Amortizarea proprietății, reparația proprietății, obiectele de mică valoare și scurtă durată (art. 26', 27' CF)

Ordin nr. 146, din 02.06.2017

        Se va calcula uzura în scopuri fiscale în cazul în care mijlocul fix, temporar, nu este exploatat în activitatea de întreprinzător?          Potrivit pct. (3) al Hotarîrii Guvernului nr. 289 din 14.03.2007,obiectul calculării uzurii sînt mijloacele fixe folosite (aflate în exploatare) în activitatea de întreprinzător şi supuse uzurii. Prin urmare, baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de gestiune se va micsora cu baza valorică a mijlocului fix care temporar nu este exploatat.

Ordin nr. 95, din 12.02.2020

      Potrivit prevederilor S.N.C. „Imobilizări necorporale și corporale” (p.61), aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, entitatea care deține fonduri de bibliotecă, nu calculează amortizarea în scopuri financiare.          
       Determinarea amortizării în scopuri fiscale este reglementată de art. 261 din Codul fiscal, precum și de Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.          
       Astfel, potrivit prevederilor pct. 7 din Regulamentul menționat, nu se calculează amortizarea fondurilor de bibliotecă, respectiv contribuabilul nu are obligația de a o calcula. 
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

        Potrivit prevederilor S.N.C. „Imobilizări necorporale și corporale” (p.61), aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, entitatea care deține fonduri de bibliotecă, nu calculează amortizarea în scopuri financiare.          Determinarea amortizării în scopuri fiscale este reglementată de art. 261 din Codul fiscal, precum și de Regulamentul privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr. 289 din 14.03.2007.          Astfel, potrivit prevederilor pct. 3 din Regulamentul menționat, nu se calculează amortizarea fondurilor de bibliotecă, respectiv contribuabilul nu are obligația de a o calcula.  [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.288 din 15.12.2017, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-470 din 29.12.2017, în vigoare 01.01.2019 ]

Ordin nr. 903, din 26.10.2015

       În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.           
       Dat fiind faptul că potrivit prevederilor contractuale, cheltuielile ce țin de reparație suportate de către locatar se compensează de către locator, acestea se vor califică ca servicii prestate de către locatar, iar valoarea lor va constitui drept venit și se va include în venitul brut al entității.

        În cazul în care cheltuielile ce ţin de reparaţia unei clădiri arendate sunt suportate de locatar şi compensate de locator, acestea se vor permite la deduceri potrivit prevederilor art. 27 alin. (9) lit.(b) din Codul fiscal?          Regimul fiscal aferent impozitului pe venit în cazul expus în adresare derivă din specificul şi natura relaţiilor contractuale stabilite între părţile contractante. În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Dat fiind faptul că potrivit situaţiei descrise în adresare, cheltuielile ce ţin de reparaţie suportate de către locatar se compensează de către locator, acestea se vor califică ca servicii de reparaţie prestate, iar valoarea lor va constitui drept venit şi se va include în venitul brut al entităţii.

Ordin nr. 448, din 18.10.2019

       Conform prevederilor art. 22 alin. (1) și (4) din Codul fiscal, nu se recunoaște venitul la înlocuirea proprietății cu o proprietate de același tip în cazul pierderii ei forțate. Proprietatea de înlocuire se consideră de același tip atunci cînd ea are aceleași însușiri sau este de aceeași natură ca și proprietatea înlocuită (indiferent de faptul dacă este sau nu o proprietate de același nivel sau calitate).          
         De asemenea, potrivit art. 20 lit. a) din Codul fiscal, sumele și despăgubirile de asigurare, primite în baza contractelor de asigurare și coasigurare, exclusiv primite în cazul înlocuirii forțate a proprietății conform art. 22 din Codul fiscal, reprezintă sursă de venit neimpozabilă.          
        Astfel, venitul obținut ca despăgubire de asigurare, în baza contractelor de asigurare și coasigurare, exclusiv primite în cazul înlocuirii forțate a proprietății conform art. 22 din Codul fiscal, se va ajusta la completarea declarației cu privire la impozitul pe venit.          
        Potrivit prevederilor art. 24 alin. (6) din Codul fiscal, nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietății pe care se calculează amortizarea și față de care se aplică prevederile art. 261, 28 și 29 din Codul fiscal.          
        Prin urmare, cheltuielile ce țin de ieșirea forțată a bunurilor reprezintă cheltuieli care nu sunt deductibile în scopuri fiscale, și se vor ajusta la completarea declarației cu privire la impozitul pe venit. 
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.288 din 15.12.2017, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-470 din 29.12.2017, în vigoare 01.01.2019 ]

        Se consideră ca venit înscopuri fiscale, sumele primite ca despăgubire de asigurare, îndreptate la procurarea proprietăţii analogice pierdute forţat? Este în drept entitatea să ia la deduceri în scopuri fiscale, fondul fix casat ca rezultat al pierderii forţate?          Conform prevederilor art.22 din Codul fiscal, nu se recunoaşte venitul la înlocuirea proprietăţii cu o proprietate de acelaşi tip în cazul pierderii ei forţate. Proprietatea de înlocuire se consideră de acelaşi tip atunci cînd ea are aceleaşi însuşiri sau este de aceeaşi natură ca şi proprietatea înlocuită (indiferent de faptul dacă este sau nu o proprietate de acelaşi nivel sau calitate). În conformitate cu modul de completare a Declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1498 din 29.12.2008, în anexa1D, în rîndul 02041 coloniţa 2 “Venitul obţinut din înlocuirea proprietăţii” se reflectă sumele primite de la companiile de asigurări drept compensaţieobţinute în legătura cu circumstanţele excepţionale.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (6) din Codul fiscal, nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietăţii pe care se calculează uzura (amortizarea) şi faţă de care se aplică prevederile art.26, 28 şi 29 sau la procurarea mijloacelor fixe cu un termen de exploatare mai mare de un an. Prin urmare, cheltuielile ce ţin  de ieşirea forţată a bunurilor reprezintă cheltuieli care nu sint deductibile în scopuri fiscale, şi se reflectă la valoarea de bilanţ în col.2,codul 03021 a anexei  2D din Declaraţia forma VEN 08. 

Ordin nr. 162, din 17.05.2023

     Conform prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.
      Potrivit prevederilor art. 261 alin. (12) din Codul fiscal, nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepţia cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului.
     Totodată, în cazul finanţării parţiale a procurărilor mijloacelor fixe din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere. (art. 261 alin. (13) din Codul Fiscal).
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.356/2022 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 456-459 art. 813 din 30.12.2022]

        Conform prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.          
       Potrivit prevederilor art. 261 alin. (12) din Codul fiscal, nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepția cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului.         
       Totodată, în cazul finanțării parțiale a procurărilor mijloacelor fixe din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere (art. 261 alin. (13) din Codul Fiscal). 
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

        Se permite la deducere amortizarea mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit?         Conform prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.          Potrivit prevederilor art. 261 alin. (12) din Codul fiscal, nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepția cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului.         Totodată, în cazul finanțării parțiale a procurărilor mijloacelor fixe din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere (art. 261 alin. (13) din Codul Fiscal).  [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.288 din 15.12.2017, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-470 din 29.12.2017, în vigoare 01.01.2019 ]

Ordin nr. 24, din 17.01.2022

     În conformitate cu prevederile art.261 alin.(18) din Codul fiscal, costul de intrare a mijloacelor fixe se stabileşte în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate sau ale IFRS, care nu contravin prevederilor Codului fiscal.
     Excepție fac doar mijloacele fixe constatate în conformitate cu art.261 alin.(3) din Codul fiscal, pentru care costul de intrare constituie suma excedentului cheltuielilor de reparaţie peste limita stabilită în art.261 alin.(11) din Codul fiscal.
[Modificările operate în temeiul Legii nr.204 din 24.12.2021, în vigoare 01.01.2022]

        În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (18) din Codul fiscal, valoarea de intrare a mijloacelor fixe se stabileşte în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate sau ale IFRS, care nu contravin prevederilor Codului fiscal.         
       Excepție fac doar mijloacele fixe constatate în conformitate cu art.261 alin.(3) din Codul fiscal, pentru care valoarea de intrare constituie suma excedentului cheltuielilor de reparaţie peste limita stabilită în art.261 alin.(11) din Codul fiscal.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

Care este valoarea de intrare a mijloacelor fixe procurate?       În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (18) din Codul fiscal, valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din preţul lor de procurare, precum şi din toate cheltuielile aferente procurării lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare şi asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului în exploatare.          Valoarea mijloacelor fixe aferente proprietăţii create cu forţe proprii include toate impozitele şi taxele, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care se deduce, cheltuielile şi plata dobînzilor aferente acestor mijloace fixe pentru întreaga perioadă de pînă la punerea lor în exploatare.  [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.288 din 15.12.2017, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-470 din 29.12.2017, în vigoare 01.01.2019 ]

Ordin nr. 171, din 30.03.2021

        În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (11) din Codul fiscal, cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor alin.(2) se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locaţiunii, arendei, leasingului operaţional sau redevenţei (plăţii pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparaţie a mijloacelor de transport aerian internaţional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operaţional, suportată pe parcursul perioadei fiscale. În sensul alineat dat, prin mijloacele fixe ce nu corespund prevederilor alin.(2) se înţeleg mijloacele fixe care sînt utilizate în activitatea de întreprinzător a agentului economic conform contractului de arendă, locaţiune, leasing operaţional, concesiune, ale căror cheltuieli aferente, potrivit contractului nominalizat, revin arendaşului, locatarului sau concesionarului.          
         De asemenea, potrivit art. 261 alin. (3) din Codul fiscal, sunt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin.(11) din Codul fiscal.          
          Astfel, în cazul în care întreprinderea suportă cheltuieli legate de reparația unui mijloc fix, conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, cheltuieli - suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine arendașului (locatarului), suma depășirii limitei, stabilită în art. 261 alin.(11) din Cod, constituie proprietate pe care se calculează amortizarea. 
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

Care este modalitatea de deducere a cheltuielilor legate de reparația unui mijloc fix conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă?         În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (11) din Codul fiscal, cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor alin.(2) se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locaţiunii, arendei sau redevenţei (plăţii pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparaţie a mijloacelor de transport aerian internaţional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operaţional, suportată pe parcursul perioadei fiscale. În sensul prezentului alineat, prin mijloacele fixe ce nu corespund prevederilor alin.(2) se înţeleg mijloacele fixe care sînt utilizate în activitatea de întreprinzător a agentului economic conform contractului de arendă, locaţiune, leasing operaţional, concesiune, ale căror cheltuieli aferente, potrivit contractului nominalizat, revin arendaşului, locatarului sau concesionarului.          De asemenea, potrivit art. 261 alin. (3) din Codul fiscal, sunt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin.(11) din Codul fiscal.          Astfel, în cazul în care întreprinderea suportă cheltuieli legate de reparația unui mijloc fix, conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, cheltuieli - suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine arendașului (locatarului), suma depășirii limitei, stabilită în art. 261 alin.(11) din Cod, constituie proprietate pe care se calculează amortizarea. [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.288 din 15.12.2017, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-470 din 29.12.2017, în vigoare 01.01.2019 ]

Ordin nr. 162, din 17.05.2023

      Standardele Internaționale de Contabilitate nu prevăd clasificarea activelor ca obiecte de mică valoare și scurtă durată.
     Totodată, apreciere elementelor corporale ca imobilizări corporale urmează a fi determinată conform prevederilor Standardului Internațional de Contabilitate 16 „Imobilizări corporale”, aplicat pe teritoriului Republicii Moldova, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 109 din 19 decembrie 2008 Standardul Internațional de Contabilitate 2 „Stocuri”.
     Potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal.
     Astfel, pornind de la acel fapt că Codul fiscal nu prevede o metodă de calcul a uzurii bunurilor cu o valoare mai mică de 12000 lei, în cazul în care acestea sunt recunoscute ca imobilizări corporale în conformitate cu SIRF, acestea urmează a fi trecute la cheltuieli prin calcularea amortizării.
     Cheltuielile respective se califică ca ordinare și necesare, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, și sunt permise la deducere în scopuri fiscale.
     În cazul în care activul este recunoscut ca stoc, potrivit Standardului Internațional de Contabilitate 2 ”Stocuri”, acesta urmează a fi recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt utilizate și permise la deducere prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.”
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.356/2022 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 456-459 art. 813 din 30.12.2022]

        Standardele Internaționale de Contabilitate nu prevăd clasificarea activelor ca obiecte de mică valoare și scurtă durată.          
        Totodată, apreciere elementelor corporale ca imobilizări corporale urmează a fi determinată conform prevederilor Standardulului Internațional de Contabilitate 16 „Imobilizări corporale”, aplicat pe teritoriului Republicii Moldova, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 109 din 19 decembrie 2008 Standardul Internațional de Contabilitate 2 „Stocuri”.           
        Potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal.           
        Astfel, pornind de la acel fapt că Codul fiscal nu prevede o metodă de calcul a uzurii bunurilor cu o valoare mai mică de 6000 lei, în cazul în care acestea sunt recunoscute ca imobilizări corporale în conformitate cu SIRF, acestea urmează a fi trecute la cheltuieli prin calcularea amortizării.          
       Cheltuielile respective se califică ca ordinare și necesare, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, și sunt permise la deducere în scopuri fiscale.         
       În cazul în care activul este recunoscut ca stoc, potrivit Standardului Internațional de Contabilitate 2 ”Stocuri”, acesta urmează a fi recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt utilizate și permise la deducere prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal. 
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

Cum urmează a fi deduse cheltuielile privind obiectele de mică valoare și scurtă durată de către un agent economic care aplică IFRS?         Internaționale de Contabilitate nu prevăd clasificarea activelor ca obiecte de mică valoare și scurtă durată.           Totodată, potrivit prevederilor pct. 6 din Standardul Internațional de Contabilitate 16 „Imobilizări corporale”, aplicat pe teritoriului Republicii Moldova, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 109 din 19 decembrie 2008, imobilizări corporale sunt elemente corporale care:   (a) sunt deținute în vederea utilizării pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și  (b) se preconizează a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.          De asemenea, conform pct. 9 din Standardul menționat, acesta nu prescrie unitatea de măsură pentru recunoaștere, adică ce constituie un element de imobilizări corporale. Astfel, se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice ale unei entități.         Conform pct. 48 din standard, cheltuielile cu amortizarea pentru fiecare perioadă trebuie recunoscute în profit sau pierdere numai dacă nu sunt incluse în valoarea contabilă a unui alt activ.          Totodată, potrivit pct. 6 din Standardul Internațional de Contabilitate 2 „Stocuri”, stocurile sunt active:  (a) deținute în vederea vânzării pe parcursul desfășurării normale a activității;  (b) în curs de producție pentru o astfel de vânzare;  (c) sub formă de materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.          Astfel, conform pct. 6 și 36 din standardul menționat, valoarea contabilă a stocului (materiale și alte consumabile) trebuie să fie recunoscută drept cheltuială în perioada în care sunt folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.          Potrivit art. 26 alin. (2) și art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.          Totodată, potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal.          Astfel, odată cu trecerea obligatorie la Standardele Internaționale de Raportare Financiară (SIRF) pornind de la acel fapt că Codul fiscal nu prevede o metodă de calcul a uzurii bunurilor cu o valoare mai mică de 6000 lei, dacă acestea sunt recunoscute ca imobilizări corporale în conformitate cu SIRF, acestea urmează a fi trecute la cheltuieli prin calcularea amortizării.          Cheltuielile respective se califică ca ordinare și necesare, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, și sunt permise la deducere în scopuri fiscale.          În cazul în care activul este recunoscut ca stoc, potrivit Standardului Internațional de Contabilitate 2 ”Stocuri”, acesta urmează a fi recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt utilizate și permise la deducere prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

Ordin nr. 171, din 30.03.2021

        În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, modalitatea de determinare a sumelor aferente cheltuielilor pentru reparaţie permise la deducere, precum şi modul de determinare a rezultatului fiscal în cazul ieşirii mijloacelor fixe de la entitate se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.          
         Astfel, potrivit prevederilor pct. 6 din Regulamentul menționat, mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social și şi mijloacele fixe primite în gestiune economică, care sunt prevăzute a fi utilizate în activitatea de întreprinzător reprezintă obiect al calculării amortizării.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.257 din 16.12.2019, în vigoare 01.01.2021, Hotîrârii Guvernului nr.939 din 22.12.2020, în vigoare din 31.12.2020 ]

 Se calculează amortizarea în scopuri fiscale pentru mijloacele fixe primite ca aport la capitalul statutar?         În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.          Astfel, potrivit prevederilor pct. 6 din Regulamentul menționat, mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social și folosite în activitatea de întreprinzător reprezintă obiect al calculării amortizării.  [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

Ordin nr. 162, din 17.05.2023

      Potrivit art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.
      În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, modalitatea de determinare a sumelor aferente cheltuielilor pentru reparaţie permise la deducere, precum şi modul de determinare a rezultatului fiscal în cazul ieşirii mijloacelor fixe de la entitate se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.
      Conform prevederilor pct.11 din regulamentul menționat, pentru mijloacele fixe utilizate sezonier, precum şi pentru cele aflate în procesul de reparaţie, de modernizare, în conservare, temporar sau integral pe parcursul perioadei fiscale, dar care nu sînt scoase din funcţiune, amortizarea se calculează pentru întreaga perioadă fiscală, în conformitate cu prevederile pct.14.
     Astfel, cheltuielile privind amortizarea mijlocului fix (fie utilizat parțial), se vor calcula și permite la deducere în scopuri fiscale pentru întreaga perioadă fiscală.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.356/2022 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 456-459 art. 813 din 30.12.2022]

        Potrivit art. 261 alin. (2) din Codul Fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.          În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.          Conform prevederilor pct.11 din regulamentul menționat, pentru mijloacele fixe utilizate sezonier, precum şi pentru cele aflate în procesul de reparaţie, de modernizare, în conservare temporar sau integral pe parcursul perioadei fiscale, dar care nu sînt scoase din funcţiune, amortizarea se calculează pentru întreaga perioadă fiscală.          Astfel, cheltuielile privind amortizarea mijlocului fix (fie utilizat parțial), se vor calcula și permite la deducere în scopuri fiscale pentru întreaga perioadă fiscală. [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

        Există temei de calculare și deducere a uzurii în scopuri fiscale, în cazul în care bunul a fost utilizat parțial în activitatea de întreprinzător pe parcursul anului, sau a fost utilizat parțial din punct de vedere a capacității sale depline?           Potrivit art.26 alin.(2) din Codul Fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislația şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei.  Evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidenta şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14.03.2007.         Totodată, Codul fiscal, în art.44 alin.(7) specifică că, în scopuri fiscale, se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, care nu contravin prevederilor Codului Fiscal.          Conform prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate, calcularea amortizării mijloacelor fixe nu se întrerupe pentru obiecte aflate în procesul de reparaţie, de modernizare, în rezervă, în conservare sau nefolosite din alte motive.         Astfel, cheltuielile privind uzura mijlocului fix (fie chiar și utilizat parțial din punct de vedere a capacității sale depline), se vor permite la deducere în scopuri fiscale pentru întreaga perioadă de raportare.          Mai mult ca atît, potrivit pct.1 al Deciziei Consiliului Consultativ al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.3/1 din 13 noiembrie 2014, pornind de la prevederile art.26 alin.(2) din Codul fiscal, pentru mijloacele fixe imobile și mobile, care au fost utilizate parțial (atît din punct de vedere temporar, cît și din punct de vedere structural) în activitatea de întreprinzător pe parcursul perioadei fiscale, uzura urmează a fi calculată pentru întreaga perioadă de gestiune.

    Potrivit art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.
    În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, modalitatea de determinare a sumelor aferente cheltuielilor pentru reparaţie permise la deducere, precum şi modul de determinare a rezultatului fiscal în cazul ieşirii mijloacelor fixe de la entitate se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.
    Conform prevederilor pct.11 din regulamentul menționat, pentru mijloacele fixe utilizate sezonier, precum şi pentru cele aflate în procesul de reparaţie, de modernizare, în conservare, temporar sau integral pe parcursul perioadei fiscale, dar care nu sînt scoase din funcţiune, amortizarea se calculează pentru întreaga perioadă fiscală, în conformitate cu prevederile pct.14.
   Astfel, cheltuielile privind amortizarea mijlocului fix (fie utilizat parțial), se vor calcula și permite la deducere în scopuri fiscale pentru întreaga perioadă fiscală.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021, Hotîrârii Guvernului nr.939 din 22.12.2020 în vigoare 31.12.2020]

Ordin nr. 162, din 17.05.2023

     În conformitate cu art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.
      Modalitatea de determinare a amortizării mijloacelor fixe este prevăzută în Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.
     Astfel, în contextul legislației în vigoare, abordările aferente reglementării mijloacelor fixe, potrivit noilor Standarde Naționale de Contabilitate, nu au impact asupra calificării lor în scopuri fiscale, în acest sens urmând a se ține cont de prevederile art. 261 alin. (2) din Codul fiscal.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.356/2022 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 456-459 art. 813 din 30.12.2022]

       În conformitate cu art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.          
      Modalitatea de determinare a amortizării mijloacelor fixe este prevăzută în Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.          
      Astfel, în contextul legislației în vigoare, abordările aferente reglementării mijloacelor fixe, potrivit noilor Standarde Naționale de Contabilitate, nu au impact asupra calificării lor în scopuri fiscale, în acest sens urmînd a se ține cont de prevederile art. 261 alin. (2) din Codul fiscal. 
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

Are dreptul entitatea de a calcula și a deduce în scopuri fiscale, amortizarea pentru activele, valoarea cărora depășește pragul de semnificație, stabilit în scopuri financiare, dar este mai mică de 6000 lei?         În conformitate cu art. 26 alin. (2) și art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.          Modalitatea de determinare a amortizării mijloacelor fixe este prevăzută în Regulamentul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007.          Astfel, în contextul legislației în vigoare, abordările aferente reglementării mijloacelor fixe, potrivit noilor Standarde Naționale de Contabilitate, nu au impact asupra calificării lor în scopuri fiscale, în acest sens urmînd a se ține cont de prevederile art. 26 alin. (2) și art. 261 alin. (2) din Codul fiscal.

Ordin nr. 162, din 17.05.2023

        În conformitate cu prevederile pct. 6 din Standardul Național de Contabilitate „Stocuri”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, obiectele de mică valoare și scurtă durată reprezintă bunuri valoarea unitară a cărora nu depășește plafonul stabilit de legislație (conform art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, plafonul stabilit este de 12000 lei) sau pragul de semnificație prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de exemplu, instrumente și dispozitive cu destinație generală și specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producție, îmbrăcăminte și încălțăminte specială, dispozitive de protecție, lenjerie, construcții și dispozitive provizorii, inventar sportiv și turistic și alte obiecte similare).
     Totodată, potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) al Codului fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal.
     Astfel, valoarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată urmează a fi recunoscută drept cheltuială conform prevederilor pct. 51-54 din standardul menționat, și respectiv, permise la deducere în scopuri fiscale, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.356/2022 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 456-459 art. 813 din 30.12.2022]

        În conformitate cu prevederile pct. 6 din Standardul Național de Contabilitate „Stocuri”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, obiectele de mică valoare și scurtă durată reprezintă bunuri valoarea unitară a cărora nu depășește plafonul stabilit de legislație (conform art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, plafonul stabilit este de 6000 lei) sau pragul de semnificație prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de exemplu, instrumente și dispozitive cu destinație generală și specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producție, îmbrăcăminte și încălțăminte specială, dispozitive de protecție, lenjerie, construcții și dispozitive provizorii, inventar sportiv și turistic și alte obiecte similare).          
      Totodată, potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) al Codului fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal.          
       Astfel, valoarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată urmează a fi recunoscută drept cheltuială conform prevederilor pct. 51-54 din standardul menționat, și respectiv, permise la deducere în scopuri fiscale, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

Ordin nr. 162, din 17.05.2023

        Durata de funcționare a mijloacelor fixe se determină conform prevederilor Catalogului mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.941/2020.
     Astfel, potrivit pct.14 din Catalog, pentru mijloacele fixe care nu se regăsesc în anexă, inclusiv componentele acestora, mijloacele fixe create cu forţele proprii, durata de funcţionare utilă poate fi determinată de către o comisie internă, un expert independent sau conform recomandărilor producătorilor, furnizorilor sau distribuitorilor, cu aprobarea ulterioară de către conducerea entităţii (publice/private).
[Modificările operate în temeiul aprobării Hotărîrii Guvernului nr.941/2020 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 372-382 art.1141 din 31.12.2020]

       Conform art.261 alin.(5) din Codul fiscal, evidenţa mijloacelor fixe în scopuri fiscale se ţine pentru fiecare obiect separat.           
     Modalitatea de determinare a amortizării mijloacelor fixe este prevăzută în Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.           
       Durata de funcţionare utilă a mijloc fix se determină conform Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.338 din 21.03.2003.          
      Astfel, conform pct. 84 din Catalogul menționat, pentru argumentarea duratei de funcționare utilă a activelor care nu sunt indicate în Catalog se poate utiliza experiența proprie a întreprinderii sau organizației de exploatare a activelor similare, experiența altor întreprinderi sau pot fi atrași în aceste scopuri specialiști competenți.  
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

La ce categorie de proprietate urmează de a fi atribuit un mijloc fix pentru calcularea amortizării în scopuri fiscale, în cazul în care acesta nu se regăsește în Catalogul mijloacelor fixe și activelor nemateriale?         În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (6) din Codul fiscal, întreaga proprietate a contribuabilului trebuie să fie raportată la una din categoriile de proprietate, în ordinea stabilită de Guvern.           Astfel, potrivit Catalogului mijloacelor fixe și activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 21 martie 2003, atribuirea fiecărei unități a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se efectuează conform prevederilor pct. 87 din Catalogul respectiv.          Totodată, conform prevederilor pct. 84 din Catalogul menționat, pentru argumentarea duratei de funcționare utilă a activelor care nu sunt indicate în Catalog se poate utiliza experiența proprie a întreprinderii sau organizației de exploatare a activelor similare, experiența altor întreprinderi sau pot fi atrași în aceste scopuri specialiști competenți.

Ordin nr. 164, din 12.03.2020

     Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.           
        În conformitate cu prevederile pct. 5 și 10 din Regulamentul menționat, sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune sau al altor tipuri de contracte care dau dreptul de folosinţă a acestora.
        În cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca proprietar al mijloacelor fixe primite în leasing, iar în cazul leasingului operaţional, calitatea de proprietar o are locatorul. Calcularea şi deducerea amortizării mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing se efectuează de către locatar – în cazul leasingului financiar, şi de către locator – în cazul leasingului operaţional.
      Astfel, amortizarea calculată de către locator pentru proprietatea dată se va permite la deducere prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

        Se va permite la deducere uzura proprietății date în locațiune, care potrivit SNC „Investiții imobiliare” în contabilitate este recunoscută ca investiție imobiliară?         În conformitate cu prevederile pct. 4 din Standardul Național de Contabilitate „Investiții imobiliare”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, investiție imobiliară reprezintă proprietate imobiliară deținută (de proprietar sau locatar în baza unui contract de leasing financiar), mai degrabă în scopul închirierii și/sau pentru creșterea valorii acesteia, decât pentru a fi:          - utilizată în producție, pentru furnizarea de bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative;          - vândută în procesul desfășurării normale a activității.          Respectiv, proprietate imobiliară deținută în scopul închirierii reprezintă investiție imobiliară.          În privința dreptului de a calcula uzura aferent investițiilor imobiliare menționăm că, potrivit prevederilor art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei.          De asemenea, conform alin. (4) din articolul menționat, calcularea și deducerea uzurii mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional se efectuează de către locator.          Astfel, uzura calculată pentru proprietatea dată în locațiune se va permite la deducere prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

Ordin nr. 459, din 10.09.2018

         În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.         
         Totodată, conform pct. 26 din Anexa nr.1 la Hotarîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.         
        De asemenea, conform prevederilor pct. 24 din Hotarîrea menționată, la determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile suportate în scopul desfășurării activității de întreprinzător, ce țin de fabricarea (executarea, prestarea) și desfacerea producției (lucrărilor, serviciilor), producerea și desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe și altor bunuri, precum și cheltuielile legate de obținerea altor venituri, bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului.          
       Astfel, cheltuielile suportate de către întreprindere, inclusiv cheltuielile pentru reparație, îmbunătățire și altele asemenea, în privința activului transmis în folosință fără plată, precum și amortizarea acestuia, etc. nu vor fi permise la deducere în scopuri fiscale, deoarece acestea nu se conformă prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

        Vor fi permise la deducere cheltuielile suportate de către întreprindere pentru instituție publică sau orice alt contribuabil, fără primirea cărorva recompense?           În conformitate cu prevederile alin. (1) art. 24 din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.          Potrivit pct. 39 din anexa nr. 1 la Hotarîrea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2008, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt definite atît cu indici calitativi, cît și cu indici cantitativi.          De asemenea, conform prevederilor pct. 37 din Hotarîrea menționată, la determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile ce țin de fabricarea (executarea, prestarea) și desfacerea producției (lucrărilor, serviciilor), producerea și desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe și altor bunuri, precum și cheltuielile legate de obținerea altor venituri impozabile, care se determină conform SNC sau SIRF, luînd în considerație prevederile Codului.          Astfel, cheltuielile suportate de către întreprindere, inclusiv cheltuielile pentru reparație, îmbunătățire și altele asemenea, în privința activului transmis în folosință fără plată, precum și uzura acestuia, etc. nu vor fi permise la deducere în scopuri fiscale, deoarece acestea nu se conformă prevederilor alin. (1) art. 24 din Codul fiscal.

Ordin nr. 162, din 17.05.2023

     Conform prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.
      Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.
      În cazul în care agentul economic a determinat obligații privind plata unui mijloc fix, iar ulterior a obținut o subvenție, suma subvenției obținute nu va influența mărimea bazei valorice a mijloacelor fixe la calcularea amortizării în scopuri fiscale.
      De asemenea, potrivit prevederilor art. 261 alin. (14) din Codul fiscal, prin derogare de la alin.(12) şi (13) din articolul menționat, suma subvenţiilor obţinute ca urmare a efectuării investiţiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influenţează asupra mărimii costului de intrare a mijloacelor fixe.
      Astfel, amortizarea în scopuri fiscale aferent mijlocului fix respectiv va fi calculată din costul acestuia apreciat conform art. 261 alin. (18) din Codul fiscal.

       Conform prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.          
        Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.           
        În cazul în care agentul economic a determinat obligații privind plata unui mijloc fix, iar ulterior a obținut o subvenție, suma subvenției obținute nu va influența mărimea bazei valorice a mijloacelor fixe la calcularea amortizării în scopuri fiscale.           
        De asemenea, potrivit prevederilor art. 261 alin. (14) din Codul fiscal, prin derogare de la alin.(12) şi (13) din articolul menționat, suma subvenţiilor obţinute ca urmare a efectuării investiţiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influenţează asupra mărimii valorii de intrare a mijloacelor fixe.           
        Astfel, amortizarea în scopuri fiscale aferent mijlocului fix respectiv va fi calculată din suma valorii acestuia apreciată conform art. 261 alin. (18) din Codul fiscal. 
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

Se permite la deducere în scopuri fiscale amortizarea mijlocului fix procurat de către producătorul agricol în cazul în care ulterior acesta a obținut subvenție pentru compensarea (integrală sau parțială) a cheltuielilor ce țin de procurarea acestuia?         Conform prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 de lei.          Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007.          În cazul în care agentul economic a determinat obligații privind plata unui mijloc fix, iar ulterior a obținut o subvenție, suma subvenției obținute nu va influența mărimea bazei valorice a mijloacelor fixe la calcularea amortizării în scopuri fiscale.          De asemenea, potrivit prevederilor art. 261 alin. (14) din Codul fiscal, suma subvențiilor obținute ca urmare a efectuării investițiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influențează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe.          Astfel, amortizarea în scopuri fiscale aferent mijlocului fix respectiv va fi calculată din suma valorii acestuia apreciată conform art. 261 alin. (18) din Codul fiscal.  [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.288 din 15.12.2017, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-470 din 29.12.2017, în vigoare 01.01.2019 ]

    Conform prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.
     Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.
     În cazul în care agentul economic a determinat obligații privind plata unui mijloc fix, iar ulterior a obținut o subvenție, suma subvenției obținute nu va influența mărimea bazei valorice a mijloacelor fixe la calcularea amortizării în scopuri fiscale.
     De asemenea, potrivit prevederilor art. 261 alin. (14) din Codul fiscal, prin derogare de la alin.(12) şi (13) din articolul menționat, suma subvenţiilor obţinute ca urmare a efectuării investiţiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influenţează asupra mărimii costului de intrare a mijloacelor fixe.
     Astfel, amortizarea în scopuri fiscale aferent mijlocului fix respectiv va fi calculată din costul acestuia apreciat conform art. 261 alin. (18) din Codul fiscal.
[Modificările operate în temeiul Legii nr.204 din 24.12.2021, în vigoare 01.01.2022]

Ordin nr. 170, din 14.02.2017

        În conformitate cu prevederile pct. 4 din Standardul Național de Contabilitate „Imobilizări necorporale și corporale”, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, imobilizări reprezintă active deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entităţii sau pentru a fi transmise în folosinţă terţilor.          
        De asemenea, potrivit pct. 4 din standardul menționat, imobilizări necorporale sînt imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială, identificabile şi controlabile de entitate.          
        Conform pct. 38 din standardul menționat, imobilizările necorporale includ invenţiile, mărcile, licenţele, know-how-urile, francizele, programele informatice, desenele şi modelele industriale, website-urile, drepturile de utilizare a imobilizărilor corporale primite sub formă de aport la capitalul social, drepturile de autor, drepturile care rezultă din titluri de protecţie, alte imobilizări necorporale.         
        Prin urmare, cu respectarea celor menționate, dreptul limitat de a copia software exclusiv în scopul folosirii acestuia de către entitate în cadrul activității de întreprinzător poate fi recunoscut ca imobilizare necorporală.          
      Totodată, potrivit art. 28 din Codul fiscal, se permite deducerea amortizării fiecărei unităţi de proprietate nematerială amortizabilă (brevete de invenţie, drept de autor şi drepturi conexe, desene şi modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de utilizare limitat, calculînd perioada ei de utilizare prin aplicarea metodei liniare.          
        Astfel, dreptul limitat de a copia software exclusiv în scopul folosirii acestuia de către entitate în cadrul activității de întreprinzător, recunoscut ca imobilizare necorporală, conform art. 28 din Codul fiscal, va fi permis la deducere prin amortizarea acestuia, calculînd perioada ei de utilizare prin aplicarea metodei liniare.          
         În cazul în care dreptul limitat de a copia software exclusiv în scopul folosirii acestuia de către entitate în cadrul activității de întreprinzător este utilizat pe o perioadă mai mică de un an, atunci nu se constată imobilizare dar este recunoscut ca cheltuială permisă la deducere prin prisma art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

Ordin nr. 65, din 31.01.2020

        Potrivit art.261 alin.(10) din Codul fiscal, atribuirea cheltuielilor/costurilor ulterioare aferente reparaţiei sau dezvoltării la cheltuieli curente sau la cheltuieli care urmează a fi capitalizate se efectuează în conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate sau ale IFRS. Cheltuielile aferente întreţinerii, asistenţei tehnice nu reprezintă cheltuieli de reparaţie şi se atribuie la cheltuieli curente.          
        Modul de evidenţă a cheltuielilor ce țin de reparația proprietății entității permise la deducere în scopuri fiscale, este stabilit de Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019 (în continuare Regulamentul menționat).           
        Astfel, conform prevederilor capitolului VI din Regulamentul menționat, cheltuielile pentru reparaţie cuprind cheltuielile aferente susţinerii mijloacelor fixe în stare de funcţionare, cu scopul de a păstra sau a restabili posibilitatea obţinerii din acestea a avantajelor economice viitoare, cu excepția cheltuielilor aferente întreţinerii şi asistenţei tehnice, acestea atribuindu-se la cheltuieli curente, cu recunoaşterea la deducere în conformitate cu art.24 alin.(1) din Codul fiscal.         
         Cheltuielile/costurile ulterioare care, potrivit prevederilor Standardelor Naţionale de Contabilitate sau IFRS, urmează a fi reflectate drept costuri/cheltuieli curente, în scopuri fiscale vor fi recunoscute la deducere conform art.24 alin.(1) din Codul fiscal.          
         Cheltuielile/costurile ulterioare care, potrivit prevederilor Standardelor Naţionale de Contabilitate sau IFRS, urmează a fi capitalizate, în scopuri fiscale se vor capitaliza prin majorarea valorii de intrare cu suma cheltuielilor/costurilor ulterioare suportate.          
         Conform prevederilor pct.24, 25 și 28 din Regulamentul menționat cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art.261 alin.(2) din Codul fiscal, potrivit prevederilor alin. (11) din articolul menţionat, se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locaţiunii, arendei sau redevenţei (plăţii pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparaţie a mijloacelor de transport aerian internaţional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operaţional, suportată pe parcursul perioadei fiscale.          
        Suma cheltuielilor pentru reparaţie permisă la deducere şi valoarea mijlocului fix ce urmează a fi constatat în conformitate cu art.261 alin.(3) din Codul fiscal se determină prin completarea formularului din anexa nr.2 la Regulamentul menționat.         
        Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune sau al altor contracte care dau dreptul de folosinţă a acestora, încheiat pe o perioadă mai mică de 12 luni, se permit integral spre deducere în perioada fiscală respectivă.  
[Modificările operate în temeiul aprobării Hotărîrii Guvernului nr.704 din 27.12.9 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 400-406 din 31.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

Care este modul privind determinarea la deducere a cheltuielilor ce țin de reparația proprietății entității?         În conformitate cu prevederile art. 27 alin. (8) din Codul fiscal, deducerea cheltuielilor pentru reparaţia proprietăţii se efectuează după cum urmează:  a) dacă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentru reparaţia proprietăţii nu depăşesc 15% din baza valorică a categoriei respective de proprietate (determinată fără a lua în considerare schimbările pe parcursul perioadei fiscale respective), cheltuielile în cauză vor fi permise spre deducere în perioada fiscală respectivă;  b) dacă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentru reparaţia proprietăţii depăşesc 15% din baza valorică pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate şi baza valorică a categoriilor II-V de proprietate, mărimea acestui surplus se consideră drept cheltuieli pentru recondiţionare şi se reflectă la majorarea bazei valorice pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate şi baza valorică a categoriilor II-V de proprietate.          Modul privind determinarea la deducere a cheltuielilor ce țin de reparația proprietății entității este reglementat de Regulamentul privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007.          Depăşirea limitei privind cheltuielile pentru reparaţie, precum şi suma cheltuielilor pentru reparaţie permisă la deducere se determină prin completarea formularului specificat în anexa nr. 2 la Regulamentul menționat.

Ordin nr. 276, din 25.05.2021

     Potrivit art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
     De asemenea, conform prevederilor art. 261 alin. (3) și (11) din Codul fiscal sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin.(11) din articolul menţionat.
     Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locaţiunii, arendei, leasingului operațional sau redevenţei (plăţii pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale.
     Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.
      În conformitate cu pct.5 și 23 din Regulamentul menționat, sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune sau al altor tipuri de contracte care dau dreptul de folosinţă a acestora. Prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la art.261 alin.(11) din Codul fiscal.
     Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune sau al altor contracte care dau dreptul de folosinţă a acestora, încheiat pe o perioadă mai mică de 12 luni, se permit integral spre deducere în perioada fiscală respectivă.
     Astfel, ţinînd cont de cele expuse, caracterul deductibil al cheltuielilor suportate pentru reparaţia acestor categorii de mijloace fixe urmează a fi efectuat prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021, Hotărârii Guvernului nr.939 din 22.12.2020 în vigoare 31.12.2020]

        Potrivit art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.          De asemenea, conform prevederilor art. 261 alin. (3) și (11) din Codul fiscal sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin.(11) din articolul menţionat.          Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locaţiunii, arendei sau redevenţei (plăţii pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale.         Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.          În conformitate cu pct.5 și 23 din Regulamentul menționat, sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune sau al altor tipuri de contracte care dau dreptul de folosinţă a acestora. Prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la art.261 alin.(11) din Codul fiscal.          Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune sau al altor contracte care dau dreptul de folosinţă a acestora, încheiat pe o perioadă mai mică de 12 luni, se permit integral spre deducere în perioada fiscală respectivă.          Astfel, ţinînd cont de cele expuse, caracterul deductibil al cheltuielilor suportate pentru reparaţia acestor categorii de mijloace fixe urmează a fi efectuat prin prisma prevederilor art. 24 alin. (l) din Codul fiscal.  [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

Care este modul de deducere a costurilor de reparaţie a bunurilor utilizate în activitatea de întreprinzător în baza contractului de comodat?         Potrivit art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.          De asemenea, conform prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal mijloacele fixe pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 lei.          În conformitate cu art. 1234 alin. (1) din Codul civil, prin contract de comodat o parte (comodant) se obligă să dea cu titlu gratuit un bun în folosință celeilalte părți (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat.          Articolul 1237 alin. (2) din Cod, stabilește că comodatarul este ţinut să suporte cheltuielile necesare folosinței bunului. Comodatarul poate cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare-şi urgente pe care a fost nevoit şă le facă pentru conservarea bunului.          Modul de contabilizare a imobilizărilor necorporale şi corporale şi de prezentare a informaţiilor aferente în situaţiile financiare este prevăzut de Standardul Naţional de Contabilitate „Imobilizări necorporale şi corporale”, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 118 din 6 august 2013.          Punctul 57 din Standardul menţionat prevede că costurile ulterioare aferente întreţinerii, asistenţei tehnice şi reparaţiei imobilizărilor corporale se efectuează pentru menţinerea lor în stare funcţională. Aceste costuri (inclusiv remunerarea personalului, valoarea materialelor consumate şi părţilor componente înlocuite) de la care nu se aşteaptă beneficii economice suplimentare, se reflectă ca costuri/cheltuieli curente. Cînd costurile menţionate sînt semnificative în comparaţie cu pragul de semnificaţie stabilit de entitate, ele pot fi raportate la cheltuieli anticipate pe termen lung sau curente cu includerea ulterioară în componenţa costurilor şi/sau cheltuielilor curente în modul stabilit de politicile contabile a entităţii.          De asemenea, pct. 60 din Standardul menţionat stabileşte că, costurile ulterioare ce contribuie la majorarea beneficiilor economice aşteptate din utilizarea imobilizărilor corporale care nu sînt înregistrate în bilanţul entităţii se reflectă ca obiecte de evidenţă separate.          Astfel, ţinînd cont de cele expuse, caracterul deductibil al cheltuielilor suportate pentru reparaţia acestor categorii de mijloace fixe urmează a fi determinat prin prisma prevederilor art. 24 alin. (l) din Codul fiscal.          Concomitent, în cazul în care în urma efectuării reparaţiei mijloacelor fixe utilizate în bază de contract de comodat, în evidenţa financiară întemeiată pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS s-au creat active care întrunesc criteriile stabilite la art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, aferent acestora se va calcula uzura în scopuri fiscale conform normelor general stabilite. [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.288 din 15.12.2017, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-470 din 29.12.2017, în vigoare 01.01.2019 ]

Ordin nr. 448, din 18.10.2019

       În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.          
        Potrivit pct. 26 din Anexa nr.1 la Hotarîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.         
       Astfel, în cazul în care, contribuabilul dispune de certitudini întemeiate vis-a-vis de necesitatea suportării, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător, a cheltuielilor pentru reparația drumului public, acestea vor fi calificate ca cheltuieli ordinare și necesare, care ulterior vor fi admise la deduceri în scopuri fiscale la determinarea obligației privind impozitul pe venit. 
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.288 din 15.12.2017, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-470 din 29.12.2017, în vigoare 01.01.2019 ]

Are dreptul agentul economic să deducă cheltuielile aferente reparației porțiunii de drum public, care constituie singura cale de acces la întreprindere?         În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.          Potrivit art. 27 alin. (9) lit. a) din Codul fiscal, în perioada fiscală respectivă se permite deducerea cheltuielilor de reparație a drumurilor, ca cheltuieli curente.         Totodată, conform pct. 26 din Anexa nr.1 la Hotarîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.         Astfel, în cazul în care, contribuabilul dispune de certitudini întemeiate vis-a-vis de necesitatea suportării, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător, a cheltuielilor pentru reparația drumului public, acestea vor fi calificate ca cheltuieli ordinare și necesare, care ulterior vor fi admise la deduceri în scopuri fiscale la determinarea obligației privind impozitul pe venit.

Ordin nr. 107, din 11.03.2019

          În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.          
         De asemenea, potrivit art. 28 din Codul fiscal, se permite deducerea amortizării fiecărei unități de imobilizare necorporală amortizabilă (brevete de invenție, drept de autor și drepturi conexe, desene și modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de utilizare limitat, calculînd perioada ei de utilizare prin aplicarea metodei liniare.          
       Conform prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidentă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și IFRS care nu contravin prevederilor prevederilor titlului II din Codul fiscal.           
        Concomitent, potrivit pct. 83 din Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe și activelor nemateriale nr. 338 din 21 martie 2003, în unele cazuri întreprinderile și organizațiile pot stabili durata de funcționare utilă a unor active concrete în baza restricțiilor stabilite de legislație asupra duratei de utilizare a acestor active sau a restricțiilor stabilite în contractele încheiate sau de termenul indicat în licență, în special asupra utilizării activelor nemateriale.         
       Totodată, conform art. 5 din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, standardele de contabilitate constituie baza ținerii contabilității și raportării financiare de către entități și sunt parte componentă a cadrului juridic al Republicii Moldova. Pentru entitate, standardele de contabilitate sunt obligatorii și acestea se selectează în conformitate cu art. 5 din legea menționată.           
       Prin urmare, conform pct. 4 din Standardul Național de Contabilitate ,,Imobilizări necorporale și corporale”, aprobat prin ordinul Ministrului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, imobilizări amortizabile reprezintă imobilizări aflate în exploatare care au o durată de utilizare certă (limitată) și pentru care se calculează amortizarea.           
       Potrivit pct. 19 din standardul menționat, amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidență amortizabil pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului și durata de utilizare a acestuia. Valoarea amortizabilă se ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC “Deprecierea activelor”.          
        De asemenea, conform pct. 6 din standard, obiectul se recunoaște ca imobilizare numai în cazul respectării simultane a următoarelor condiții:          
1) obiectul este identificabil și controlabil de entitate;         
2) proprietățile și particularitățile lui corespund definiției imobilizărilor necorporale sau corporale;          
3) este probabil că entitatea va obține beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului;          
4) costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil.          
          Potrivit pct. 28 din standard, în conformitate cu politicile contabile, entitatea calculează amortizarea unei imobilizări, începînd cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii în utilizare.          
          Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează:           
1) la data expirării duratei de utilizare și/sau ieșirii obiectului; sau          
2) începînd cu prima zi a lunii care urmează după luna expirării duratei de utilizare și/sau ieșirii obiectului.           
          Astfel, la data intrării în vigoare (27.10.2017) a Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr.185 din 21 septembrie 2017, durata de utilizare a imobilizărilor necorporale (licențelor pentru desfășurarea unor tipuri de activități) a expirat, iar calcularea amortizării acestora încetează.          
        Derecunoașterea imobilizărilor se efectuează conform prevederilor pct.31-37 ale Standardului Național de Contabilitate ,,Imobilizări necorporale și corporale” și Planului general de conturi contabile, aprobat prin ordinul Ministerul Finanțelor nr.119 din 06.08.2013.          
        În contextul celor expuse, agentul economic va înceta calcularea amortizării, iar deducerea cheltuielilor de derecunoaștere a imobilizărilor necorporale se va efectua în conformitate cu art. 24 alin. (1) și art. 44 alin. (7) din Codul fiscal. 
(Temei: explicațiile Ministerului Finanțelor nr. 09/2-13/23 din 18.01.2018)

        În ce mod urmează a fi dedusă costul licenței dacă a fost anulată obligația de licențiere aferent activității respective?           În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.          De asemenea, potrivit art. 28 din Codul fiscal, se permite deducerea amortizării fiecărei unități de imobilizare necorporală amortizabilă (brevete de invenție, drept de autor și drepturi conexe, desene și modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de utilizare limitat, calculînd perioada ei de utilizare prin aplicarea metodei liniare.          Conform prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidentă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și IFRS care nu contravin prevederilor prevederilor titlului II din Codul fiscal.          Concomitent, potrivit pct. 83 din Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe și activelor nemateriale nr. 338 din 21 martie 2003, în unele cazuri întreprinderile și organizațiile pot stabili durata de funcționare utilă a unor active concrete în baza restricțiilor stabilite de legislație asupra duratei de utilizare a acestor active sau a restricțiilor stabilite în contractele încheiate sau de termenul indicat în licență, în special asupra utilizării activelor nemateriale.          Astfel, în scopuri fiscale, pentru determinarea corectă a venitului impozabil agentul economic urmează să respecte metodele de evidentă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și IFRS care nu contravin prevederilor Codului fiscal.          Totodată, conform art. 7 alin. (1) din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, standardele de contabilitate constituie baza ținerii contabilității și raportării financiare de către entități și sunt parte componentă a cadrului juridic al Republicii Moldova. Pentru entitate, standardele de contabilitate sunt obligatorii și acestea se selectează în conformitate cu art. 4 din legea menționată.          Prin urmare, conform pct. 4 din Standardul Național de Contabilitate ,,Imobilizări necorporale și corporale”, aprobat prin ordinul Ministrului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, imobilizări amortizabile reprezintă imobilizări aflate în exploatare care au o durată de utilizare certă (limitată) și pentru care se calculează amortizarea.          Potrivit pct.19 din standardul menționat, amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidență amortizabil pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului și durata de utilizare a acestuia. Valoarea amortizabilă se ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC “Deprecierea activelor”.          De asemenea, conform pct. 6 din standard, obiectul se recunoaște ca imobilizare numai în cazul respectării simultane a următoarelor condiții:          1) obiectul este identificabil și controlabil de entitate;          2) proprietățile și particularitățile lui corespund definiției imobilizărilor necorporale sau corporale;          3) este probabil că entitatea va obține beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului;          4) costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil.          Potrivit pct. 28 din standard, în conformitate cu politicile contabile, entitatea calculează amortizarea unei imobilizări, începînd cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii în utilizare.          Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează:          1) la data expirării duratei de utilizare și/sau ieșirii obiectului; sau          2) începînd cu prima zi a lunii care urmează după luna expirării duratei de utilizare și/sau ieșirii obiectului.          Astfel, la data intrării în vigoare (27.10.2017) a Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr.185 din 21 septembrie 2017, durata de utilizare a imobilizărilor necorporale (licențelor pentru desfășurarea unor tipuri de activități) a expirat, iar calcularea amortizării acestora încetează.          Derecunoașterea imobilizărilor se efectuează conform prevederilor pct.31-37 ale Standardului Național de Contabilitate ,,Imobilizări necorporale și corporale” și Planului general de conturi contabile, aprobat prin ordinul Ministerul Finanțelor nr.119 din 06.08.2013.          În contextul celor expuse, agentul economic va înceta calcularea amortizării, iar deducerea cheltuielilor de derecunoaștere a imobilizărilor necorporale se va efectua în conformitate cu art. 24 alin. (1) și art. 44 alin. (7) din Codul fiscal.  (Temei: explicațiile Ministerului Finanțelor nr. 09/2-13/23 din 18.01.2018)

Ordin nr. 276, din 25.05.2021

    În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (11) din Codul fiscal, cheltuielile aferente reparației curente și capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor alin. (2) al aceluiași articol se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locațiunii, arendei, leasingului operațional sau redevenței (plății pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparație a mijloacelor de transport aerian internațional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operațional, suportată pe parcursul perioadei fiscale.
     Potrivit art. 261 alin. (3) din Codul fiscal, sunt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investițiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune. În sensul prezentului alineat, prin investiție se înțelege excedentul cheltuielilor ce țin de reparație, îmbunătățire și altele asemenea în privința mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menționate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin. (11) din articolul menționat.
     Astfel, în cazul în care întreprinderea suportă cheltuieli legate de reparația unui mijloc fix, conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune, cheltuieli - suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine arendașului, locatarului sau concesionarului, suma depășirii limitei, stabilită în alin. (11) din articolul menționat, constituie proprietate pe care se calculează amortizarea.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

        În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (11) din Codul fiscal, cheltuielile aferente reparației curente și capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor alin. (2) al aceluiași articol se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locațiunii, arendei sau redevenței (plății pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparație a mijloacelor de transport aerian internațional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operațional, suportată pe parcursul perioadei fiscale.         Potrivit art. 261 alin. (3) din Codul fiscal, sunt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investițiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune. În sensul prezentului alineat, prin investiție se înțelege excedentul cheltuielilor ce țin de reparație, îmbunătățire și altele asemenea în privința mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menționate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin. (11) din articolul menționat.          Astfel, în cazul în care întreprinderea suportă cheltuieli legate de reparația unui mijloc fix, conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune, cheltuieli - suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine arendașului, locatarului sau concesionarului, suma depășirii limitei, stabilită în alin. (11) din articolul menționat, constituie proprietate pe care se calculează amortizarea.

Ordin nr. 162, din 17.05.2023

      În conformitate cu prevederile art. 261 alin.(2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.
      Conform art. 261 alin. (6) din Codul fiscal, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcţiune prin utilizarea metodei liniare de amortizare.
      De asemenea, potrivit art. 261 alin.(17) din Codul fiscal, evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.
      Astfel, în conformitate cu prevederile pct. 7 din Regulamentul menționat, în scopuri fiscale nu se calculează amortizarea aferent construcțiilor care nu sunt date în exploatare.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.356/2022 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 456-459 art. 813 din 30.12.2022]

       În conformitate cu prevederile art. 261 alin.(2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.          
       Conform art. 261 alin. (6) din Codul fiscal, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcţiune prin utilizarea metodei liniare de amortizare. De asemenea, potrivit art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.          
       Astfel, în conformitate cu prevederile pct. 7 din Regulamentul menționat, în scopuri fiscale nu se calculează amortizarea aferent construcțiilor capitale nefinisate. 
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.171 din 19.12.2019 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019, în vigoare 01.01.2020 ]

        În conformitate cu prevederile art. 261 din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.          Conform art. 261 alin. (6) din Codul fiscal, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcţiune prin utilizarea metodei liniare de amortizare.          De asemenea, potrivit art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007.         Astfel, în conformitate cu prevederile pct. 3 din Regulament, în scopuri fiscale nu se calculează amortizarea aferent construcțiilor capitale nefinisate. [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.288 din 15.12.2017, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-470 din 29.12.2017, în vigoare 01.01.2019 ]

Ordin nr. 616, din 10.12.2020

      În conformitate cu prevederile pct.40 din Regulamentul privind evidența şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.704/2019, în cazul în care în categoria de proprietate sînt reflectate mijloace fixe constatate conform art.26 alin.(3) din Codul fiscal nr.1163/1997 (în vigoare la finele perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de tranziție), precum și autoturisme incluse în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art.26 alin.(9) lit.b) din Codul fiscal nr.1163/1997 (în vigoare la finele perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de tranziție), acestea urmează a fi excluse din categorie, cu baza valorică determinată separat pentru fiecare mijloc fix respectiv.          
        Baza valorică a mijloacelor fixe, constatate conform art.26 alin.(3) din Codul fiscal nr.1163/1997 (în vigoare la finele perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de tranziție), precum și baza valorică autoturismelor incluse în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art.26 alin.(9) lit.b) din Codul fiscal nr.1163/1997 se determină prin calcul, pornind de la valoarea de intrare a proprietății care a fost inclusă în categoria respectivă, micșorată cu suma amortizării calculate în scopuri fiscale.          
       Astfel, la începutul perioadei fiscale de tranziție (prima perioadă în care se aplică calculul amortizării în scopuri fiscale prin metoda liniară), baza valorică a automobilului constituie diferența dintre valoarea de intrare a proprietății în scopuri fiscale care a fost inclusă în categoria respectivă (conform limitei stabilite la art.26 alin.(9) lit.a) din Codul fiscal) și suma amortizării calculate în scopuri fiscale.          
[Temei: Explicaţiile Ministerului Finanțelor nr.15/2-13/268 din 14.07.2020]

Ordin nr. 478, din 19.12.2023

     Conform art. 261 alin. (61) din Codul fiscal, prin derogare de la prevederile alin. (6), întreprinderile mari, altele decât cele clasificate în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii, pot utiliza metoda amortizării accelerate pentru primul an de punere în funcţiune a mijlocului fix. Mărimea amortizării mijlocului fix ce urmează a fi dedusă se determină după cum urmează:
     a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din costul de intrare al mijlocului fix;
     b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii neamortizate a mijlocului fix la durata de funcţionare utilă rămasă a acestuia.
    Totodată, potrivit pct. 164 din Regulamentul privind evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.704/2019, prin primul an de utilizare se va înţelege 12 luni consecutive din durata de funcţionare utilă a mijlocului fix.
     De asemenea, conform pct. 13 din Regulamentul menționat, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare celei în care acestea se pun în funcțiune.
     Astfel, primul an de utilizare înseamnă 12 luni consecutive din durata de funcționare utilă a mijlocului fix, care decurg începând cu luna următoare punerii în funcțiune a mijlocului fix.

news-events