În conformitate cu prevederile art. 69² alin. (1) și (2) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul impozabil obţinut de subiectul impunerii din desfăşurarea activităţii profesionale în sectorul justiţiei în perioada fiscală de declarare.
    Contribuabilii care aplică regimul de impozitare conform capitolului respectiv utilizează regulile de evidenţă prevăzute la cap. 6 din titlul II al Codului fiscal. Potrivit art. 44 alin. (1) lit. a) și b) din Codul fiscal, cu excepţia cazurilor cînd este prevăzut altceva, se aplică următoarele metode de evidenţă:
- pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător – contabilitatea de casă;
- pentru persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător – contabilitatea de casă sau contabilitatea de angajamente;
    Conform alin. (2) din articolul menționat, prin contabilitate de casă se înţelege metoda conform căreia:
a) venitul este raportat la anul fiscal în care acesta este obţinut în mijloace băneşti sau sub altă formă;
b) deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia au fost suportate cheltuielile, cu excepţia cazurilor cînd aceste cheltuieli trebuie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.
    Prin urmare, persoana care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției și care aplică metoda de casă ca metodă de evidență, va constata venitul în anul fiscal în care acesta este obţinut în mijloace băneşti sau sub altă formă.
    Totodată, și deducerea cheltuielilor suportate aferente venitului respectiv se va efectua în anul fiscal în care persoana respectivă constată obținerea venitului în mijloace băneşti sau sub altă formă.

    Potrivit art. 20 lit. y¹) din Codul fiscal, veniturile obţinute de persoanele fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), de la comercializarea producţiei din fitotehnie şi horticultură în formă naturală şi a producţiei din zootehnie în formă naturală, în masă vie şi sacrificată, efectuată în adresa altei persoane fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), se considera sursă de venit neimpozabilă.
      Totodată, în cazul în care producţia este livrată unei persoane fizice-cetățean care practică activitate de întreprinzător, aceasta se califică drept sursă de venit impozabilă.

    Donația în folosul persoanelor fizice se efectuează prin încheierea unui contract de donaţie, în conformitate cu prevederile art. 827 din Codul civil. Patrimoniul primit de către persoane fizice cetățeni ai Republicii Moldova cu titlu de donaţie, potrivit prevederilor art. 20 lit. i) din Codul fiscal, reprezintă sursă de venit neimpozabilă.
   Astfel, la efectuarea donației sub formă de bunuri, persoana juridică nu va reține impozitul pe venit la sursa de plată în folosul persoanelor fizice cetățeni ai Republicii Moldova.
[Modificările sunt operate în temeiul Legii nr.171 din 19.12.2019, în vigoare 01.01.2020]

    Potrivit art. 13 lit. e) din Codul fiscal, persoanele fizice nerezidente care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri conform capitolului 11 din prezentul titlu sunt subiecți ai impunerii cu impozitul pe venit.
    Concomitent, veniturile nerezidenţilor obţinute din Republica Moldova, indiferent dacă sunt primite în Republica Moldova sau în străinătate, sunt specificate în art. 71 alin. (1) din Codul fiscal.
    Astfel, ținînd cont de faptul că patrimoniul primit pe teritoriul Republicii Moldova cu titlu de moștenire de către persoana fizică nerezidentă nu este specificat în art. 71 alin. (1) din Codul fiscal, acesta nu urmează a fi supus impozitării.