În conformitate cu prevederile alin.(1) art.54¹ din Codul fiscal, subiecți ai impunerii sunt agenţii economici care nu sunt înregistraţi ca plătitori de TVA, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorilor individuali, precum şi agenţilor economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanţă pentru afaceri şi management (pct.70.22 din Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei) este mai mare de 60% din venitul din vânzări.     

     De asemenea, potrivit alin.(3) lit.a) din articolul menționat, agenții economici menționați la alin.(1) care, ținând cont de prevederile alin.(3²), conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din livrări scutite de TVA fără drept de deducere sau din livrări scutite de TVA fără drept de deducere şi impozabile cu TVA în sumă de până la 1,2 milioane de lei, cu condiţia că livrările scutite de TVA fără drept de deducere depăşesc 50% din totalul livrărilor, pot alege regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit.     

     Alegerea regimului fiscal se realizează prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic.    

      În conformitate cu prevederile art.54¹ alin.(3) lit.c) din Codul fiscal, agenţii economici menţionaţi la alin.(1), ținând cont de prevederile alin.(3²), pot alege regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit dacă aceştia s-au înregistrat pe parcursul perioadei fiscale de declarare.         

      Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, pentru subiecţii menţionaţi la lit.a) şi b) până la data de 25 aprilie, iar pentru subiecţii menţionaţi la lit.c) până la data de 25 a lunii următoare trimestrului de înregistrare.         

     Prin urmare, agenții economici care s-au înregistrat pe parcursul perioadei fiscale de declarare pot alege regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit. Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului de înregistrare.

     În conformitate cu prevederile art.54¹ alin.(3) lit.b) din Codul fiscal, agenţii economici menţionaţi la alin.(1), ținând cont de prevederile alin.(3²), pot alege regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit dacă aceştia, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, nu au obţinut venit.      

     Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, pentru subiecţii menţionaţi la lit.a) şi b) până la data de 25 aprilie, iar pentru subiecţii menţionaţi la lit.c) până la data de 25 a lunii următoare trimestrului de înregistrare.         

     Prin urmare, agenții economici menţionaţi la alin.(1) care, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, nu au obţinut venit pot alege regimul de impozitare. Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, până la data de 25 aprilie. 

      În conformitate cu prevederile art.54² alin.(1) și alin.(3) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul determinat conform contabilităţii financiare, obţinut în perioada fiscală de declarare cu excepția veniturilor prevăzute la art.20 din Codul fiscal şi veniturile rezultate din diferenţa de curs valutar şi/sau diferenţa de sumă.

      Potrivit prevederilor Standardului Național de Contabilitate „Prezentarea Situaţiilor Financiare”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.118/2013, venituri reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia celor legate de contribuţiile proprietarilor. Veniturile includ: veniturile din activitatea operaţională şi veniturile din alte activităţi. Veniturile din activitatea operaţională constituie veniturile din vânzări şi alte venituri din activitatea operaţională. Venituri din alte activităţi sunt veniturile din operaţiuni cu active imobilizate, veniturile financiare şi veniturile excepţionale.

     De asemenea, potrivit „Planului general de conturi contabile”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.119/2013, veniturile sunt reflectate la clasa a 6 de conturi contabile.

      Astfel, obiect al impunerii pentru subiecții sectorului întreprinderilor mici și mijlocii este venitul determinat conform contabilităţii financiare (clasa a 6 de venituri), obţinut în perioada fiscală de declarare, cu excepția veniturilor prevăzute la art.20 din Codul fiscal şi veniturilor rezultate din diferenţa de curs valutar şi/sau diferenţa de sumă, micșorat cu valoarea returului de marfă sau a discontului (reducerii) în perioada fiscală în care a avut loc returul de marfă (s-a acordat discontul), inclusiv în cazul în care vânzarea mărfurilor respective a avut loc în perioadele fiscale precedente (art.54² alin.(2) din Codul fiscal).

     În conformitate cu prevederile art.54² alin.(1) și alin.(3) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul determinat conform contabilității financiare, obținut în perioada fiscală de declarare. În obiectul impunerii nu se includ veniturile prevăzute la art.20 din Codul fiscal şi veniturile rezultate din diferenţa de curs valutar şi/sau diferenţa de sumă.

       Ținând cont de faptul că veniturile sub formă de dobânzi aferente depozitelor bancare nu se regăsesc în art.20 din Codul fiscal, acestea se vor include în obiectul impunerii pentru agenții economici subiecți ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii (SIMM).

     În conformitate cu prevederile art.54¹ alin.(3) lit.a) din Codul fiscal, agenţii economici care nu sunt înregistraţi ca plătitori de TVA, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorilor individuali, precum şi agenţilor economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanţă pentru afaceri şi management (pct.70.22 din Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei) este mai mare de 60% din venitul din vânzări, ținând cont de prevederile alin.(3²), pot alege regimul de impozitare SIMM sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit dacă aceştia, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din livrări scutite de TVA fără drept de deducere sau din livrări scutite de TVA fără drept de deducere şi impozabile cu TVA în sumă de până la 1,2 milioane de lei, cu condiţia că livrările scutite de TVA fără drept de deducere depăşesc 50% din totalul livrărilor.

     Potrivit art.93 pct.6) din Codul fiscal, livrare impozabilă reprezintă livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepția celor scutite de TVA fără drept de deducere, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activității de întreprinzător.

    Totodată, conform pct.20) al articolului menționat, scutire de TVA cu drept de deducere constituie scutire de TVA cu acordarea dreptului de deducere a sumei TVA, achitată sau care urmează a fi achitată pentru procurările efectuate, conform art.104 din Codul fiscal.

     Concomitent, potrivit art.104 lit.a) din Codul fiscal, se scutesc de TVA cu drept de deducere mărfurile și serviciile pentru export.

     Astfel, în sensul aplicării art.54¹ alin.(3) lit.a) din Codul fiscal, livrările scutite de TVA cu drept de deducere se atribuie la livrări impozabile cu TVA.

     Prin urmare, valoarea livrărilor la export nu se include în valoarea livrărilor scutite de TVA fără drept de deducere, la aprecierea ponderii livrărilor scutite de TVA fără drept de deducere, în vederea stabilirii dreptului de alegere a regimului de aplicare a SIMM sau a regimului general de aplicare a impozitului pe venit.

    În conformitate cu prevederile art.54¹ alin.(3) din Codul fiscal, agenţii economici menţionaţi la alin.(1), ținând cont de prevederile alin.(3²), pot alege regimul de impozitare prevăzut de capitolul respectiv sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit dacă aceştia:    

a) conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din livrări scutite de TVA fără drept de deducere sau din livrări scutite de TVA fără drept de deducere şi impozabile cu TVA în sumă de până la 1,2 milioane de lei, cu condiţia că livrările scutite de TVA fără drept de deducere depăşesc 50% din totalul livrărilor;    

b) conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, nu au obţinut venit;     

c) s-au înregistrat pe parcursul perioadei fiscale de declarare.     

     Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, pentru subiecţii menţionaţi la lit.a) şi b) până la data de 25 aprilie, iar pentru subiecţii menţionaţi la lit.c) până la data de 25 a lunii următoare trimestrului de înregistrare.   

     De asemenea, potrivit alin.(3¹) din articolul menționat, agenţii economici menţionaţi la alin.(1) care, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din livrări scutite de TVA fără drept de deducere în mărime ce depăşeşte 1,2 milioane de lei, aplică regimul de impozitare în modul general stabilit. 

      Potrivit art.54² alin.(3) din Codul fiscal, în obiectul impunerii nu se includ veniturile prevăzute la art.20 din Codul fiscal şi veniturile rezultate din diferenţa de curs valutar şi/sau diferenţa de sumă.

     Conform prevederilor art.20 lit.z²) din Codul fiscal, mijloacele băneşti obţinute din fondurile speciale şi/sau mijloacele financiare obţinute sub formă de grant prin intermediul programelor aprobate de Guvern, utilizate conform destinaţiei acestora reprezintă surse de venit neimpozabile.

     Potrivit art.20 lit.z¹²) din Codul fiscal, veniturile persoanelor juridice obţinute în urma valorificării surselor financiare externe în cadrul proiectelor şi granturilor internaţionale ce ţin de dezvoltarea învățământului şi cercetării.

     Astfel, doar veniturile obținute de entitate sub formă de grant prin intermediul programelor aprobate de Guvern, utilizate conform destinației acestora sau veniturile obţinute în urma valorificării surselor financiare externe în cadrul granturilor internaţionale, ce ţin de dezvoltarea învățământului şi cercetării, nu se supun impozitării.

      Potrivit prevederilor art.54¹ alin.(1) din Codul fiscal, subiecţi ai impunerii ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt agenţii economici care nu sunt înregistraţi ca plătitori de TVA, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorilor individuali, precum şi agenţilor economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanţă pentru afaceri şi management (pct.70.22 din Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei) este mai mare de 60% din venitul din vânzări.

     În corespundere cu prevederile alin.(3¹) din articolul menționat, agenţii economici menţionaţi la alin.(1) care, ținând cont de prevederile alin.(3²), conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din livrări scutite de TVA fără drept de deducere în mărime ce depăşeşte 1,2 milioane de lei, aplică regimul de impozitare în modul general stabilit.

    Astfel, subiecţii impunerii ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, care conform situației din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din livrări scutite de TVA fără drept de deducere în mărime ce depășește 1,2 milioane de lei, au obligația aplicării regimului general de impozitare (12%), începând cu următoarea perioadă fiscală.

     În condițiile prevederilor art.18 lit.j) din Codul fiscal, în venitul brut se include venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepția cazurilor când formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilității contribuabilului.

     Concomitent, în conformitate cu prevederile art.54² alin.(1) și alin.(3) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul determinat conform contabilității financiare, obținut în perioada fiscală de declarare cu excepția veniturilor prevăzute la art.20 din Codul fiscal şi veniturile rezultate din diferenţa de curs valutar şi/sau diferenţa de sumă.

     Totodată, potrivit prevederilor SNC „Prezentarea Situațiilor Financiare”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.118/2013, venituri reprezintă creșteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creșteri ale capitalului propriu, cu excepția celor legate de contribuțiile proprietarilor.

      Concomitent, pct.39 din SNC "Capital propriu și datorii" stabilește că decontarea datoriilor se efectuează:

• la renunţarea creditorului la drepturile sale;
• la privarea creditorului de drepturile sale, inclusiv la expirarea termenului de prescripţie a datoriilor;
• în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

      Decontarea datoriilor se contabilizează ca diminuare a datoriilor şi majorare a veniturilor curente.

      De asemenea, potrivit ,,Planului general de conturi contabile”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.119/2013, veniturile curente ale entității care cuprind veniturile din activitatea operaţională şi veniturile din alte activități se reflectată la clasa a 6 „Venituri”.

     Astfel, obiect al impunerii pentru agenții economici subiecți ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii (SIMM) reprezintă venitul determinat conform contabilității financiare, cu excepția veniturilor prevăzute la art.20 din Codul fiscal şi veniturile rezultate din diferenţa de curs valutar şi/sau diferenţa de sumă.