Conform art.119 pct. 3) din Codul fiscal, antrepozit fiscal este definit ca totalitatea locurilor, determinate în certificatul de acciză, în care mărfurile supuse accizelor sînt produse, transformate, deţinute sau expediate (transportate) de către antrepozitarul autorizat în activitatea sa, în cadrul cărora nu se calculează şi nu se achită accizele. În conditiile actiunii art.123 (1) din Titlul IV al Codului fiscal, subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.a), care expediază (transportă) mărfuri supuse accizelor din antrepozitul fiscal, calculează accizele pornind de la volumul mărfurilor în expresie naturală sau de la valoarea acestora (în funcţie de cotă – în sumă absolută sau ad valorem în procente). Astfel, în cazul cînd întreprinderea efectuează mișcarea internă de mărfuri supuse accizelor, adică cînd mărfurile se deplasează de la un loc în altul, obligația de calculare și achitare a accizelor lipsește, cu condiția că aceste locuri sînt indicate în certificatul de acciz al subiectului impunerii. [Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.171 din 19.12.2019, în vigoare de la data 01.01.2020]

În conformitate cu art.123 alin.(1) din Codul fiscal, subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.a), care expediază (transportă) mărfuri supuse accizelor din antrepozitul fiscal, calculează accizele pornind de la volumul mărfurilor în expresie naturală sau de la valoarea acestora (în funcţie de cotă – în sumă absolută sau ad valorem în procente). Conform prevederilor art.127 alin.(3) din Codul fiscal, antrepozitarii autorizaţi prevăzuţi la art.120 lit.a) sînt obligaţi să prezinte declaraţia privind achitarea accizelor şi să achite accizele pînă la data de 25 a lunii care succedă luna în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor. Forma declaraţiei şi modul de completare a acesteia se stabilesc de către Ministerul Finanţelor. [Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.171 din 19.12.2019, în vigoare de la data 01.01.2020]

        În conformitate cu art.123 alin.(3) din Codul fiscal, accizele la mărfurile importate se calculează şi se achită de către subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit. b) pînă la depunerea declaraţiei vamale sau pînă la data prelungirii termenului de plată.          În cazul în care pentru importul de mărfuri nu se percep drepturile de import, mărfurile se consideră importate ca şi cum ar fi fost supuse drepturilor de import, cu respectarea reglementărilor stabilite de legislaţia vamală pentru regimul vamal de import.         [Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.288 din 15.12.2017, în vigoare de la data 01.01.2018].

În conformitate cu prevederile art.124 alin.(4) din Codul fiscal, accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de comision, în cazul existenţei documentelor justificative stabilite de Guvern. [Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.171 din 19.12.2019, în vigoare de la data 01.01.2020]

        În conformitate cu prevederile art.124 alin.(4) din Codul fiscal, accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de comision, în cazul existenţei documentelor justificative stabilite de Guvern.           Astfel, în condițiile acțiunii articolului menționat, dacă marfa exportată a fost achitată parţial de către nerezident, subiectul impunerii – exportator calculează accizul doar pentru acele mărfuri supuse accizelor, pentru care nu a fost înfăptuita repatrierea mijloacelor în conformitate cu prevederile articolului 3 din Legea nr.1466 din 29 ianuarie 1998 „Cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri si servicii provenite din tranzacţiile economice externe”, cu aplicarea cotei accizului, prevăzuta pentru categoria respectivă de marfă.           [Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul prevederilor art.124 alin.(4) din Codul fiscal și Legii nr.1466 din 29 ianuarie 1998 cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri si servicii provenite din tranzacţiile economice externe].

Potrivit art.4 alin.(5) din Legea pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul fiscal nr.1054-XIV din 16.06.2000, pentru marfurile supuse accizelor expediate (transportate) si livrate de catre persoanele juridice si fizice rezidenti aflati pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relatii fiscale cu sistemul ei bugetar persoanelor juridice si fizice rezidenti aflati pe teritoriul Republicii Moldova care au relatii fiscale cu sistemul ei bugetar accizele se achita pîna sau la trecerea posturilor vamale interne.

În conformitate cu art.4 alin.(6) din Legea pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul fiscal nr.1054-XIV din 16.06.2000, la subiectii impunerii care, la fabricarea în încaperea sa de accize a marfurilor nesupuse accizelor, utilizeaza în calitate de materie prima marfuri proprii supuse accizelor pentru care nu exista documente justificative privind achitarea accizelor, apare obligatia de calculare si achitare a accizelor aferente materiei prime utilizate.

În conformitate cu art.4 alin.(6) din Legea pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul fiscal nr.1054-XIV din 16.06.2000, la subiectul impunerii care, la fabricarea în încaperea sa de accize a marfurilor nesupuse accizelor, utilizeaza în calitate de materie prima marfuri proprii supuse accizelor pentru care nu exista documente justificative privind achitarea accizelor, obligatia de achitare a accizelor pentru marfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de fabricare a acestora apare la expedierea din încaperea de accize a marfurilor nesupuse accizelor.

        În conformitate cu art.4 alin.(6) din Legea pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul fiscal nr.1054-XIV din 16.06.2000, subiectul impunerii care, la fabricarea în încăperea sa de accize a mărfurilor nesupuse accizelor, utilizează în calitate de materie primă mărfuri proprii supuse accizelor pentru care nu există documente justificative privind achitarea accizelor, la expedierea din încăperea de accize a mărfurilor nesupuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova, calculează și achită accizele pentru mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de fabricare a acestora. Prevederea în cauză nu se aplică pentru distilatele obținute pe bază de vin menționate la alin.(6¹) al art.4. Astfel, obligația de achitarea accizelor la subiectul impunerii aferentă materiei prime accizate proprie, distilatele obținute pe bază de vin, utilizate la fabricarea mărfurilor nesupuse accizelor, nu apare.          [Completarea Bazei generalizată a practicii fiscale în temeiul art.4 alin.(6) din Legea pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul fiscal nr.1054-XIV din 16.06.2000]

        În conformitate cu art.4 alin.(6) din Legea pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul fiscal nr.1054-XIV din 16.06.2000, subiectul impunerii care, la fabricarea în încăperea sa de accize a mărfurilor nesupuse accizelor, utilizează în calitate de materie primă mărfuri proprii supuse accizelor pentru care nu există documente justificative privind achitarea accizelor, la expedierea din încăperea de accize a mărfurilor nesupuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova, calculează și achită accizele pentru mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de fabricare a acestora. La expedierea la export a mărfurilor nesupuse accizelor, pentru materia primă utilizată la producerea acestora nu se efectuează calcularea și achitarea accizelor.         [Completarea Bazei generalizată a practicii fiscale în temeiul art.4 alin.(6) din Legea pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul fiscal nr.1054-XIV din 16.06.2000]