Reprezintă oare obiect al impunerii cu TVA vînzarea cotei părţi din capitalul social al întreprinedii?           Potrivit prevederilor art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu TVA constituie livrarea mărfurilor şi serviciilor de către subiecţii impunerii, care reprezintă rezultatul activităţii de întreprinzător în Republica Moldova.          Conform art. 93 pct. 6) din Codul fiscal, livrarea impozabilă reprezintă livrarea de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de TVA, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător.          Astfel, partea socială din capitalul social nu se încadrează în noţiunile de marfă sau serviciu. Prin urmare, vînzarea părţii sociale din capitalul social nu reprezintă obiect al impunerii cu TVA. [Modificat prin Ordinul IFPS nr.173 din 28 .03.2012]

(în vigoare pînă la 13.01.2012) În conformitate cu prevederile art. 95 alin. (2) lit.c) din Codul fiscal, nu constituie obiect al impunerii cu TVA livrarea de mărfuri şi servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vînzărilor în mărime de 0,1% din venitul din vînzări obţinut pe parcursul anului precedent anului în care se efectuează această livrare. Este de menţionat că norma dată impune forma livrării - livrarea de mărfuri cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vînzărilor, fără a condiţiona natura mărfurilor.

 Conform art. 93 pct. 3) din Codul fiscal, livrare de mărfuri reprezintă transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, împrumutul bunurilor fungibile, cu excepţia mijloacelor băneşti, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision.   Potrivit pct. 4) din articolul respectiv al Codului fiscal, livrare (prestare) de servicii reprezintă activitate de prestare a serviciilor materiale și nemateriale, de consum și de producție, inclusiv darea proprietății în arendă, locațiune, uzufruct, leasing operațional, transmiterea cu plată sau gratuit a drepturilor, privind folosirea oricăror mărfuri contra plată sau gratuit; activitate de executare a lucrărilor de construcții și montaj, de reparație, de cercetări științifice, de construcții experimentale și a altor lucrări contra plată sau gratuit; activitate de prestare a serviciilor de către administratorul fiduciar cumpărătorului și de către administratorul fiduciar fondatorului administrării fiduciare în cadrul realizării contractului de administrare fiduciară. Se consideră livrare efectuată de către fondatorul administrării fiduciare administratorului fiduciar serviciile prestate de către administratorul fiduciar cumpărătorului în cadrul realizării contractului de administrare fiduciară.   În conformitate cu art. 624 alin. (1) din Codul civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.   Astfel, clauza penală nu reprezintă livrare nici de mărfuri, nici de servicii.

 Conform art.95 alin.(2) lit.b) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997, nu constituie obiect impozabil cu TVA venitul sub formă de dobîndă obținut de către locator în baza unui contract de leasing.   Potrivit Legii cu privire la leasing nr.59-XVI din 28.04.2005, locatorul reprezintă persoana fizică sau juridică care desfășoară activitate de întreprizător și transmite locatarului, pentru anumită perioadă, dreptul de posesiune și folosință asupra unui bun al cărui proprietar este.   Ținînd cont de prevederile Legii cu privire la leasing în partea ce ține de noțiunile de contract de leasing și locator, precum și de prevederile art.95 alin.(2) lit.b) din Codul fiscal, nu reprezintă obiect impozabil cu TVA venitul sub formă de dobîndă obținut de locator, adică de persoana fizică sau juridică care este proprietarul bunului transmis în baza unui contract de leasing.   Astfel, venitul din dobîndă obținut de către locatar, ca urmare a încheierii unui contract de subleasing, nu cade sub incidența prevederilor art.95 alin.(2) lit.b) din Codul fiscal, dat fiind faptul că acest fenomen juridic este impropriu acestei construcții contractuale și bunul respectiv nu este în proprietatea acestuia, ci doar în posesiunea sau folosință temporară.  Temei: (Explicațiile oferite de către Ministerul Finanțelor prin scrisoarea nr.14/4-13/180 din 26.05.2016)

        Se consideră acordarea împrumutului de mijloace bănești între agenți economici ca o livrare impozabilă?           Conform prevederilor Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997:         •livrare de mărfuri reprezintă transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parțială, împrumutul bunurilor fungibile, cu excepția mijloacelor bănești, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăți în expresie naturală (art.93 pct.3));         •livrare impozabilă reprezintă livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepția celor scutite de TVA, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activității de întreprinzător (art.93 pct.6)).         Totodată, în conformitate cu prevederile art.867 alin.(l) din Codul civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte pârți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.           În contextul celor expuse supra, dat fiind faptul că împrumutul mijloacelor bănești, conform art. 93 pct. 3) și pct. 4) din Codul fiscal, nu reprezintă o livrare impozabilă, se consideră ca acordarea de împrumuturi de mijloace bănești între agenți economici nu reprezintă o livrare impozabilă. [Explicațiile oferite de către Ministerul Finanțelor prin scrisoarea nr. 14/4-13-1/306 din 31.07.2017 ].