Ordinul SFS nr. 276 din 25-05-2021

  • 29 Impozitul pe venit
  • 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
  • 29.1.3 Deducerile aferente activităţii de întreprinzător
  • 29.1.3.5 Amortizarea proprietății, reparația proprietății, obiectele de mică valoare și scurtă durată (art. 26', 27' CF)
Care este modul de deducere a costurilor de reparaţie a bunurilor utilizate în activitatea de întreprinzător în baza contractului de comodat?
     Potrivit art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
     De asemenea, conform prevederilor art. 261 alin. (3) și (11) din Codul fiscal sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin.(11) din articolul menţionat.
     Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locaţiunii, arendei, leasingului operațional sau redevenţei (plăţii pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale.
     Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.
      În conformitate cu pct.5 și 23 din Regulamentul menționat, sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune sau al altor tipuri de contracte care dau dreptul de folosinţă a acestora. Prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la art.261 alin.(11) din Codul fiscal.
     Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune sau al altor contracte care dau dreptul de folosinţă a acestora, încheiat pe o perioadă mai mică de 12 luni, se permit integral spre deducere în perioada fiscală respectivă.
     Astfel, ţinînd cont de cele expuse, caracterul deductibil al cheltuielilor suportate pentru reparaţia acestor categorii de mijloace fixe urmează a fi efectuat prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021, Hotărârii Guvernului nr.939 din 22.12.2020 în vigoare 31.12.2020]
  • 29 Impozitul pe venit
  • 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
  • 29.1.3 Deducerile aferente activităţii de întreprinzător
  • 29.1.3.5 Amortizarea proprietății, reparația proprietății, obiectele de mică valoare și scurtă durată (art. 26', 27' CF)
Care este modalitatea de deducere a cheltuielilor legate de reparația unui mijloc fix conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune pentru entitățile care, începînd cu perioada fiscală 2018, aplică prevederile art. 261 din Codul fiscal?
    În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (11) din Codul fiscal, cheltuielile aferente reparației curente și capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor alin. (2) al aceluiași articol se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locațiunii, arendei, leasingului operațional sau redevenței (plății pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparație a mijloacelor de transport aerian internațional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operațional, suportată pe parcursul perioadei fiscale.
     Potrivit art. 261 alin. (3) din Codul fiscal, sunt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investițiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune. În sensul prezentului alineat, prin investiție se înțelege excedentul cheltuielilor ce țin de reparație, îmbunătățire și altele asemenea în privința mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menționate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin. (11) din articolul menționat.
     Astfel, în cazul în care întreprinderea suportă cheltuieli legate de reparația unui mijloc fix, conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune, cheltuieli - suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine arendașului, locatarului sau concesionarului, suma depășirii limitei, stabilită în alin. (11) din articolul menționat, constituie proprietate pe care se calculează amortizarea.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]
  • 29 Impozitul pe venit
  • 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
  • 29.1.3 Deducerile aferente activităţii de întreprinzător
  • 29.1.3.5 Amortizarea proprietății, reparația proprietății, obiectele de mică valoare și scurtă durată (art. 26', 27' CF)
Există temei de calculare și deducere a amortizării în scopuri fiscale, în cazul în care mijlocul fix a fost utilizat parțial în activitatea de întreprinzător pe parcursul perioadei fiscale?
    Potrivit art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.
    În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, modalitatea de determinare a sumelor aferente cheltuielilor pentru reparaţie permise la deducere, precum şi modul de determinare a rezultatului fiscal în cazul ieşirii mijloacelor fixe de la entitate se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.
    Conform prevederilor pct.11 din regulamentul menționat, pentru mijloacele fixe utilizate sezonier, precum şi pentru cele aflate în procesul de reparaţie, de modernizare, în conservare, temporar sau integral pe parcursul perioadei fiscale, dar care nu sînt scoase din funcţiune, amortizarea se calculează pentru întreaga perioadă fiscală, în conformitate cu prevederile pct.14.
   Astfel, cheltuielile privind amortizarea mijlocului fix (fie utilizat parțial), se vor calcula și permite la deducere în scopuri fiscale pentru întreaga perioadă fiscală.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021, Hotîrârii Guvernului nr.939 din 22.12.2020 în vigoare 31.12.2020]
  • 29 Impozitul pe venit
  • 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
  • 29.1.3 Deducerile aferente activităţii de întreprinzător
  • 29.1.3.6 Pierderile fiscale, recunoașterea cheltuielilor în anumite perioade fiscale (art. 32, 44 CF)
Cum urmează a fi reportate pierderile aferente perioadelor pentru care s-a aplicat regimul de impozitare general stabilit, dacă în perioada curentă agentul economic aplică regimul de impozitare stabilit pentru subiecții sectorului întreprinderilor mici și mijlocii?
     În conformitate cu prevederile art.32 alin.(1) din Codul fiscal, dacă, pe parcursul perioadei fiscale, cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător depăşesc venitul brut al contribuabilului în perioada fiscală curentă, suma pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eşalonat pe următoarele cinci perioade fiscale.
      Respectiv, dat fiind faptul că Codul fiscal nu prevede careva restricții suplimentare legate de schimbarea regimului de impozitare privind impozitul pe venit, agentul economic ce prezintă Declaraţia cu privire la impozitul pe venit (forma VEN12) va ține cont de pierderile reportate eşalonat pe următoarele cinci perioade fiscale, dacă acestea s-au format în perioadele, în care acesta a prezentat Declaraţia menționată.
     Totodată, pentru perioada în care agentul economic este subiect al sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, acesta nu va beneficia de prevederile art.32 din Codul fiscal, dat fiind faptul că algoritmul de calculare a obiectului impunerii nu conține careva norme ce vizează posibilitatea reportării pierderilor.
news-events