Ordinul SFS nr. 371 din 24-07-2020
- 29 Impozitul pe venit
- 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
- 29.1.3 Deducerile aferente activităţii de întreprinzător
- 29.1.3.1 Cheltuielile legate de activitatea de întreprinzător (art. 24 alin. (1) CF)
29.1.3.1.37
Se permite oare la deduceri în scopuri fiscale suma impozitului pe venit achitat în plus și anulată în modul stabilit de Guvern din motivul expirării termenului de prescripție pentru restituirea acestuia (6 ani de la data efectuării/sau apariției acestei supraplăți)? În conformitate cu prevederile art.266 alin.(1) și alin.(3) din Codul fiscal, cererea de compensare ori de restituire a sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislației fiscale, urmează a fi restituite poate fi depusă de contribuabil în termen de 6 ani din data efectuării şi/sau apariției lor. Cererea depusă după expirarea termenului de 6 ani este nevalabilă. În acest caz, nu se va efectua nici o compensare ori restituire, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.(2). Depunerea cererii suspendă curgerea termenului indicat.
Sumele plătite în plus şi sumele care urmează a fi restituite, care nu au fost solicitate în termenul indicat la alin.(1), se anulează în modul stabilit de Guvern.
Modul de anulare a sumelor plătite în plus este prevăzut în Regulamentul privind modul de stingere a obligației fiscale şi anulare a sumelor plătite în plus prin prescripție, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.221/2017.
Astfel, conform pct.25 din Regulamentul prenotat, data stingerii prin prescripție a obligaților fiscale și data anulării prin prescripție a sumelor plătite în plus şi/sau a sumelor care, potrivit legislației fiscale, urmau a fi restituite este considerată prima zi după data în care a expirat termenul de prescripție.
Totodată, potrivit art.129 pct.18) din Codul fiscal, sumă plătită în plus constituie suma plătită ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate) şi/sau amendă prin vărsare sau încasare, inclusiv prin executare silită, în cuantum mai mare decât cel prevăzut în conformitate cu legislația fiscală.
Concomitent, conform prevederilor art.30 alin.(1) din Codul fiscal, nu se permite deducerea impozitului pe venit, instituit în Titlu II, a penalităților şi a amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi penalităților aferente altor impozite, taxe şi plăti obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităților aplicate pentru încălcarea actelor normative.
În conformitate cu prevederile art.24 alin.(1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
Totodată, conform pct.26 din din anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.693/2018 cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit, cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător şi cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice şi obținerii de venituri.
Astfel, ținând cont de prevederile menționate supra, stabilim că suma impozitului pe venit plătit în plus nu poate fi calificată drept cheltuieli ordinare și necesare.
Prin urmare, sumele plătite în plus, care nu au fost solicitate în termenul indicat la art.266 alin.(1) din Codul fiscal, fiind anulate în modul stabilit de Guvern, nu se permit spre deducere în scopuri fiscale.
(temei – scrisoarea Ministerului Finanțelor nr.15/2-13/281 din 21.07.2020)
