Potrivit art.261 alin.(10) din Codul fiscal, atribuirea cheltuielilor/costurilor ulterioare aferente reparaţiei sau dezvoltării la cheltuieli curente sau la cheltuieli care urmează a fi capitalizate se efectuează în conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate sau ale IFRS. Cheltuielile aferente întreţinerii, asistenţei tehnice nu reprezintă cheltuieli de reparaţie şi se atribuie la cheltuieli curente.
Modul de evidenţă a cheltuielilor ce țin de reparația proprietății entității permise la deducere în scopuri fiscale, este stabilit de Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019 (în continuare Regulamentul menționat).
Astfel, conform prevederilor capitolului VI din Regulamentul menționat, cheltuielile pentru reparaţie cuprind cheltuielile aferente susţinerii mijloacelor fixe în stare de funcţionare, cu scopul de a păstra sau a restabili posibilitatea obţinerii din acestea a avantajelor economice viitoare, cu excepția cheltuielilor aferente întreţinerii şi asistenţei tehnice, acestea atribuindu-se la cheltuieli curente, cu recunoaşterea la deducere în conformitate cu art.24 alin.(1) din Codul fiscal.
Cheltuielile/costurile ulterioare care, potrivit prevederilor Standardelor Naţionale de Contabilitate sau IFRS, urmează a fi reflectate drept costuri/cheltuieli curente, în scopuri fiscale vor fi recunoscute la deducere conform art.24 alin.(1) din Codul fiscal.
Cheltuielile/costurile ulterioare care, potrivit prevederilor Standardelor Naţionale de Contabilitate sau IFRS, urmează a fi capitalizate, în scopuri fiscale se vor capitaliza prin majorarea valorii de intrare cu suma cheltuielilor/costurilor ulterioare suportate.
Conform prevederilor pct.24, 25 și 28 din Regulamentul menționat cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art.261 alin.(2) din Codul fiscal, potrivit prevederilor alin. (11) din articolul menţionat, se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locaţiunii, arendei sau redevenţei (plăţii pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparaţie a mijloacelor de transport aerian internaţional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operaţional, suportată pe parcursul perioadei fiscale.
Suma cheltuielilor pentru reparaţie permisă la deducere şi valoarea mijlocului fix ce urmează a fi constatat în conformitate cu art.261 alin.(3) din Codul fiscal se determină prin completarea formularului din anexa nr.2 la Regulamentul menționat.
Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune sau al altor contracte care dau dreptul de folosinţă a acestora, încheiat pe o perioadă mai mică de 12 luni, se permit integral spre deducere în perioada fiscală respectivă.
[Modificările operate în temeiul aprobării Hotărîrii Guvernului nr.704 din 27.12.9 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 400-406 din 31.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]