Potrivit prevederilor art. 95 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic nu reprezintă obiect al impunerii cu TVA.

    [Modificat prin Ordinul IFPS nr. 173 din 28 .03.2012]

   Potrivit prevederilor art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu TVA constituie livrarea mărfurilor şi serviciilor de către subiecţii impunerii, care reprezintă rezultatul activităţii de întreprinzător în Republica Moldova.     

   Conform art. 93 pct. 6) din Codul fiscal, livrarea impozabilă reprezintă livrarea de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de TVA fără drept de deducere, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător.     

   Astfel, partea socială din capitalul social nu se încadrează în noţiunile de marfă sau serviciu.   

   Prin urmare, vînzarea părţii sociale din capitalul social nu reprezintă obiect al impunerii cu TVA.

   În conformitate cu prevederile art. 95 alin. (2) lit.c) din Codul fiscal, nu constituie obiect al impunerii cu TVA livrarea de mărfuri şi servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vînzărilor în mărime anuală de 0,5% din venitul din vînzări obţinut pe parcursul anului precedent anului în care se efectuează această livrare, iar pentru întreprinderile nou-create pe parcursul anului, în mărime lunară de 0,5% din venitul din vînzări obţinut în luna precedentă, cu ajustarea la sfîrşit de an a sumei respective.

   Este de menţionat că norma dată impune forma livrării - livrarea de mărfuri cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vînzărilor, fără a condiţiona natura mărfurilor.

   Conform art. 93 pct. 3) din Codul fiscal, livrare de mărfuri reprezintă transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, împrumutul bunurilor fungibile, cu excepţia mijloacelor băneşti, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision.

   Potrivit pct. 4) din articolul respectiv al Codului fiscal, livrare (prestare) de servicii reprezintă activitate de prestare a serviciilor materiale și nemateriale, de consum și de producție, inclusiv darea proprietății în arendă, locațiune, uzufruct, leasing operațional, transmiterea cu plată sau gratuit a drepturilor, privind folosirea oricăror mărfuri contra plată sau gratuit; activitate de executare a lucrărilor de construcții și montaj, de reparație, de cercetări științifice, de construcții experimentale și a altor lucrări contra plată sau gratuit; activitate de prestare a serviciilor de către administratorul fiduciar cumpărătorului și de către administratorul fiduciar fondatorului administrării fiduciare în cadrul realizării contractului de administrare fiduciară.

    Se consideră livrare efectuată de către fondatorul administrării fiduciare administratorului fiduciar serviciile prestate de către administratorul fiduciar cumpărătorului în cadrul realizării contractului de administrare fiduciară.

   În conformitate cu art. 947 alin. (1) din Codul civil, clauza penală este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun (penalitate).

   Astfel, clauza penală nu reprezintă livrare nici de mărfuri, nici de servicii.

   Conform art.95 alin.(2) lit.b) din Codul fiscal, venitul sub formă de dobîndă obținut de către locator în baza unui contract de leasing, nu constituie obiect impozabil cu TVA.

   Potrivit art.1314 alin.(1) din Codul civil, prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă să asigure celeilalte părţi (locatar), în decursul unui termen convenit care depăşeşte 1 an (termenul de leasing), posesia şi folosinţa unui bun cumpărat de locator, precum şi să acorde locatarului opţiunea de a dobîndi în proprietate bunul, de a prelungi termenul de leasing ori de a restitui bunul la expirarea termenului de leasing, iar locatarul se obligă să efectueze plăţile periodice convenite (rate de leasing).      

   Ținînd cont de prevederile Codului civil, în partea ce ține de noțiunile de contract de leasing și locator, precum și de prevederile art.95 alin.(2) lit.b) din Codul fiscal, venitul sub formă de dobîndă obținut de locator, adică de persoana fizică sau juridică care este proprietarul bunului transmis în baza unui contract de leasing, nu reprezintă obiect impozabil cu TVA. 

   Astfel, venitul din dobîndă obținut de către locatar, ca urmare a încheierii unui contract de subleasing, nu cade sub incidența prevederilor art.95 alin.(2) lit.b) din Codul fiscal, dat fiind faptul că, acest fenomen juridic este impropriu acestei construcții contractuale și bunul respectiv nu este în proprietatea acestuia, ci doar în posesie sau folosință temporară.

       Obiect al impunerii cu TVA, în conformitate cu art.95 alin.(1) din Codul fiscal, reprezintă livrările de mărfuri şi servicii din cadrul activităţii de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova.       

       Ţinînd cont de faptul că, livrarea de mărfuri are loc peste hotarele Republicii Moldova, lipseşte obiectul impunerii.

   În conformitate cu art. 95 alin.(1) lit. a) şi b) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu TVA îl reprezintă :  

  a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;  

  b) importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice.  

  Dat fiind faptul că, are loc realizarea mărfurilor procurate fără întroducerea lor pe teritoriul Republicii Moldova, obiectul impunerii cu TVA lipseşte şi, prin urmare careva drepturi şi obligaţii privind TVA nu apar.

   Conform prevederilor Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997:  

  •livrare de mărfuri reprezintă transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parțială, împrumutul bunurilor fungibile, cu excepția mijloacelor bănești, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăți în expresie naturală (art.93 pct.3));  

  •livrare impozabilă reprezintă livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepția celor scutite de TVA fară drept de deducere, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activității de întreprinzător (art.93 pct.6)).  

  Totodată, în conformitate cu prevederile art.1242 alin. (l) din Codul civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.  

   În contextul celor expuse supra, dat fiind faptul că, împrumutul mijloacelor bănești, conform art. 93 pct. 3) și pct. 4) din Codul fiscal, nu reprezintă o livrare impozabilă, se consideră că acordarea de împrumuturi de mijloace bănești între agenți economici nu reprezintă o livrare impozabilă.

   Articolul 93 punctele 3) și 4) din Codul fiscal, conține prevederi referitor la definirea noțiunilor de livrare de mărfuri și livrare de servicii.      

  Astfel, luînd în considerație că refacturarea cheltuielilor compensate presupune recuperarea de către locator a contravalorii bunurilor/serviciilor procurate de către acesta, refacturarea cheltuielilor compensate nu constituie livrare de mărfuri/servicii în contextul noțiunilor definite în articolul 93 punctele 3) și 4) din Codul fiscal.

 Conform art.95 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată în interiorul zonei economice libere, Portului Internaţional Liber “Giurgiuleşti”, Aeroportului Internaţional Liber “Mărculeşti” sau în cadrul regimului de antrepozit vamal, nu constituie obiect impozabil cu TVA.       

  [Completare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.171 din 19 decembrie 2019, în vigoare din 01.01.2020].

   Conform prevederilor stabilite la art. 2 din Legea nr.104/2020 cu privire la rezervele de stat şi de mobilizare:

 - împrospătare simultană a bunurilor din rezervele de stat şi de mobilizare reprezintă eliberarea bunurilor materiale din rezervele de stat şi de mobilizare, cu înlocuirea concomitentă a acestora în aceleaşi cantităţi şi cu aceiaşi indici calitativi sau analogice celor eliberate, indiferent de oscilarea preţurilor;

 - împrospătare cu decalaj în timp a bunurilor din rezervele de stat şi de mobilizare  reprezintă eliberarea pe un termen stabilit a bunurilor materiale din rezervele de stat şi de mobilizare, în baza unei garanţii financiare sau bancare, în legătură cu imposibilitatea înlocuirii concomitente;

 - împrumut al bunurilor din rezervele de stat şi de mobilizare constituie eliberarea bunurilor materiale din rezervele de stat şi de mobilizare, la solicitarea instituţiilor publice şi a agenţilor economici, în urma prezentării unei plăţi de garanţie, pe un termen de până la 12 luni, cu restituirea acestora în aceleaşi cantităţi şi cu aceiaşi indici calitativi sau analogice celor eliberate, indiferent de oscilarea preţurilor.

   Potrivit art. 95 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, nu constituie obiect al impunerii cu TVA, eliberarea şi stocarea bunurilor materiale în procesul de împrospătare simultană, împrospătare cu decalaj în timp şi împrumut al acestora în conformitate cu prevederile Legii nr.104/2020 cu privire la rezervele de stat şi de mobilizare.

   Astfel, operațiunile efectuate de către entitățile implicate în procesul eliberării şi stocării, de împrospătare simultană, împrospătare cu decalaj în timp şi împrumut al bunurilor materiale, în condițiile prevăzute de Legea menționată, nu reprezintă obiect al impunerii cu TVA.

       Potrivit art.3 din Legea cu privire la condominiu nr. 187 din 14.07.2022, condominiul reprezintă ansamblu format dintr-un teren cu una sau, în condițiile art.10, mai multe clădiri în care există unități care fac obiectul dreptului de proprietate exclusivă și părți comune care fac obiectul dreptului de proprietate comună, care sunt destinate folosinței sau utilității mai multor proprietari.
     Totodată, conform prevederilor art. 10 din Legea menționată, în componența condominiului intră:
    a) un teren cu una sau mai multe clădiri cu două sau mai multe unități și părți comune;   
     b) un teren cu un ansamblu rezidențial format din mai multe case individuale și/sau clădiri cu altă destinație, amplasate izolat, înșiruit sau cuplat, în care există unități și părți comune;
    c) orice alte clădiri care au în componență unități deținute cu drept de proprietate exclusivă, precum și un teren, amenajări și/sau servicii, care fac obiect de drept al proprietății comune pe cote-părți.
     Concomitent, art. 93 alin. (1) lit. a) din Legea menționată, stabilește că, dacă, la data intrării în vigoare a prezentului capitol, o persoană deține un drept de proprietate exclusivă asupra unei clădiri sau altei construcții, în care nu sunt formate încăperi izolate cu număr cadastral distinct (substații electrice și alte obiecte din complexul energetic și al telecomunicațiilor; rețele de termoficare, de alimentare cu apă și de canalizare până la punctele de delimitare a rețelelor și instalațiilor interne din condominiu; adăposturi antiaeriene, adăposturi contra radiațiilor și alte obiective cu destinație strategică; garaje etc.), amplasată pe terenul condominiului declarat prin art.88 alin.(1) și nu este posibilă separarea porțiunii de teren aferente clădirii sale în condițiile Legii nr.354/2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, persoana respectivă își păstrează dreptul de proprietate, iar construcția nu face parte din condominiu.
      Ținând cont de aceste prevederi, în conformitate cu normele stabilite în art. 48 alin. (9) și art. 50 alin. (12) din Legea nr. 107 din 27.05.2016 cu privire la energia electrică, persoanele fizice și persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, care au în proprietate instalații electrice, linii electrice și posturi de transformare sânt în drept să le transmită, cu titlu gratuit, în proprietatea operatorului de sistem.

        La fel, potrivit art. 19 alin. (4) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13.12.2013, la finalizarea lucrărilor de construcție, instalațiile și rețelele publice de alimentare cu apă și de canalizare, situate pe teren public, construite de persoane fizice și/sau de persoane juridice, precum și cele construite până la intrarea în vigoare a prezentei legi, indiferent de sursa de finanțare, se transmit gratuit la balanța autorității administrației publice locale sau direct operatorului în conformitate cu decizia consiliului local.   

       Transmiterea gratuită a dreptului de proprietate asupra mărfurilor, potrivit art. 93 pct. 3) din Codul fiscal, reprezintă livrare de mărfuri, însă, dat fiind faptul că transmiterea cu titlu gratuit a instalațiilor electrice, liniilor electrice, posturilor de transformare, instalațiilor și rețelelor publice de alimentare cu apă și de canalizare în proprietatea operatorului de sistem este efectuată în conformitate cu normele stabilite de legislația în vigoare, acesta nu reprezintă activitate de întreprinzător, și respectiv nu este o livrare impozabilă în sensul art. 93 pct. 6) din Codul fiscal.

        Astfel, transmiterea, în conformitate cu legislația în vigoare, a instalațiilor electrice, liniilor electrice, posturilor de transformare, instalațiilor și rețelelor publice de alimentare cu apă și de canalizare cu titlu gratuit în proprietatea operatorului de sistem nu este obiect al impunerii cu TVA.