Conform art. 54 alin. (3) din Codul fiscal în conformitate cu tratatele internationale privind asistenta tehnica si umanitara, la care Republica Moldova este parte, nu se impoziteaza venitul organizatiilor statelor straine, al organizatiilor internationale, precum si venitul obtinut de catre personalul strain (consultantii) care activeaza în cadrul tratatelor internationale mentionate. Venitul angajatilor rezidenti care activeaza în cadrul tratatelor internationale mentionate se impoziteaza în modul general stabilit, daca tratatul international nu prevede altfel. Lista tratatelor internationale privind asistenta tehnica, la care Republica Moldova este parte, si proiectele de asistenta tehnica se aproba de Guvern.

Respectiv, veniturile angajatilor rezidenti, care activeaza în cadrul proiectului privind asistenta tehnica si umanitara, nu se vor impozita, doar în cazul în care tratatul international, va stipula neimpozitarea veniturilor respective. În caz contrar, acestea urmeaza a fi impozitate în modul general stabilit.

În categoria altor venituri, decît cele scutite de impozitul pe venit conform art.24 alin.(21) din Codul fiscal, se includ şi veniturile primite de către angajat de la angajatorul propriu sau de la alţi subiecţi pe parcursul anului fiscal.

Respectiv, asupra veniturilor în cauză nu se răsfrîng prevederile art.33-35 din Codul fiscal.

Totodată, acestea urmează a fi diminuate, după caz, cu suma contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, prevăzute în art.36 din Codul fiscal.

În vederea aplicării prevederilor art.24 alin.(21) din Legea privind punerea în aplicare a Titlului I şi II din Codul fiscal, sintagma „alte venituri” presupune şi veniturile obţinute de către angajat din activitatea desfăşurată în cadrul aceleiaşi entităţi (inclusiv darea în arendă sau locaţiune), cu excepţia veniturilor salariale faţă de care se aplică facilităţile menţionate mai sus.

Conform prevederilor art. 24 alin.(21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, limita venitului supus impozitării, pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe, se aplică pentru salariul calculat aferent fiecărei luni. Impozitul pe venit se determină la momentul achitării prin metoda cumulativă, cu aplicarea cotelor stabilite la art.15 lit.a) din Codul fiscal. Dacă într-o lună se achită venitul pentru cîteva perioade(luni), limita venitului impozabil se aplică pentru venitul calculat aferent fiecărei luni în parte.            

Completarea fişei personale şi normele ce ţin de modul de completare a acesteia în cazul agenţilor economici din domeniul tehnologiilor informaţionale se realizează în conformitate cu prevederile anexei nr. 9 din Hotărîrea Guvernului nr.697 din 22 august 2014.            

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 281 din 16 decembrie 2016 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, publicată în M.O. nr. 472-477/947 din 27 decembrie 2016)

În cazul în care angajatul se conformă condiţiilor stipulate în art.24 alin.(21) din Legea privind punerea în aplicare a Titlului I şi II din Codul fiscal, atunci asupra veniturilor acestuia se vor aplica prevederile prevăzute de facilitate (în condiţia în care angajatorul, de asemenea, se conformă condiţiilor stipulate).

Respectiv, aplicarea facilităţii poartă un caracter obligatoriu la îndeplinirea condiţiilor menţionate. Totodată, art.76 din Constituţia Republicii Moldova şi art.1 al Legii nr.173-XIII din 06.07.1994 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale, prevede că actele oficiale intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial sau la data indicată în textul legii.

Astfel, legea nu are efect retroactiv, cu excepţia cazurilor în care acest fapt este prevăzut expres. Mai mult ca atît, conform art.44 din Codul fiscal, persoanele fizice aplică metoda de casă. Prin urmare, efectuarea recalculului pentru perioadele precedente pentru angajaţii din domeniul tehnologiilor informaţionale nu va fi necesară.

În conformitate cu prevederile art. 92 alin. (4) din Codul fiscal, persoanele indicate la alin. (3) din articolul menționat sînt obligate, pînă la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile, să prezinte beneficiarilor veniturilor (cu excepţia celor ce au obţinut venituri conform art. 90¹ şi art. 91 alin.(1)) informaţii privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art.33-35, suma deducerilor prevăzute la art. 36 alin. (6) şi (7), precum şi suma impozitului reţinut, în cazul reţinerii.    

Informația privind veniturile calculate și achitate în folosul persoanei fizice și impozitul pe venit reținut din aceste venituri ce urmează a fi prezentată beneficiarilor de venituri este aprobată prin anexa nr. 1 al Ordinului Ministerului Finanţelor nr.94 din 30.07.2020.       

Totodată, pentru angajații agenților economici a căror activitate de bază este realizarea de programe Informația urmează de a fi completată cu indicarea datelor în două rânduri separate, și anume:         

- în primul rând se indică venitul impozabil achitat efectiv în anul de gestiune, care conform art.24 alin.(21) din Legea de punere în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal constituie venitul lunar al cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv (col.2) şi impozitul reţinut;          

- în al doilea rând se reflectă venitul achitat în anul de gestiune, altul decât venitul obţinut în urma desfăşurării activităţii de realizare de programe, cu specificarea deducerilor efective şi respectiv a impozitului reţinut.         

În darea de seamă anuală (forma IALS21) se va reflecta, suma venitului impozabil calculat şi îndreptat spre achitare, precum şi suma impozitului pe venit reţinut. Coloanele 8-16, nu se completează în cazul angajaţilor din domeniul tehnologiilor informaţionale care se impozitează în modul stabilit prin art.24 alin.(21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

        (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. 544 alin. (5) din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015)

.

.

        (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. art. 541 alin. (3) și (31) din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015)

        (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. art. 541 alin. (3) și (31) din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015, precum și comasarea cu 29.1.8.17.)

        (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, republicat în M.O. nr. 27-34/61 din 07.02.2014, Standardului Național de Contabilitate „Venituri”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, publicat în M.O. nr. 177-181/1224 din 16.08.2013).

        (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. art. 541 alin. (3) și (31) din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015).

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. art. 541 alin. (3) din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015)

        (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. art. 544 alin. (6) din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015)

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal, nr. 1164 din 24.04.1997, pentru a beneficia de înlesnirea fiscală la impozitul pe venit prevăzută de articolul menționat, pentru angajații, de comun cu alte documente, se prezintă copia legalizată de pe diploma de absolvire eliberată de o instituție de învățămînt acreditată din Republica Moldova sau diploma de absolvire eliberată de o instituție de învăţămînt din străinătate recunoscută pe teritoriul Republicii Moldova conform legislației în vigoare.

Ţinînd cont de faptul că art. 24 alin. (21) al Legii pentru punerea în aplicare a Titlului I și II din Codul fiscal nu prevede careva restricții în partea ce ține de nivelul/gradul instituției de învăţămînt care eliberează diploma de absolvire, în vederea beneficierii de facilitatea fiscală pentru persoanele angajate în posturi ce fac parte dintr-un compartiment specializat a ocupațiilor specifice activităților de realizare de programe, va servi diploma de absolvire eliberată de instituția de învăţămînt acreditată din Republica Moldova sau de instituția de învăţămînt din străinătate recunoscută pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu legislația (diploma de absolvire eliberată de instituția de învățămînt superioară, colegiu, școli profesionale, licee, etc.).         

La fel, nu este prevăzută obligația prezentării și/sau posedării de către angajați a diplomelor de specialitate în domeniu.         

Totodată, în cazul în care angajatul nu dispune de diplomă, contribuabilul nu va beneficia de înlesnirea fiscală la impozitul pe venit prevăzută la articolul menționat.

        (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. art. 541 din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015)

     În conformitate cu prevederile art. (24) alin.(21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului I și II al Codului fiscal, se consideră venit impozabil venitul lunar a cărui mărime nu depășește 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv, pentru angajații agenților economici a căror activitate de bază este realizarea de programe și corespunde activităților din anexa nr. 1 la Legea citată, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile specificate în articolul citat.
    Prin urmare, potrivit prevederilor legii menționate și prin derogare de la prevederile generale prevăzute la art. 12 pct. 4 din Codul fiscal, expres este stabilit ce reprezintă venit impozabil pentru angajații respectivi.
     Astfel, cota impozitului pe venit, prevăzută în art.15 lit. a) din Codul fiscal, urmează a fi aplicată direct asupra venitului impozabil, fără a deduce din acesta suma scutirilor sau deducerilor.
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.212 din 20.07.2023, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 297-301 din 10.08.2023 , în vigoare 01.01.2024]

În conformitate cu prevederile art.24 alin.(21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, se consideră venit impozabil venitul lunar a cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv, pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe şi corespunde activităţilor din anexa nr. 1 la Legea menţionată, dacă sînt întrunite cumulativ condiţiile specificate în articolul menţionat.          

Totodată, potrivit aceluiaşi articol, veniturile, altele decît cele scutite de impozitul pe venit conform prezentului alineat, obţinute de angajaţii de specialităţile indicate la anexa nr.2, se impozitează în modul general prevăzut de titlurile I şi II din Codul fiscal, cu privarea dreptului de a folosi scutirile prevăzute la art. 33, 34 şi 35 din Codul fiscal.           

Respectiv, în cazul în care, pe parcursul anului, angajatul primeşte venituri altele decît cele specificate în art. 24 alin. (21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, acesta nu va putea beneficia de scutirile prevăzute la art.33-35 din Codul fiscal.         

 Mai mult ca atît, în temeiul art. 83 din Codul fiscal, persoana fizică este obligată să depună Declaraţia cu privire la impozitul pe venit pentru a calcula şi raporta corect obligaţiile fiscale, dezicîndu-se de scutirile menţionate.

        (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. art. 541 alin. (3) și (31) din Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 102-104/170 din 28.04.2015)

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, se consideră venit impozabil venitul lunar (stabilit de contractul individual de muncă) a cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv, pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe şi corespunde activităţilor din anexa nr.1, dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:           

a) agentul economic a achitat integral, la momentul acordării facilităţii, obligaţiile fiscale şi a efectuat alte plăţi la bugetul public naţional, iar pe parcursul întregii perioade de beneficiere de facilităţi, întîrzierea achitării integrale la bugetul public naţional a obligaţiilor fiscale şi a efectuării altor plăţi declarate, precum şi calculate în urma controlului fiscal, nu va depăşi 30 de zile calendaristice;          

b) ponderea venitului agentului economic pentru anul precedent din realizarea programelor constituie mai mult de 50% din venitul din vînzări; Condiţia respectivă nu se aplică agenţilor economici nou-creaţi şi agenţilor economici care nu au înregistrat venituri în anul precedent;           

c) posturile angajaţilor corespund ocupaţiilor menţionate la anexa nr.2;          

d) posturile fac parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului;           

e) angajatul nu transmite soţiei (soţului) scutirea personală prevăzută la art.34 din Codul fiscal.          

Respectiv, pornind de la prevederile normelor legislative citate, restricţia privind achitarea plăţilor se referă doar la onorarea obligaţiilor faţă de bugetul public naţional, fără a se face vreo referinţă la alte angajamente asumate, decît cele stipulate expres.

În conformitate cu prevederile art. (24) alin. (21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului I şi II al Codului fiscal, se consideră venit impozabil venitul lunar a cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv, pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe şi corespunde activităţilor din anexa nr. 1 la Legea citată, dacă sînt întrunite cumulativ condiţiile specificate în articolul citat.           

Totodată, potrivit aceluiaşi articol, veniturile, altele decît cele scutite de impozitul pe venit conform alineatului respectiv, obţinute de angajaţii de specialităţile indicate la anexa nr.2 se impozitează în modul general prevăzut în Codul fiscal, titlurile I şi II, cu privarea dreptului de a folosi scutirile conform art. 33, 34 şi 35 din Codul fiscal. În categoria altor venituri se includ veniturile obţinute, pe parcursul anului fiscal, de către angajat de la angajatorul propriu, cu excepţia veniturilor salariale faţă de care se aplică facilităţile menţionate, sau de la alţi subiecţi.          

Respectiv, în cazul în care, pe parcursul anului, angajatul primeşte şi venituri altele decît cele specificate în art. 24 alin. (21) din Legea privind punerea în aplicare a Titlului I şi II din Codul fiscal, acesta nu va putea beneficia de scutirile prevăzute la art.33-35 din Codul fiscal.           

Mai mult ca atît, în temeiul art. 83 din Codul fiscal, persoana fizică va depune Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru a calcula şi raporta corect obligaţiile fiscale, dezicîndu-se de scutirile menţionate.

Conform art. 24 alin. (21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, se consideră venit impozabil venitul lunar (stabilit de contractul individual de muncă) a cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv, pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe şi corespunde activităţilor din anexa nr.1, dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:          

a) agentul economic a achitat integral, la momentul acordării facilităţii, obligaţiile fiscale şi a efectuat alte plăţi la bugetul public naţional, iar pe parcursul întregii perioade de beneficiere de facilităţi, întîrzierea achitării integrale la bugetul public naţional a obligaţiilor fiscale şi a efectuării altor plăţi declarate, precum şi calculate în urma controlului fiscal, nu va depăşi 30 de zile calendaristice;          

b) ponderea venitului agentului economic pentru anul precedent din realizarea programelor constituie mai mult de 50% din venitul din vînzări; Condiţia respectivă nu se aplică agenţilor economici nou-creaţi şi agenţilor economici care nu au înregistrat venituri în anul precedent;          

c) posturile angajaţilor corespund ocupaţiilor menţionate la anexa nr.2;          

d) posturile fac parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului;           

e) angajatul nu transmite soţiei (soţului) scutirea personală prevăzută la art. 34 din Codul fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, se consideră venit impozabil venitul lunar (stabilit de contractul individual de muncă) a cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv, pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe şi corespunde activităţilor din anexa nr.1, dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:           

a) agentul economic a achitat integral, la momentul acordării facilităţii, obligaţiile fiscale şi a efectuat alte plăţi la bugetul public naţional, iar pe parcursul întregii perioade de beneficiere de facilităţi, întîrzierea achitării integrale la bugetul public naţional a obligaţiilor fiscale şi a efectuării altor plăţi declarate, precum şi calculate în urma controlului fiscal, nu va depăşi 30 de zile calendaristice;          

b) ponderea venitului agentului economic pentru anul precedent din realizarea programelor constituie mai mult de 50% din venitul din vînzări; Condiţia respectivă nu se aplică agenţilor economici nou-creaţi şi agenţilor economici care nu au înregistrat venituri în anul precedent;           

c) posturile angajaţilor corespund ocupaţiilor menţionate la anexa nr.2;          

d) posturile fac parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului;           

e) angajatul nu transmite soţiei (soţului) scutirea personală prevăzută la art.34 din Codul fiscal.           

Prin urmare, angajații întreprinderilor nou-create în perioada de gestiune vor putea beneficia de facilitatea la impozitul pe venit, prevăzută la art. (24) alin. (21) din Legea menționată.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, se consideră venit impozabil venitul lunar (stabilit de contractul individual de muncă) a cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv, pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe şi corespunde activităţilor din anexa nr.1, dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:           

a) agentul economic a achitat integral, la momentul acordării facilităţii, obligaţiile fiscale şi a efectuat alte plăţi la bugetul public naţional, iar pe parcursul întregii perioade de beneficiere de facilităţi, întîrzierea achitării integrale la bugetul public naţional a obligaţiilor fiscale şi a efectuării altor plăţi declarate, precum şi calculate în urma controlului fiscal, nu va depăşi 30 de zile calendaristice;          

b) ponderea venitului agentului economic pentru anul precedent din realizarea programelor constituie mai mult de 50% din venitul din vînzări; Condiţia respectivă nu se aplică agenţilor economici nou-creaţi şi agenţilor economici care nu au înregistrat venituri în anul precedent;           

c) posturile angajaţilor corespund ocupaţiilor menţionate la anexa nr.2;          

d) posturile fac parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului;           

e) angajatul nu transmite soţiei (soţului) scutirea personală prevăzută la art.34 din Codul fiscal.          

Respectiv, angajații agentului economic ce nu a realizat venit în anul precedent anului de gestiune vor putea beneficia de facilitatea la impozitul pe venit, prevăzută la art. (24) alin. (21) din Legea menționată.

Conform art.24 alin.(21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 (în redacţia Legii nr.281 din 16 decembrie 2016), se consideră venit impozabil venitul lunar (stabilit de contractul individual de muncă) a cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv, pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe şi corespunde activităţilor din anexa nr.l, dacă sînt întrunite condiţiile specificate în lege.          

Limita venitului impozabil se aplică pentru salariul calculat aferent fiecărei luni. Impozitul pe venit se determină la momentul achitării prin metoda cumulativă, cu aplicarea cotelor stabilite la art.15 lit.a) din Codul fiscal. Dacă într-o lună se achită venitul pentru cîteva perioade (luni), limita venitului impozabil se aplică pentru venitul calculat aferent fiecărei luni în parte. 

Înlesnirea fiscală prevăzută la alineatul menționat se acordă la veniturile salariale obţinute la locul de muncă în baza unui contract individual de muncă.          

De asemenea, potrivit art.135 alin.(l) din Codul muncii sistemul de salarizare, pe a cărui bază se determină salariile salariaţilor, se stabileşte prin lege sau prin alte acte normative, în corespundere cu forma juridică de organizare a unităţii, cu modul de finanţare şi cu caracterul activităţii acesteia.          

Formele şi condiţiile de salarizare, precum şi mărimea salariilor în unităţile cu autonomie financiară, se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale între angajator şi salariaţi sau reprezentanţii acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale angajatorilor, şi se fixează în contractele colective şi în cele individuale de muncă (art.135 alin.(2) din Codul muncii).

Potrivit art.137 alin.(l) din Codul muncii angajatorul este în drept să stabilească diferite sisteme de premiere, de adaosuri şi sporuri la salariul de bază, alte plăţi de stimulare după consultarea reprezentanţilor salariaţilor. Sistemele indicate pot fi stabilite şi prin contractul colectiv de muncă.          

Astfel, în scopul aplicării prevederilor art.24 alin.(21) din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997, la determinarea salariului lunar se va lua în calcul doar salariul calculat conform prevederilor contractul individual de muncă pentru luna respectivă, inclusiv adaosurile şi sporurile la salariul de bază dacă contractul de muncă prevede acordarea acestora.          

Dacă într-o lună se achită venitul pentru cîteva perioade, angajatorul urmează să ţină evidenţa pentru venitul calculat aferent fiecărei luni în parte aplicînd separat limita venitului impozabil pentru venitul calculat per lună.          

Acest principiu urmează a fi aplicat şi în cazul achitării salariului în avans şi în cazul achitării indemnizaţiei pentru concediul anual de odihnă. În asemenea cazuri suma avansului sau indemnizaţiei va constitui venit obţinut pentru luna aferent căreia a fost calculată.        

Impozitul pe venit se va calcula la momentul achitării prin metoda cumulativă.      

 [În temeiul explicațiilor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr.14/3-13/157 din 18 mai 2017]

Conform prevederilor art. 24 alin. (21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal nr. ll64-XIII din 24 aprilie 1997, limita venitului impozabil se aplică pentru salariul calculat aferent fiecărei luni. Impozitul pe venit se determină la momentul achitării prin metoda cumulativă, cu aplicarea cotelor stabilite la art.15 lit. a) din Codul fiscal. Dacă într-o lună se achită venitul pentru câteva perioade, limita venitului impozabil se aplică pentru venitul calculat aferent fiecărei luni în parte.          

De asemenea, art. 44 alin. (l) din Codul fiscal nr. ll63-XIII din 24 aprilie 1997 prevede că persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător aplică în evidență contabilitatea de casă.          

Totodată, prin Hotărârea Guvernului nr. 572 din 19 iulie 2017 cu privire la modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1233 din 9 noiembrie 2016 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 253-264, art. 665) s-a aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2017, în mărime de 5600 lei.          

La aceasta, menționăm că acțiunea în timp a normelor juridice este guvernată de principiul neretroactivității legilor, care prevede că legea produce efecte numai pentru faptele și actele săvârșite după data intrării în vigoare a acesteia.          

Legea nouă se aplică situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare.          

Orice normă juridică se aplică faptelor săvârșite în perioada în care norma respectivă este în vigoare, deci nu este nici retroactivă, nici ultraactivă, astfel nu poate fi aplicată faptelor care preced intrarea ei în vigoare și, respectiv, faptelor săvârșite după abrogarea ei.          

Astfel, dat fiind faptul că la baza determinării venitului impozabil pentru angajații agenților economici a căror activitate de bază este realizarea de programe drept reper se utilizează indicatorul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul de gestiune, menționăm că pentru situațiile juridice consumate până la intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 572 din 19 iulie 2017 se va aplica indicatorul salariului mediu lunar pe economie prevăzut la data respectivă (5300 lei), iar pentru situațiile juridice după data intrării în vigoare a modificărilor – 21 iulie 2017 (chiar dacă acestea au început până la acea dată), se va aplica indicatorul salariului mediu lunar pe economie modificat (5600 lei).

(Răspunsul a fost perfectat în baza explicațiilor oferite de către Ministerul Finanțelor nr. 14/3-06/293 din 12 septembrie 2017)

Începând cu 1 ianuarie 2018 prin Legea nr. 288 din 15 decembrie 2017 cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative a fost abrogat art.51¹ din Codul fiscal, care prevedea că instituțiile medico-sanitare publice și private se scutesc de impozitul pe venitul obținut din activitatea prestărilor de servicii medicale legate de realizarea Programului unic al asigurării obligatorii de asistență medicală (conform contractelor încheiate cu compania Națională de Asigurare Medicală).         

Totodată, instituțiile medico-sanitare publice fiind instituții publice vor cădea sub incidența prevederilor art. 51 din Codul fiscal.         

Conform art. 51 din Codul fiscal, sunt scutite de impozitul pe venit autoritățile publice și instituțiile publice.         

De asemenea, menționăm că instituțiile publice nu au obligația prezentării declarației cu privire la impozitul pe venit conform art. 83 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal.

    Potrivit art. 8 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, contribuabilul are dreptul să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite.
   Astfel, la îndeplinirea condiţiilor stabilite, agenții economici rezidenţi ai zonelor economice libere pot beneficia de facilităţile fiscale aferente impozitului pe venit prevăzute la art. 49 din Codul fiscal.
   Prin urmare, la determinarea venitului impozabil entitatea urmează să ajusteze venitul din rîndul 130 al Declarației cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN12) cu suma facilităților determinate prin anexa nr. 6D la Declarația menționată. La completarea anexei nominalizate, se va ține cont de codul facilității specificat în Nomenclatorul codurilor aferent facilităților fiscale la impozitul pe venit aprobat prin Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.1080 din 10 octombrie 2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 216-220/1231 din 19.10.2012).

    Prevederile legislației fiscale a Republicii Moldova nu stabilesc obligația de informare a Serviciului Fiscal de Stat despre utilizarea facilităților prevăzute la art. 49 din Codul fiscal.
   Astfel, rezidenții zonei economice libere pot beneficia de facilitățile fiscale aferente impozitului pe venit prevăzute la art. 49 din Codul fiscal, cu condiția îndeplinirii condițiilor stabilite de această normă.

    Impozitul pe venit se percepe în proporţie de 75% din cota stabilită în Republica Moldova, pe venitul obținut din activitatea rezidenţilor în zona economică liberă (art.49 lit.b) din Codul fiscal).
     Totodată, menționăm că potrivit art. 6 alin. (10) din Legea nr. 440/2001 cu privire la zonele economice libere, în zona liberă pot fi desfășurate următoarele genuri de activitate:
    a) producţia industrială a mărfurilor, cu excepţia alcoolului etilic (alcoolului etilic rafinat, alcoolului etilic cu tăria mai mare de 80% vol, alcoolului etilic cu tăria mai mică de 80% vol, alcoolului tehnic, alcoolului denaturat, distilatelor de vin crude şi învechite, altor derivaţi din alcool etilic) şi a producţiei alcoolice;
      b) sortarea, ambalarea, marcarea şi alte asemenea operaţiuni cu mărfurile tranzitate prin teritoriul vamal al Republicii Moldova;
      b¹) activitate comercială externă;
      c) genuri auxiliare de activitate, cum ar fi serviciile comunale, de depozitare, de construcţii, de alimentaţie publică etc., necesare desfăşurării activităţilor indicate la lit.a) şi b).
     În contextul celor menționate supra, înstrăinarea cotelor de participație deținute în capitalul social al unei persoane juridice nu poate fi calificată drept activitatea rezidenților în zona economică liberă. Prin urmare, asupra venitului obținut din înstrăinarea cotelor de participație deținute în capitalul social al unei persoane juridice nu se aplică prevederile art. 49 lit. b) din Codul fiscal.
(Temei: Scrisoarea Ministerului Finanțelor nr.15/2-13/122 din 01.04.2021)

    Potrivit prevederilor pct. 82 din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător, aprobat prin Anexa nr.1 a Hotărîrii de Guvern nr.693/2018, în scopul aplicării art. 49 din Cod, aplicarea facilităţilor fiscale pentru agenţii economici care livrează mărfuri (servicii) obţinute în zona economică liberă ca rezultat al activităţii prevăzute la art.6 alin.(10) lit.a) din Legea nr.440/2001 cu privire la zonele economice libere către alţi rezidenţi ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) respective orientate spre export se va asigura prin următoarele documente:
1) declaraţia în formă arbitrară, care va conţine informaţia despre participanţii tranzacţiei, mărfurile şi serviciile obţinute în zona economică liberă ca rezultat al activităţii prevăzute la art.6 alin. (10) lit. a) din Legea nr. 440/2001 cu privire la zonele economice libere livrate pentru obţinerea mărfurilor (serviciilor) orientate spre export;
2) contractele de livrare a mărfurilor (serviciilor) pentru obţinerea mărfurilor (serviciilor) orientate spre export;
3) facturile fiscale aferente.
    Contribuabilii pot beneficia de facilităţile prevăzute la art. 49 lit. c) şi d) din Cod în mod repetat, la îndeplinirea condiţiilor stabilite.
    Facilităţile fiscale stabilite la art. 49 din Cod nu se aplică pentru Aeroportul Internaţional Liber "Mărculeşti" şi Portul Internaţional Liber "Giurgiuleşti".
[Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.428 din 28.12.2023, în vigoare 01.01.2024 și HG nr.1029 din 21.12.2023, în vigoare 01.01.2024]

    Articolul 87 alin. (1¹) din Codul fiscal stabilește în calitate de beneficiari a opțiunii de amânare a achitării a impozitului pe venit, pentru perioadele 2023 – 2025, întreprinderile clasificate ca întreprinderi micro, mici sau mijlocii, conform criteriilor determinate în ultima zi a perioadei fiscale potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii.
   Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr.179/2016, clasificarea întreprinderilor mici şi mijlocii se face în funcție de numărul mediu anual de salariați, de cifra anuală de afaceri sau de totalul activelor pe care le dețin, întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică în următoarele categorii:
    a) întreprinderi micro – întreprinderi care au cel mult 9 salariați, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 18 milioane de lei sau dețin active totale de până la 18 milioane de lei;
    b) întreprinderi mici – întreprinderi care au cel mult 49 de salariați, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 50 de milioane de lei sau dețin active totale de până la 50 de milioane de lei;
   c) întreprinderi mijlocii – întreprinderi care au cel mult 249 de salariați, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 100 de milioane de lei sau dețin active totale de până la 100 de milioane de lei.
    Respectiv, aprecierea statutului întreprinderii se realizează în corespundere cu criteriile stabilite de art. 5 alin. (1) Legea nr.179/2016.
    Totodată, prevederile art. 87 alin. (1¹) din Codul fiscal nu pot fi aplicate de către:
    - Întreprinderile individuale;
    - Gospodăriile țărănești;
    - Rezidenții zonelor economice libere;
    - Rezidenții Portului Internațional Liber „Giurgiulești”;
    - Rezidenții Aeroportului Internațional Liber „Mărculești”;
    - Rezidenții parcurilor pentru tehnologia informației;
    - Agenții economici care aplică regimul fiscal stabilit în cap. 7¹;
    - Agenții economici care desfășoară activități financiare și de asigurări prevăzute în secțiunea K a CAEM.

    Alegerea opțiunii de aplicare a prevederilor art.87 alin.(1¹) din Codul fiscal se va face odată cu raportarea obligațiilor pentru perioada fiscală respectivă, prin prezentarea Declarației cu privire la impozitul pe venit – forma VEN12, în termenul stabilit la art.83 din Cod, pentru perioadele 2023, 2024 și 2025.
     Nu se iau în considerare declarațiile corectate depuse după termenul respectiv dacă unul dintre scopurile corectării vizează modificarea opțiunii de aplicare a prezentului alineat.

   Opțiunea de aplicare a prevederilor art.87 alin.(1¹) din Codul fiscal se realizează pentru fiecare perioadă fiscală distinctă din perioadele fiscale 2023-2025, prin prezentarea declarației cu privire la impozitul pe venit – forma VEN12, în termenul stabilit la art.83 din Cod.
   Astfel, contribuabilul poate aplica prevederile art.87 alin.(1¹) pentru una din perioadele fiscale, iar în celelalte poate aplica regimul general stabilit, fiind la discreția contribuabilului alegerea acestei opțiuni.

   Alegerea opțiunii de aplicare a prevederilor art.87 alin.(1¹) din Codul fiscal se va face odată cu raportarea obligațiilor pentru perioada fiscală respectivă, prin prezentarea Declarației cu privire la impozitul pe venit – forma VEN12, în termenul stabilit la art.83 din Cod.
    Renunțarea la aplicarea prevederilor art.87 alin.(1¹) din CF se va face prin prezentarea Declarației corectate.

    Conform art.84 din Codul fiscal, agenții economici sînt obligați să achite impozit pe venit în rate, trimestrial.
   Suma impozitului pe venit care urmează a fi achitată în rate, în baza metodelor stabilite la art.84 din Codul fiscal se reflectă în anexa 8D la Declarația cu privire al impozitul pe venit – forma VEN12.
    Totodată, potrivit art.84 alin.(6) din Cod, prevederile prezentului articol nu se aplică agenților economici menționați la art.87 alin.(1¹) pentru perioadele fiscale 2023–2025.
   Respectiv, ținând cont de cele menționate, agenții economici care aplică prevederile art.87 alin.(1¹) din Codul fiscal, la prezentarea Declarației – forma VEN12, pentru perioada fiscală 2022, contribuabilul nu au obligația de a prognoza achitarea impozitului pe venit în rate, fiind admisă atât reflectarea indicilor ”0” (zero) în anexa 8D, cît și necompletarea acesteia.
   În situația în care pentru anul următor nu va aplica prevederile art.87 alin.(1¹), va avea obligația de a prognoza achitarea impozitului pe venit în rate prin completarea anexei 8D la Declarația – forma VEN12.

   Prevederile art.87 alin.(1¹) din Codul fiscal se referă la dividendele achitate din profitul obţinut în perioadele fiscale 2023–2025 inclusiv.
   Respectiv, aceste prevederi nu se referă la dividendele achitate din profitul aferent perioadelor precedente (de pînă la 2023), și aplicarea prevederilor art.87 alin.(1¹) nu este condiționată de neachitarea dividendelor aferente perioadelor anterioare.
   Astfel, în cazul achitării dividendelor din profitul aferent perioadelor precedente, agentul economic va reține impozit conform prevederilor art. 90¹ sau 91 din Codul fiscal, și aceasta nu va influența aplicarea prevederilor art.87 alin.(1¹).

    Alegerea opțiunii de aplicare a prevederilor art.87 alin.(1¹) din Codul fiscal se va face odată cu raportarea obligațiilor pentru perioada fiscală respectivă.
   Astfel, alegerea opțiunii de aplicare a prevederilor art.87 alin.(1¹) din Codul fiscal pentru anul 2023, se va face prin prezentarea Declarației cu privire la impozitul pe venit – forma VEN12 pentru anul 2023, în termenul stabilit la art.83 din Cod.
   Totodată, conform prevederilor art.80¹ alin.(1) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 care achită dividende acționarilor (asociaților) săi pe parcursul perioadei fiscale, achită ca parte a impozitului o sumă egală cu 12% din profitul perioadei fiscale în curs, din care se vor achita dividende.
    Respectiv, ținând cont de faptul că, achitarea impozitului pe venit din dividendele distribuite acţionarilor (asociaţilor) pe parcursul perioadei fiscale, conform art.80¹ alin.(1) din Codul fiscal, reprezintă un element al regimului general de impozitare, aplicarea prevederilor art.87 alin.(1¹) din Codul fiscal este incompatibilă cu aplicarea prevederilor art.80¹ alin.(1).
   Prin urmare, subiecții care repartizează prealabil dividende aferent perioadei 2023 nu pot aplica prevederile art.87 alin.(1¹) din Codul fiscal.
(Temei: explicațiile Ministerului Finanțelor nr.15/2-13/201 din 09.06.2023)

    Potrivit art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 135/2007 privind societățile cu răspundere limitată, capitalul social se majorează prin mărirea proporțională a părților sociale din contul profitului net al societății sau din mijloacele capitalului de rezervă şi/sau alte surse.
     În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1¹) din Codul fiscal, prin derogare de la prevederile alin. (1) al articolului prenotat, întreprinderile clasificate ca întreprinderi micro, mici sau mijlocii, conform criteriilor determinate în ultima zi a perioadei fiscale potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii, pot achita impozitul pe venit calculat, până la data de 25 a lunii următoare lunii în care au fost plătite dividende, inclusiv sub formă de acțiuni sau cote părți, din profitul obținut în perioadele fiscale 2023–2025 inclusiv.
     Prin urmare, entitatea, la majorarea capitalului social din profitul net aferent perioadei pentru care s-a solicitat amânarea achitării impozitului pe venit, urmează să-și determine și să achite impozitul pe venit, conform modului stabilit la art. 87 alin. (1¹) din Codul fiscal.