Data arhivării răspunsului - 29.05.2024

        În conformitate cu prevederile art.901 alin.(3) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arenda, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole. În cazul în care în favoarea persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător sunt achitate şi plăţi în avans, din veniturile nominalizate, de asemenea urmează a fi reţinut impozit pe venit în mărime de 10%.         În ceia ce priveşte modalitatea de completare a actului de achiziţie, ţinem să informăm, că la completarea acestuia, urmează de condus de instrucţiunea privind completarea formularului tipizat cu regim special “Actul de achiziţie a serviciilor de locaţiune şi a cheltuielilor aferente”, aprobat prin Ordinul comun al Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Biroului Naţional de Statistică nr.88/106 din 06.10.2008.

Data arhivării răspunsului - 04.02.2020

În conformitate cu prevederile alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal, reţin un impozit în marime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfaşoara activitate de întreprinzator, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.          

Astfel, în cazul locaţiunii a unui mijloc de transport de la o persoana fizică cetaţean, entitatea urmează să reţină impozitul pe venit în marime de 10 % din venitul achitat.          

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării art.90 din Codul fiscal, prin Legea nr.171 din 19.12.2019, în vigoare din 01.01.2020, publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019)

Data arhivării răspunsului - 04.02.2020

        În conformitate cu prevederile alin. (3) art. 901 din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal, reţin un impozit în marime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfaşoara activitate de întreprinzator, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.         Astfel, în cazul locaţiunii a unui mijloc de transport de la o persoana fizică cetaţean, entitatea urmează să reţină impozitul pe venit în marime de 10 % din venitul achitat.

Data arhivării răspunsului - 04.02.2020

În conformitate cu prevederile alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal, reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie si/sau folosinţă (locaţiune, arenda, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare si imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.          

Astfel, în cazul transmiterii în arendă a unui imobil de către o persoana fizică cetăţean unui agent economic, entitatea urmează să reţină impozitul pe venit la sursa de plată în mărime de 10 % din venitul achitat.          

Totodată, conform alin. (4) art. 90¹ din Codul fiscal, reţinerea finală a impozitului stabilit prin articolul dat scuteşte beneficiarul câştigurilor şi veniturilor specificate la alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, de la includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora.          

Respectiv, pentru persoana fizică - cetăţean, care transmite în arendă un bun imobil unui agent economic, nu apar careva obligaţii fiscale privind achitarea impozitului pe venit, declararea, precum și înregistrarea contractul încheiat la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat.          

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării art.90 din Codul fiscal, prin Legea nr.171 din 19.12.2019, în vigoare din 01.01.2020, publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019)

Data arhivării răspunsului - 04.02.2020

        Persoana fizica cetatean, transmite în arenda agentului economic, un bun imobil, la persoana fizica apare obligatia privind declararea venitului obtinut?           În conformitate cu prevederile alin. (3) art. 901 din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal, reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie si/sau folosinţă (locaţiune, arenda, uzufruct) a proprietăţii mobiliare si imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.         Astfel, în cazul transmiterii în arendă a unui imobil de către o persoana fizică cetăţean unui agent economic, entitatea urmează să reţină impozitul pe venit la sursa de plată în mărime de 10 % din venitul achitat.         Totodată, conform alin. (4) art. 901 din Codul fiscal, reţinerea finală a impozitului stabilit prin articolul dat scuteşte beneficiarul câştigurilor şi veniturilor specificate la alin. (3) art. 901 din Codul fiscal, de la includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora.         Respectiv, pentru persoana fizică cetăţean, care transmite în arendă un bun imobil unui agent economic, în situaţia expusă în adresare, nu apar careva obligaţii fiscale privind achitarea şi declararea impozitului pe venit.

Data arhivării răspunsului - 04.02.2020

În conformitate cu prevederile alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal, reţin un impozit în mărime de 12% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie si/sau folosinţă (locaţiune, arenda, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare si imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.     

Astfel, în cazul transmiterii în arendă a unui imobil de către o persoana fizică cetăţean unui agent economic, entitatea urmează să reţină impozitul pe venit la sursa de plată în mărime de 12% din venitul achitat.         

Totodată, conform alin. (4) art. 90¹ din Codul fiscal, reţinerea finală a impozitului stabilit prin articolul dat scuteşte beneficiarul câştigurilor şi veniturilor specificate la alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, de la includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora.         

Respectiv, pentru persoana fizică - cetăţean, care transmite în arendă un bun imobil unui agent economic, nu apar careva obligaţii fiscale privind achitarea impozitului pe venit, declararea, precum și înregistrarea contractul încheiat la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat.         

Data arhivării răspunsului - 27.02.2023

Articolul 90 alin.(1) din Codul fiscal stabilește următoarele persoane responsabile de a reține impozitul pe venit la sursa de plată: orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap. 10², orice reprezentanţă conform art.5 pct.20), reprezentanţă permanentă, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică.         

Dat fiind faptul că persoanele ce desfășoară activitate profesională în sectorul justiției se prezintă în raporturile juridice ca persoane fizice, prevederile art. 90 și 90¹ alin. (3) din Codul fiscal, nu se răsfrâng asupra acestora, astfel, nefiind obligați să rețină la sursa de plată impozitul pe venit în mărime de 10% din veniturile persoanei fizice, care transmite imobilul în locațiune.         

Totodată, conform prevederilor art. 90¹ alin. (3⁴) din Codul fiscal, subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art. 54, precum şi altor persoane decît cele specificate la art. 90 din Codul fiscal în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 7% din valoarea contractului. Persoanele menţionate sînt obligate, în termen de 3 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază sînt deservite. Acest impozit se achită lunar cel tîrziu la data de 2 a lunii în curs, sau în avans. Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) după data de 2, termenul de plată în această lună va fi a doua zi din momentul încheierii contractului. Suma impozitului achitat în avans nu se va restitui din buget. În cazul neînregistrării contractului de locaţiune, arendă, uzufruct al proprietăţii imobiliare şi neachitării impozitului din venitul obţinut, Serviciul Fiscal de Stat va estima venitul persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător prin metode şi surse indirecte, în conformitate cu prevederile art.189 şi 225 din Cod.         

Concomitent, conform art. 90¹ alin. (4) din Codul fiscal, beneficiarul veniturilor respective nu va include în componența venitului brut, precum şi în Declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit veniturile menționate.         

Cît privește, Biroul asociat de avocați (fondat de doi şi mai mulți avocați (fondatori ai biroului)), care se prezintă în raporturile juridice ca persoană juridică, acesta potrivit art.901 alin. (3) din Codul fiscal, este obligat să rețină la sursa de plată impozitul pe venit în mărime de 10% din veniturile persoanei fizice, care transmite imobilul în locațiune.

Data arhivării răspunsului - 21.09.2018

        Dat fiind faptul că persoanele ce desfășoară activitate profesională în sectorul justiției se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică, prevederile art. 90 și 901 alin. (3) din Codul fiscal, nu se răsfrâng asupra acestora, astfel, nefiind obligați să rețină la sursa de plată impozitul pe venit în mărime de 10% din veniturile persoanei fizice, care transmite imobilul în locațiune.         Totodată, conform prevederilor art. 901 alin. (34) din Codul fiscal, subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art. 54, precum şi altor persoane decît cele specificate la art. 90 din Codul fiscal în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 7% din valoarea contractului.         Persoanele menţionate sînt obligate, în termen de 3 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază sînt deservite. Acest impozit se achită lunar cel tîrziu la data de 2 a lunii în curs, sau în avans. Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) după data de 2, termenul de plată în această lună va fi a doua zi din momentul încheierii contractului. Suma impozitului achitat în avans nu se va restitui din buget. În cazul neînregistrării contractului de locaţiune, arendă, uzufruct al proprietăţii imobiliare şi neachitării impozitului din venitul obţinut, Serviciul Fiscal de Stat va estima venitul persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător prin metode şi surse indirecte, în conformitate cu prevederile art.189 şi 225 din Cod.         Concomitent, conform art. 901 alin. (4) din Codul fiscal, beneficiarul veniturilor respective nu va include în componenţa venitului brut, precum şi în Declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit veniturile menționate. (Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării art.901 din Codul fiscal, prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018, publicat în Monitorul Oficial nr.464-470 din 29.12.2017)

Data arhivării răspunsului - 21.09.2018

Apare obligația la persoana care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției, să rețină impozitul pe venit la sursa de plată în cazul în care acesta ia în locațiune un bun imobil de la o persoană fizică?

Articolul 90 alin.(1) din Codul fiscal stabilește următoarele persoane responsabile de a reține impozitul pe venit la sursa de plată: orice persoană (contribuabil) care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap. 10² şi activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal conform cap. 10³, nerezident care desfăşoară activitate conform art.5 pct.15¹), reprezentanţă permanent, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică.

Dat fiind faptul că persoanele ce desfășoară activitate profesională în sectorul justiției se prezintă în raporturile juridice ca persoane fizice, prevederile art. 90 și 90¹ alin. (3) din Codul fiscal, nu se răsfrâng asupra acestora, astfel, nefiind obligați să rețină la sursa de plată impozitul pe venit în mărime de 12% din veniturile persoanei fizice, care transmite imobilul în locațiune.        

Totodată, conform prevederilor art. 90¹ alin. (3⁴) din Codul fiscal, subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art. 54, precum şi altor persoane decît cele specificate la art.90 din Codul fiscal în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 7% din valoarea contractului. Persoanele menţionate sunt obligate, în termen de 3 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la Serviciul Fiscal de Stat. Acest impozit se achită lunar, cel târziu la data de 25 a lunii în curs, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) după data de 25, termenul de plată în această lună va fi data de 25 a lunii următoare lunii transmiterii în posesie şi/sau în folosinţă a bunului imobil.

În cazul neînregistrării contractului de locaţiune, arendă, uzufruct, superficie privind proprietatea imobiliară şi al neachitării impozitului din venitul obţinut, Serviciul Fiscal de Stat va estima venitul persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător prin metode şi surse indirecte, în conformitate cu prevederile art.189 şi 225.

Concomitent, conform art. 90¹ alin. (4) din Codul fiscal, beneficiarul veniturilor respective nu va include în componența venitului brut, precum şi în Declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit veniturile menționate.         

Cît privește, Biroul asociat de avocați (fondat de doi şi mai mulți avocați (fondatori ai biroului)), care se prezintă în raporturile juridice ca persoană juridică, acesta potrivit art.90¹ alin. (3) din Codul fiscal, este obligat să rețină la sursa de plată impozitul pe venit în mărime de 12% din veniturile persoanei fizice, care transmite imobilul în locațiune.

 

Data arhivării răspunsului - 02.08.2021

        Impozitul reţinut din veniturile achitate persoanei fizice, care nu practică activitate de întreprinzător, obţinute de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare/imobiliare, potrivit art.7 alin.(5) din Codul fiscal, se transferă la bugetul unităţii administrativ-teritoriale la locul amplasării subdiviziunilor/obiectelor impozabile.         În conformitate cu art. 92 alin. (1) din Codul fiscal, sumele impozitului reţinut la sursa de plată conform art. 901 din Cod se achită la buget de către persoana care a efectuat reţinerea pînă la data de 25 a lunii următoare lunii în care au fost efectuate plăţile. Arhivă [modificările operate în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii 138 din 17.06.2016 (în vigoare la 01.07.2016), Legii nr.267 din 23.12.2011( în vigoare 13.01.2012)]

Data arhivării răspunsului - 27.01.2020

În conformitate cu art. 901 alin.(3) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 din Codul menţionat, reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.          

Potrivit esenţei sale, compensarea cheltuielilor presupune recuperarea de către un subiect a cheltuielilor suportate de un alt subiect în legătură cu activitatea primului, fără a se încadra în noţiunea de venit impozabil stabilită de art. 14 din Codul fiscal.          

Prin urmare, obligaţia de reţinere a impozitului pe venit la sursa de plată, în mărime de 10%, survine doar din plata pentru transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare.          

În cazul în care, cheltuielile de compensare sunt incluse în plata de transmitere în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie), acestea se impun în modul general stabilit, iar dacă ele sunt direct delimitate de plata pentru folosirea proprietăţii mobiliare şi imobiliare, acestea nu generează careva obligaţii aferente impozitului pe venit.          

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării art.90 din Codul fiscal, prin Legea nr.171 din 19.12.2019, în vigoare din 01.01.2020, publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019)

Data arhivării răspunsului - 12.02.2020

Urmează de a se reţine impozitul de 10% la sursa de plată conform art. 90¹ alin.(3) din Codul fiscal, în cazul cheltuielilor compensate aferente obiectului serviciilor de locaţiune acordate de persoana fizică?

În conformitate cu art. 90¹ alin.(3) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 din Codul menţionat, reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.         

Potrivit esenţei sale, compensarea cheltuielilor presupune recuperarea de către un subiect a cheltuielilor suportate de un alt subiect în legătură cu activitatea primului, fără a se încadra în noţiunea de venit impozabil stabilită de art. 14 din Codul fiscal.          

Prin urmare, obligaţia de reţinere a impozitului pe venit la sursa de plată, în mărime de 10%, survine doar din plata pentru transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare.          

În cazul în care, cheltuielile de compensare sunt incluse în plata de transmitere în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), acestea se impun în modul general stabilit, iar dacă ele sunt direct delimitate de plata pentru folosirea proprietăţii mobiliare şi imobiliare, acestea nu generează careva obligaţii aferente impozitului pe venit.

Data arhivării răspunsului - 12.02.2020

        În conformitate cu prevederile art. 901 alin. (3) din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal, rețin un impozit în mărime de 10% din veniturile obținute de către persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare și imobiliare, cu excepția arendei terenurilor agricole.         Astfel, din venitul obținut în urma dării în folosință (arendă) a terenurilor agricole nu se reține impozitul pe venit.         Totodată, conform art. 18 lit. d) din Codul fiscal, veniturile din chirie (arendă) sunt surse de venit impozabile și se includ în venitul brut, care ulterior urmează a fi impozitat conform cotelor stabilite la art. 15 din Codul fiscal.         Potrivit prevederilor art. 83 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, sunt obligați să prezinte Declarația cu privire la impozitul pe venit, persoanele fizice rezidente (cetățenii Republicii Moldova, cetățenii străini și apatrizii, inclusiv membrii societăților și acționarii fondurilor de investiții) care nu au obligații privind achitarea impozitului, dar obțin venit impozabil din surse altele decît salariul, cu excepția cazurilor în care obțin venituri impozabile doar din plățile primite conform art. 90, care depășește suma scutirii personale pe an, acordate conform art. 33 alin. (1) din Codul fiscal.         De asemenea, suma venitului impozabil urmează a fi declarat nu mai tîrziu de data de 30 aprilie a anului următor anului fiscal de gestiune și respectivul impozit calculat din acest venit se va achita la buget, în același termen.         [modificările operate în Baza generalizată a practicii fiscale conform Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017])

Data arhivării răspunsului - 12.02.2020

În conformitate cu prevederile art. 654 alin. (1) din Codul civil, superficie este dreptul real imobiliar de a poseda şi folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii a superficiarului, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente a superficiarului. Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.          

Potrivit art. art. 659 alin. (1) din Codul civil, dacă actul juridic nu prevede altfel, superficiarul datorează proprietarului terenului, sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piaţă, ţinînd seama de natura terenului, de zona în care se află el, de destinaţia construcţiei, precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei. Redevenţa se determină la data constituirii superficiei.          

În conformitate cu prevederile alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal, reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie si/sau folosinţă (locaţiune, arenda, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare si imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.          

Astfel, entitatea urmează să rețină un impozit în mărime de 10% din venitul achitat aferent contractului de superficie.          

Totodată, conform alin. (4) art. 90¹ din Codul fiscal, reţinerea finală a impozitului stabilit prin articolul dat scuteşte beneficiarul câştigurilor şi veniturilor specificate la alin. (3) art. 901 din Codul fiscal, de la includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora.          

(Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării art.90 din Codul fiscal, prin Legea nr.171 din 19.12.2019, în vigoare din 01.01.2020, publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 393-399 din 27.12.2019)

Data arhivării răspunsului - 04.02.2020

        În conformitate cu prevederile art. 654 alin. (1) din Codul civil, superficie este dreptul real imobiliar de a poseda şi folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii a superficiarului, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente a superficiarului. Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.          Potrivit art. art. 659 alin. (1) din Codul civil, dacă actul juridic nu prevede altfel, superficiarul datorează proprietarului terenului, sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piaţă, ţinînd seama de natura terenului, de zona în care se află el, de destinaţia construcţiei, precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei. Redevenţa se determină la data constituirii superficiei.          Potrivit art. 18 lit. o) din Codul fiscal, reprezintă sursele de venit impozabile, alte venituri care nu au fost specificate la articolul menționat şi care nu sînt neimpozabile conform art.20 din Codul fiscal.         Prin urmare, venitul obținut în baza contractului de superficie reprezintă sursă de venit impozabilă.          Potrivit art. 90 alin. (1) din Codul fiscal, orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap. 102, orice reprezentanţă conform art.5 pct.20), reprezentanţă permanentă, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, a întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), a persoanelor menţionate la cap. 101 şi 102, pe veniturile obţinute de către aceasta conform art.18 din Codul fiscal.          Totodată, conform art.901 alin. (3) din Codul fiscal, reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.          Astfel, dat fiind faptul că utilizarea unui teren în baza contractului de superficie, nu cade sub incidența excepțiilor menționate anterior, ce prevăd lipsa reținerii în prealabil a unui impozit, respectiv, entitatea urmează să rețină un impozit în prealabil, în mărime de 7% aferente veniturile oținute în baza contractului de superficie.

Data arhivării răspunsului - 04.02.2020