul mediu lunar pe țară în anul precedent se stabilește în baza comunicatului Biroului National de Statistică. Creșterea numărului mediu al salariaților în anul fiscal de gestiune fată de anul precedent acestuia se determină ca depășire a numărului mediu al salariaților în anul fiscal de gestiune fată de numărul mediu al salariaților din anul precedent.   

Potrivit datelor Biroului Național de Statistică plasat pe pagina oficială www.statistica.md, salariul mediu lunar pe țară pentru anul 2017 constituie 5 697,1 lei, pentru anul 2018 – 6 446,4 lei și pentru anul 2019 - 7356,1 lei.     

La aplicarea facilității date urmează să se țină cont de regula că suma venitului scutit de impozit nu trebuie să depășească valoarea indicatorului din rîndul 0901, adică a venitului impozabil.     

Facilitatea fiscală respectivă se aplică la valoarea totală sau parțială către venitul impozabil (anexa 4D din Declarația cu privire la impozitul pe venit forma VEN12).   

Ținînd cont de Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la Nomenclatorul codurilor aferent facilităților fiscale la impozitul pe venit nr. 1080 din 10 octombrie 2012, valoarea pasibilă reflectării aferentă facilității fiscale în anexa 4D se va indica sub codul „4i”.

        Cum se determină mărimea reducerii venitului impozabil la care are dreptul agentul economic ca rezultat al creșterii numărului mediu scriptic al salariaților?         Potrivit prevederilor art. 24 alin. (16) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal nr. 116 din 24.04.97, la calcularea impozitului pe venit, agenţii economici au dreptul la reducerea venitului impozabil cu o sumă calculată prin înmulţirea salariului mediu anual pe ţară din anul precedent anului fiscal de gestiune la creşterea numărului scriptic mediu al salariaţilor în anul fiscal de gestiune faţă de anul precedent, dar nu mai mare de venitul impozabil.          Salariul mediu anual pe ţară în anul precedent se stabileşte în baza comunicatului Ministerului Economiei. Creşterea numărului scriptic mediu al salariaților în anul fiscal de gestiune faţă de anul precedent acestuia se determină ca depășire a numărului scriptic mediu al salariaţilor în anul fiscal de gestiune faţă de numărul scriptic mediu al salariaților din anul precedent.          Prin urmare, pentru aprecierea mărimii facilității stabilite de norma expusă, depășirea numărului mediu scriptic al salariaților se înmulțește la mărimea indicatorului „salariul mediu anual pe țară în anul precedent” specificat în comunicatul Ministerului Economiei, de competența căruia ține elaborarea și comunicarea acestuia.          Totodată, la aplicarea facilității date urmează să se țină cont de regula că suma venitului scutit de impozit nu trebuie să depășească valoarea indicatorului din rîndul 0901, adică a venitului impozabil.

Se comasează cu întrebarea 29.1.6.12.

        Conform Modului de completare a Declarației cu privire la impozitul pe venit, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 596 din 13 august 2012 (anexa nr.2), anexa 9D la Declarația menționată se completează de către întreprinzătorul individual         Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nr.1353 din 03.11.2000, gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), avînd ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole. Gospodăria ţărănească se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică.          Concomitent, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845 din 03.01.1992 stipulează că, întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual.          Prin urmare, gospodăria țărănească (de fermier) va completa anexa 9D la Declarația cu privire la impozitul pe venit conform modului stabilit prin Hotărîrea Guvernului nr. 596 din 13 august 2012.

        În conformitate cu modul de completare a Declarației persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 596 din 13.08.2012, în anexa1D, în rîndul 02041 colonița 2 “Venitul obținut din înlocuirea proprietății” se reflectă sumele primite drept compensație în legătura cu circumstanțele excepționale.           Compensația poate fi primită de la companiile de asigurări, în cazul în care proprietatea este asigurată, de la alte persoane vinovate de pierderea proprietății sau din alte surse.           În coloana 2 se reflectă veniturile excepționale constatate în contabilitatea financiară, iar în coloana 3 – cifra 0.           Rîndul 02042 ”Venitul obținut ca rezultat al neînlocuirii sau înlocuirii parțiale a proprietății” se completează în cazul în care suma compensației primite drept consecință a ieșirii forțate a proprietății sau deteriorării ei parțiale nu a fost investită (folosită) sau a fost investită (folosită) parțial la procurarea (construcția) altei proprietăți de același fel (reparația proprietății deteriorate parțial), pe parcursul perioadei permise pentru înlocuire.   Coloana 2 nu se completează, iar în coloana 3 se reflectă diferența dintre suma compensației primite și suma mijloacelor repartizate pentru procurarea (construcția) proprietății de același fel sau pentru reparația proprietății deteriorate pe parcursul perioadei permise spre înlocuire (sfîrșitul anului următor celui în care s-a produs pierderea sau deteriorarea parțială).           Cheltuielile ce țin de ieșirea forțată a bunurilor reprezintă cheltuieli care nu sint deductibile în scopuri fiscale, și se reflectă prin completarea rîndului 03021 „Pierderi din alte ieșiri ale mijloacelor fixe decît cele indicate în rîndul 03020” al anexei 2D din Declarația forma VEN 12.

   În conformitate cu prevederile art. 513 din Codul fiscal, instituţiile de învăţămînt publice, prin derogare de la art. 51, şi instituţiile de învăţămînt private se scutesc de impozitul pe venitul obţinut din desfăşurarea nemijlocită a procesului de învăţămînt conform Codului educaţiei.    Potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) din Codul educației nr. 152 din 17 iulie 2014, tipurile instituţiilor de învăţămînt în conformitate cu structura învăţămîntului sunt: a) instituţie de educaţie antepreşcolară – creşă, centru comunitar de educaţie timpurie;  b) instituţie de învăţămînt preşcolar – grădiniţă de copii, centru comunitar de educaţie timpurie; c) instituţie de învăţămînt primar – şcoală primară; d) instituţie de învăţămînt secundar, ciclul I – gimnaziu; e) instituţie de învăţămînt secundar, ciclul II – liceu;  f) instituţie de învăţămînt general cu programe combinate – complex educaţional (şcoală primară-grădiniţă, gimnaziu-grădiniţă); g) instituţie de învăţămînt profesional tehnic secundar – şcoală profesională; h) instituţie de învăţămînt profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar – colegiu; i) instituţie de învăţămînt profesional tehnic cu programe combinate – centru de excelenţă;  j) instituţie de învăţămînt secundar vocaţional de arte, sport etc. – şcoală;  k) instituţie de învăţămînt superior – universitate, academie de studii, institut, şcoală superioară, şcoală de înalte studii etc.; l) instituţie specializată de învăţămînt de formare continuă – institut;  m) instituţie de învăţămînt extraşcolar – şcoală (de arte: arte plastice, muzică, teatru; de sport etc.), centru de creaţie, club sportiv; n) instituţie de învăţămînt special – instituţie specială, şcoală auxiliară.     Conform prevederilor art. 15 alin. (3) din Codul educației, în funcţie de tipul de proprietate, instituţiile de învăţămînt se clasifică după cum urmează: a) instituţie de învăţămînt publică; b) instituţie de învăţămînt privată.    Luînd în considerare cele expuse, prin procesul de învățămînt se va înțelege totalitatea activităților de instruire realizate conform planurilor educaționale elaborate și aprobate în conformitate cu planul-cadru aprobat de Ministerul Educației.    Activitățile realizate și serviciile prestate în afara planurilor educaționale nu vor cădea sub incidența prevederilor art. 513 din Codul fiscal.    În contextul celor expuse, agenții economici care prestează servicii de instruire tematică (ex.: cursuri de limbi străine, instruire auto etc.) nu vor fi în drept să beneficieze de prevederile art. 513 din Codul fiscal.    Conform prevederilor art. 83 alin. (l) din Codul fiscal, dreptul de a prezenta declarația cu privire la impozitul pe venit îl au toți contribuabilii.Sunt obligați să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit persoanele juridice rezidente, inclusiv cele specificate la art. 511–513, cu excepţia autorităţilor publice şi instituţiilor publice, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului (art. 83 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal).     Astfel, reiesind din cele menționate, obligația prezentării declarației cu privire la impozitul pe venit de către persoanele juridice specificate la art. 513 din Codul fiscal, este stabilită indiferent de prezența obligației privind achitarea impozitului.    [Modificările operate în Baza generalizată a practicii fiscale conform Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

        În conformitate cu Modul de completare a anexei 10D la Declarației cu privire la impozitul pe venit, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.596 din 13.08.2012 (anexa nr.2), la declararea şi evaluarea impozitului pe venit de către contribuabili urmează a se ţine cont de prevederile art.84 din Codul fiscal conform căruia repartizarea impozitului pe venit aferent fiecărei subdiviziuni se efectuează:    -proporţional numărului mediu scriptic de salariaţi ai subdiviziunii (filialei) pentru anul precedent sau;     -proporţional venitului obţinut de filială (subdiviziune), conform datelor din contabilitatea financiară a acesteia pe anul precedent.         Astfel, în cazul în care contribuabilul a fost înregistrat în anul de gestiune, la completarea anexei 10 D din Declarația cu privire la impozitul pe venit, în col.4 pentru fiecare subdiviziune se va indica zero, deoarece indicatorul anului precedent de la care este necesar de a calcula repartizarea impozitului pe venit, lipsește.