Conform prevederilor art. 90¹ alin. (3⁴) din Codul fiscal, subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art. 54, precum şi altor persoane decât cele specificate la art. 90 în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 7% din valoarea lunară a contractului. Persoanele menţionate sunt obligate, în termen de 7 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la Serviciul Fiscal de Stat. Acest impozit se achită lunar, cel târziu la data de 25 a lunii în curs, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

      Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) după data de 25, termenul de plată în această lună va fi data de 25 a lunii următoare lunii transmiterii în posesie şi/sau în folosinţă a bunului imobil.

     În cazul neînregistrării contractului de locaţiune, arendă, uzufruct, superficie privind proprietatea imobiliară şi al neachitării impozitului din venitul obţinut, Serviciul Fiscal de Stat va estima venitul persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător prin metode şi surse indirecte, în conformitate cu prevederile art. 189 şi 225.

     Potrivit art. 129 pct. 9) din Codul fiscal, darea de seamă fiscală este orice declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care sînt prezentate sau trebuie să fie prezentate Serviciului Fiscal de Stat, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale.

    Articolul 260 alin. (1) din Codul fiscal prevede amendă pentru nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale în mărime de la 200 la 400 de lei pentru fiecare dare de seamă fiscală, dar nu mai mult de 2000 de lei pentru toate dările de seamă fiscale, aplicată contribuabililor specificaţi la art. 232 lit.b) și anume contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător, ce a săvîrşit o încălcare fiscală.

     Totodată, conform art. 231 alin. (4) din Codul fiscal, se consideră nesemnificativă încălcarea fiscală dacă suma impozitului, a taxei, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite în cotă procentuală, constituie pînă la 500 de lei pentru contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător inclusiv pentru fiecare perioadă fiscală în parte – în cazul nerespectării modului de declarare sau diminuării impozitului, a taxei şi/sau a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite în cotă procentuală.

     Conform art. 231 alin. (5) din Codul fiscal, se consideră semnificativă încălcarea fiscală care nu cade sub incidenţa alin. (4).

    Prin urmare, contractul de locaţiune a proprietății imobiliare care se înregistrează de către contribuabil persoană fizică la Serviciul Fiscal de Stat, luând în considerare că duce la nașterea obligației fiscale privind achitarea impozitului pe venit, se califică ca dare de seamă fiscală.

     De menționat că, sancțiunea prevăzută la art. 260 alin. (1) din Codul fiscal se aplică pentru inacțiunea contribuabilului de a înregistra contractul de locațiune, indiferent de faptul dacă acesta a achitat sau a achitat tardiv impozitul pe venit.

     Astfel, în cazul în care contribuabilul persoană fizică care nu desfășoară activitate de întreprinzător nu a înregistrat sau a înregistrat tardiv contractul de locațiune a proprietății imobiliare la Serviciul Fiscal de Stat și nu a achitat sau a achitat tardiv impozitul, acesta va fi sancționat în conformitate cu prevederile art. 260 alin. (1) din Codul fiscal, cu încasarea impozitului pe venit în mărime de 7% din darea în locațiune a proprietății imobiliare, cu calcularea majorării de întârziere (penalității), conform prevederilor art. 228 alin. (2) și (3) din Codul fiscal, pentru neachitarea în termenii stabiliți a impozitului din darea în locațiune a proprietății imobiliare, conform art. 90¹ alin. (3⁴) din Codul fiscal.

     Totodată, în cazul în care persoană fizică nu a înregistrat sau a înregistrat tardiv contractul de locațiune a proprietății imobiliare la Serviciul Fiscal de Stat și nu a achitat sau a achitat tardiv impozitul, însă suma impozitului care urma a fi achitată este până la 500 lei lunar, aceasta urmează a fi sancționată cu avertizare, conform prevederilor art. 235 alin. (1¹) din Codul fiscal, fiind calificată ca încălcare fiscală nesemnificativă cu încasarea impozitului pe venit și a majorărilor de întârziere (penalității).

   Conform prevederilor art. 90¹ alin. (3⁴) din Codul fiscal, subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art. 54, precum şi altor persoane decât cele specificate la art. 90 în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 7% din valoarea lunară a contractului. Persoanele menţionate sunt obligate, în termen de 7 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la Serviciul Fiscal de Stat. Acest impozit se achită lunar, cel târziu la data de 25 a lunii în curs, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

     Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) după data de 25, termenul de plată în această lună va fi data de 25 a lunii următoare lunii transmiterii în posesie şi/sau în folosinţă a bunului imobil.

    În cazul neînregistrării contractului de locaţiune, arendă, uzufruct, superficie privind proprietatea imobiliară şi al neachitării impozitului din venitul obţinut, Serviciul Fiscal de Stat va estima venitul persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător prin metode şi surse indirecte, în conformitate cu prevederile art. 189 şi 225.

    Potrivit art. 129 pct. 9) din Codul fiscal, darea de seamă fiscală este orice declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care sînt prezentate sau trebuie să fie prezentate Serviciului Fiscal de Stat, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale.

    Articolul 260 alin. (1) din Codul fiscal prevede amendă pentru nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale în mărime de la 200 la 400 de lei pentru fiecare dare de seamă fiscală, dar nu mai mult de 2000 de lei pentru toate dările de seamă fiscale, aplicată contribuabililor specificaţi la art. 232 lit.b) și anume contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător, ce a săvîrşit o încălcare fiscală.

    Totodată, conform art. 231 alin. (4) din Codul fiscal, se consideră nesemnificativă încălcarea fiscală dacă suma impozitului, a taxei, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite în cotă procentuală, constituie pînă la 500 de lei pentru contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător inclusiv pentru fiecare perioadă fiscală în parte – în cazul nerespectării modului de declarare sau diminuării impozitului, a taxei şi/sau a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite în cotă procentuală.

    Conform art. 231 alin. (5) din Codul fiscal, se consideră semnificativă încălcarea fiscală care nu cade sub incidenţa alin. (4).

    Prin urmare, contractul de locaţiune a proprietății imobiliare care se înregistrează de către contribuabil persoană fizică la Serviciul Fiscal de Stat, luând în considerare că duce la nașterea obligației fiscale privind achitarea impozitului pe venit, se califică ca dare de seamă fiscală.

    De menționat că, sancțiunea prevăzută la art. 260 alin. (1) din Codul fiscal se aplică pentru inacțiunea contribuabilului de a înregistra contractul de locațiune, indiferent de faptul dacă acesta a achitat sau a achitat tardiv impozitul pe venit.

    Astfel, în cazul în care contribuabilul persoană fizică care nu desfășoară activitate de întreprinzător nu a înregistrat sau a înregistrat tardiv contractul de locațiune a proprietății imobiliare la Serviciul Fiscal de Stat, iar termenul de achitare a impozitului (25.XX.XXX) nu a survenit sau impozitul a fost achitat, acesta va fi sancționat în conformitate cu prevederile art. 260 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul când suma impozitului care urmează a fi achitat sau a fost achitat este mai mare de 500 lei lunar, iar în cazul când suma impozitului care urmează a fi achitat sau a fost achitat este mai mic de 500 lei lunar, acesta va fi sancționat cu avertizare, conform prevederilor art. 235 alin. (1¹) din Codul fiscal, fiind calificată ca încălcare fiscală nesemnificativă.

      Conform prevederilor art. 234 alin. (2) din Codul fiscal, persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală beneficiază de o reducere cu 50% a amenzilor aplicate, cu excepţia amenzilor aplicate pentru comiterea repetată, în decurs de 6 luni consecutive, a încălcărilor fiscale prevăzute la art. 254 şi 254¹, dacă respectă strict următoarele condiții:

      a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală sau le stinge concomitent cu acțiunile prevăzute la lit. b);

      b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, stinge sumele impozitelor, taxelor, contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, majorărilor de întârziere (penalităților) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie sau stinge obligația fiscală prin compensare conform art. 175.

      c) în cazul în care datele din sistemul informațional al Serviciului Fiscal de Stat nu atestă executarea cerințelor prevăzute la lit. a) şi b), prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit. a) şi b).

     În conformitate cu prevederile art. 129 pct. (13) lit. a) din Codul fiscal, restanța reprezintă sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întârziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de până la 100 de lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală.

      Totodată, în conformitate cu prevederile art. 175 alin. (8) din Codul fiscal în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală, precum și în cazurile admiterii de erori la perfectarea documentelor de plată, se vor considera stinse sumele de impozite, taxe, alte plăţi, majorări de întârziere (penalităţi) şi/sau amenzi pentru care, la data examinării contului personal generalizat al contribuabilului, documentele trezoreriale de plată privind stingerea obligațiilor fiscale prin compensare au fost perfectate şi remise organului corespunzător spre executare.

     Conform prevederilor art. 34 alin. (1) din Codul civil, persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător din nume și pe cont propriu din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.

     Potrivit art. 14 pct. 1 din Legea nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, întreprinderea individuală este întreprinderea care aparține cetățeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.

    Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetățeanului (familiei) și altor surse care nu sunt interzise de legislație.

    Concomitent, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1353/2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier), gospodăria țărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei țărănești), având ca scop obținerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderență a propriei producții agricole.

    Gospodăria țărănească are statutul juridic de persoană fizică (art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1353/2000).

    Ținând cont de faptul că patrimoniul întreprinderii individuale/gospodăriei țărănești este inseparabil de bunurile personale ale antreprenorului (cetățeanului/persoanei fizice), care răspunde nelimitat pentru obligațiile sale cu tot patrimoniul (exceptând cazurile prevăzute de lege), indiferent de faptul dacă contribuabilul a depus cererea de stingere a restanței prin compensare în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării/ comunicării deciziei, în acest sens se va considera că achitarea a fost efectuată la contul entității - întreprindere individuală/ gospodărie țărănească și, respectiv, în cazul unei erori în documentul de plată, contribuabilul va beneficia de reducere de 50% în conformitate cu prevederile art. 234 alin. (2) din Codul fiscal.

      Alăturat, comunicăm că în cazul în care contribuabilul nu a depus cererea de stingere a restanței prin compensare, compensarea se efectuează la inițiativa Serviciului Fiscal de Stat.

     Conform prevederilor art. 234 alin. (2) din Codul fiscal, persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală beneficiază de o reducere cu 50% a amenzilor aplicate, cu excepţia amenzilor aplicate pentru comiterea repetată, în decurs de 6 luni consecutive, a încălcărilor fiscale prevăzute la art. 254 şi 254¹, dacă respectă strict următoarele condiții:

    a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală sau le stinge concomitent cu acțiunile prevăzute la lit. b);

    b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, stinge sumele impozitelor, taxelor, contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, majorărilor de întârziere (penalităților) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie sau stinge obligația fiscală prin compensare conform art. 175.

    c) în cazul în care datele din sistemul informațional al Serviciului Fiscal de Stat nu atestă executarea cerințelor prevăzute la lit. a) şi b), prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit. a) şi b).

    În conformitate cu prevederile art. 129 pct. (13) lit. a) din Codul fiscal, restanța reprezintă sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întârziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de până la 100 de lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală.

    Totodată, în conformitate cu prevederile art. 175 alin. (8) din Codul fiscal în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală, precum și în cazurile admiterii de erori la perfectarea documentelor de plată, se vor considera stinse sumele de impozite, taxe, alte plăţi, majorări de întârziere (penalităţi) şi/sau amenzi pentru care, la data examinării contului personal generalizat al contribuabilului, documentele trezoreriale de plată privind stingerea obligațiilor fiscale prin compensare au fost perfectate şi remise organului corespunzător spre executare.

     Activitate profesională în sectorul justiţiei, conform art. 5 pct. (36²) din Codul fiscal, este activitate permanentă desfăşurată în cadrul formelor de organizare a activităţii prevăzute de lege de către avocat, avocat-stagiar, notar public, executor judecătoresc, administrator autorizat, mediator, expert judiciar în cadrul biroului de expertiză judiciară.

     Deasemenea, art. 5 pct. (36³) din Codul fiscal, prevede că activitate profesională în domeniul sănătăţii reprezintă exercitare independentă a profesiunii de medic în una dintre formele de organizare a activităţii profesionale prevăzute de Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411/1995.

    Ținând cont de prevederile Ordinului SFS nr. 352/2017 cu privire la aprobarea Instrucţiunii privind evidenţa contribuabililor, subiecții care desfășoară activitatea profesională în sectorul justiției și în domeniul sănătății se iau la evidență fiscală în baza codului fiscal atribuit de SFS.

    În corespundere cu pct. 10 lit. c) din Ordinul menționat, se consideră cod fiscal pentru persoanele fizice ce practică activitate profesională licenţiată ori autorizată - codul personal (IDNP) indicat în documentul ce permite practicarea activităţii profesionale sau codul fiscal diferit de codul personal (IDNP) atribuit de SFS.

    Respectiv, ținând cont de prevederile enunțate supra, subiecții care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției şi în domeniul sănătății, în cazul unei erori în documentul de plată vor beneficia de reducerea de 50% în conformitate cu prevederile art. 234 alin. (2) din Codul fiscal.

    Alăturat, comunicăm că în cazul în care contribuabilul nu a depus cererea de stingere a restanței prin compensare, compensarea se efectuează la inițiativa Serviciului Fiscal de Stat.