În conformitate cu prevederile art. 26¹ alin.(2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.

      Conform art. 26¹ alin. (6) din Codul fiscal, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcţiune prin utilizarea metodei liniare de amortizare.

      De asemenea, potrivit art. 26¹ alin.(17) din Codul fiscal, evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.

      Astfel, în conformitate cu prevederile pct. 7 din Regulamentul menționat, în scopuri fiscale nu se calculează amortizarea aferent construcțiilor care nu sunt date în exploatare.

        Durata de funcționare a mijloacelor fixe se determină conform prevederilor Catalogului mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.941/2020.

     Astfel, potrivit pct.14 din Catalog, pentru mijloacele fixe care nu se regăsesc în anexă, inclusiv componentele acestora, mijloacele fixe create cu forţele proprii, durata de funcţionare utilă poate fi determinată de către o comisie internă, un expert independent sau conform recomandărilor producătorilor, furnizorilor sau distribuitorilor, cu aprobarea ulterioară de către conducerea entităţii (publice/private).

        În conformitate cu prevederile pct. 6 din Standardul Național de Contabilitate „Stocuri”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, obiectele de mică valoare și scurtă durată reprezintă bunuri valoarea unitară a cărora nu depășește plafonul stabilit de legislație (conform art. 26¹ alin. (2) din Codul fiscal, plafonul stabilit este de 12000 lei) sau pragul de semnificație prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de exemplu, instrumente și dispozitive cu destinație generală și specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producție, îmbrăcăminte și încălțăminte specială, dispozitive de protecție, lenjerie, construcții și dispozitive provizorii, inventar sportiv și turistic și alte obiecte similare).

     Totodată, potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) al Codului fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal.

     Astfel, valoarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată urmează a fi recunoscută drept cheltuială conform prevederilor pct. 51-54 din standardul menționat, și respectiv, permise la deducere în scopuri fiscale, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

      Standardele Internaționale de Contabilitate nu prevăd clasificarea activelor ca obiecte de mică valoare și scurtă durată.

     Totodată, apreciere elementelor corporale ca imobilizări corporale urmează a fi determinată conform prevederilor Standardului Internațional de Contabilitate 16 „Imobilizări corporale”, aplicat pe teritoriului Republicii Moldova, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 109 din 19 decembrie 2008 Standardul Internațional de Contabilitate 2 „Stocuri”.

     Potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal.

     Astfel, pornind de la acel fapt că Codul fiscal nu prevede o metodă de calcul a uzurii bunurilor cu o valoare mai mică de 12000 lei, în cazul în care acestea sunt recunoscute ca imobilizări corporale în conformitate cu SIRF, acestea urmează a fi trecute la cheltuieli prin calcularea amortizării.

     Cheltuielile respective se califică ca ordinare și necesare, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, și sunt permise la deducere în scopuri fiscale.

     În cazul în care activul este recunoscut ca stoc, potrivit Standardului Internațional de Contabilitate 2 ”Stocuri”, acesta urmează a fi recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt utilizate și permise la deducere prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.”

     Conform prevederilor art. 26¹ alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.

      Potrivit prevederilor art. 26¹ alin. (12) din Codul fiscal, nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepţia cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului.

     Totodată, în cazul finanţării parţiale a procurărilor mijloacelor fixe din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere. (art. 26¹ alin. (13) din Codul Fiscal).

      Potrivit art. 26¹ alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.

      În conformitate cu prevederile art. 26¹ alin. (17) din Codul fiscal, evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, modalitatea de determinare a sumelor aferente cheltuielilor pentru reparaţie permise la deducere, precum şi modul de determinare a rezultatului fiscal în cazul ieşirii mijloacelor fixe de la entitate se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.

      Conform prevederilor pct.11 din regulamentul menționat, pentru mijloacele fixe utilizate sezonier, precum şi pentru cele aflate în procesul de reparaţie, de modernizare, în conservare, temporar sau integral pe parcursul perioadei fiscale, dar care nu sînt scoase din funcţiune, amortizarea se calculează pentru întreaga perioadă fiscală, în conformitate cu prevederile pct.14.

     Astfel, cheltuielile privind amortizarea mijlocului fix (fie utilizat parțial), se vor calcula și permite la deducere în scopuri fiscale pentru întreaga perioadă fiscală.

     În conformitate cu art. 26¹ alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.

      Modalitatea de determinare a amortizării mijloacelor fixe este prevăzută în Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.

     Astfel, în contextul legislației în vigoare, abordările aferente reglementării mijloacelor fixe, potrivit noilor Standarde Naționale de Contabilitate, nu au impact asupra calificării lor în scopuri fiscale, în acest sens urmând a se ține cont de prevederile art. 26¹ alin. (2) din Codul fiscal.

     Conform prevederilor art. 26¹ alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.

      Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019.

      În cazul în care agentul economic a determinat obligații privind plata unui mijloc fix, iar ulterior a obținut o subvenție, suma subvenției obținute nu va influența mărimea bazei valorice a mijloacelor fixe la calcularea amortizării în scopuri fiscale.

      De asemenea, potrivit prevederilor art. 26¹ alin. (14) din Codul fiscal, prin derogare de la alin.(12) şi (13) din articolul menționat, suma subvenţiilor obţinute ca urmare a efectuării investiţiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influenţează asupra mărimii costului de intrare a mijloacelor fixe.

      Astfel, amortizarea în scopuri fiscale aferent mijlocului fix respectiv va fi calculată din costul acestuia apreciat conform art. 26¹ alin. (18) din Codul fiscal.

      Potrivit art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.

      Totodată, conform pct. 26 din Anexa nr.1 la Hotarîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.

       Prin urmare, cheltuielile aferente activității de publicitate, care se conformă prevederilor Legii „Cu privire la publicitate” nr. 62 din 17 martie 2022, sunt permise la deducere în temeiul art. 24 din Codul fiscal.

         Mărimea deducerii cheltuielilor pentru publicitate în scopuri fiscale nu este limitată.

     Plăţile salariale obţinute de angajaţii rezidenţilor parcurilor pentru tehnologia informaţiei sunt considerate ca fiind impozitate final, fără necesitatea declarării şi achitării adiţionale a impozitului pe venit (art.377 alin.(1) din Codul fiscal).

      Totodată, potrivit art.35¹ din Codul fiscal, persoanele fizice care, pe parcursul perioadei fiscale, au obţinut venituri impozitate conform art.88¹ şi cap. 1 al titlului X din Codul fiscal sunt private de dreptul de a folosi scutirile conform art.33, 34 şi 35 din Codul fiscal pentru perioada în care încasează venituri impozitate conform regimului special de impozitare. Scutirile se aplică proporţional lunilor de activitate în regimul standard de impozitare.

      Prin urmare, persoanele fizice care, pe parcursul perioadei fiscale, au obţinut venituri impozitate conform cap. 1 al titlului X din Codul fiscal sunt private de dreptul de a folosi scutirile conform art.33, 34 şi 35 din Codul fiscal pentru perioada în care încasează venituri impozitate conform regimului special de impozitare. Scutirile se aplică proporţional lunilor de activitate în regimul standard de impozitare.

     Concomitent, menționăm că în cazul în care persoana fizică încasează în aceeași lună, venituri atât conform regimului special de impozitare, cât și potrivit regimului standard de impozitare, atunci aceasta nu va avea dreptul să utilizeze scutirile conform art.33, 34 şi 35 din Codul fiscal pentru luna respectivă.

       Plăţile salariale obţinute de angajaţii rezidenţilor parcurilor pentru tehnologia informaţiei sunt considerate ca fiind impozitate final, fără necesitatea declarării şi achitării adiţionale a impozitului pe venit (art.377 alin.(1) din Codul fiscal).

        Totodată, potrivit art.35¹ din Codul fiscal, persoanele fizice care, pe parcursul perioadei fiscale, au obţinut venituri impozitate conform art.88¹ şi cap. 1 al titlului X din Codul fiscal sunt private de dreptul de a folosi scutirile conform art.33, 34 şi 35 din Codul fiscal pentru perioada în care încasează venituri impozitate conform regimului special de impozitare. Scutirile se aplică proporţional lunilor de activitate în regimul standard de impozitare.

        Prin urmare, persoanele fizice care, pe parcursul perioadei fiscale, au obţinut venituri impozitate conform cap. 1 al titlului X din Codul fiscal sunt private de dreptul de a folosi scutirile conform art.33, 34 şi 35 din Codul fiscal doar pentru perioada în care încasează venituri impozitate conform regimului special de impozitare.

      În acest sens, consemnăm că scutirile, conform art.33, 34 şi 35 din Codul fiscal, pot fi utilizate de către persoanele fizice care pe parcursul perioadei fiscale au obţinut venituri impozitate conform cap.1 al titlului X din Codul fiscal, doar proporțional lunilor de activitate în regimul standard de impozitare.

     În conformitate cu prevederile art.90¹ alin.(3⁷) din Codul fiscal băncile, asociațiile de economii şi împrumut, precum şi emitenții de valori mobiliare corporative reţin un impozit în mărime de 7% din dobânzile achitate în folosul persoanelor fizice rezidente.

     Potrivit art.44 alin.(1) din Codul fiscal, evidența veniturilor persoanelor fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, se efectuează conform contabilității de casă.

     Astfel, conform alin.(2) al articolului menționat prin contabilitatea de casă se înțelege metoda conform căreia venitul este raportat la anul fiscal în care acesta este obținut în mijloace bănești sau sub altă formă.

     Prin urmare, la capitalizarea dobânzii la contul persoanei fizice – rezidente, conform contractului de depozit încheiat cu banca, aceasta urmează să calculeze impozitul pe venit aplicând cota în mărime de 7%.

      În temeiul art.26 alin. (1) din Legea cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, nr.1593/2002, angajatorii/entitățile care au obligația de a reține primele de asigurare obligatorie de asistență medicală prezintă lunar Serviciului Fiscal de Stat, pînă la data de 25 a lunii imediat următoare lunii de gestiune, Declarația privind impozitul pe venit, privind primele de asigurare obligatorie de asistență medicală reținute şi contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii calculate, conform modelului aprobat de Ministerul Finanțelor. Formularul tipizat al Declarației menționate este aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor nr.94 din 30.07.2020.

       Suma totală a primelor datorate de angajați/alte persoane fizice, conform Instrucțiunii privind modul de completare a Declarației forma IPC21, se reflectă la codul 11 col. 6 din tabelul nr.1 al declarației menționate, pentru perioada de gestiune.

      În conformitate cu art. 5 pct. 38) din Codul fiscal, campania promoțională este modalitatea de promovare a vânzărilor prin organizarea de concursuri, jocuri, loterii anunțate public și desfășurate pe o perioadă de timp limitată, cu acordarea de cadouri, premii, câștiguri.

      Totodată, potrivit prevederilor din Legea cu privire la publicitate (nr. 62 din 17 martie 2022), accesul la publicitate se realizează prin intermediul mijloacelor de informare precum: radioul, televiziunea, presa periodică, în serviciile cinematografice, video, informaționale, cu folosirea rețelelor telefonice, telegrafice, telex, publicității exterioare, amenajarea locurilor de comerț și de prestări de servicii, publicitatea pe mijloacele de transport și pe trimiterile poștale.

      Prin urmare, caracterul public al campaniei promoționale se va asigura prin una din sursele specificate în Legea menționată anterior.

      În temeiul art.23 alin.(2) din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală nr. 1593/2002, în redacția Legii nr.356/2022 (în vigoare la 1 ianuarie 2023), persoanele fizice, incluse la începutul anului de gestiune în una din categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.2, care pe parcursul anului se includ în una din categoriile de plătitori prevăzute la pct.2 din anexa nr.1 (devin salariați) şi care confirmă achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pentru anul respectiv vor achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense pentru perioada respectivă, cu posibilitatea de a solicita restituirea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă achitată, în cuantum proporţional numărului de zile din anul de gestiune în care acestea au făcut parte din categoriile de plătitori prevăzute la pct.2 din anexa nr.1 la Legea nominalizată.

      În acest context, din salariul persoanei angajate pe parcursul anului care, la angajare, a confirmat achitarea integrală sau cu o reducere stabilită de legislație a primei stabilite în sumă fixă pentru anul de gestiune, este necesar de a reține prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în formă de contribuție procentuală la salariu şi la alte recompense.