Potrivit prevederilor art. 69⁹ alin. (2) din Codul fiscal, pentru contribuabilii care inițiază activitatea în cursul perioadei fiscale, perioadă fiscală se consideră perioada de la data înregistrării contribuabilului în Registrul fiscal de stat, în conformitate cu art. 69¹³, și până la încetarea activității în decursul anului sau până la finele anului calendaristic.
  Totodată, conform prevederilor art. 69¹⁰ alin. (1) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul din activități independente obținut în perioada fiscală de declarare.
    În baza art. 69¹² alin.(1) din Codul fiscal, calcularea impozitului pe venit se efectuează prin aplicarea cotei impozitului asupra venitului din activități independente, care nu poate constitui mai puțin de 3000 de lei anual.
   Prin urmare, persoana care desfășoară activități independente urmează să achite impozit pe venit pentru perioada octombrie-decembrie în mărime de 1% din venitul din activități independente, dar care nu trebuie să constituie mai puțin de 3000 de lei anual.

    Conform legislației în vigoare, persoanele fizice pot desfășura activitate de comerț dacă sunt deținătoare ale patentei de întreprinzător în comerț sau dacă sunt înregistrate conform capitolului 10² al Codului fiscal ,,Regimul fiscal al persoanelor fizice ce desfășoară activități independente”.
    Astfel, în cazul comerțului cu mărfuri second-hand, pe lângă faptul că acesta se admite doar în spații autorizate de către autoritățile locale (sau piețe specializate în cazul patentei de întreprinzător), conform Hotărârii Guvernului nr. 427 din 7 iunie 2017, se permite comercializarea îmbrăcămintei și articolelor textile folosite, ce au fost supuse procesului de curățare și tratare în cadrul întreprinderilor specializate, fapt confirmat prin documente care certifică inofensivitatea igienico-sanitară a acestor bunuri, eliberate de instituții abilitate, destinate pentru fiecare lot (scrisoarea Ministerului Economiei și Infrastructurii nr. 04/6-5127 din 5 septembrie 2017).

    Potrivit art.69¹¹ alin.(2) din Codul fiscal, în prima perioadă fiscală contribuabilul este în drept să diminueze suma impozitului pe venit datorat cu suma cheltuielilor suportate pentru procurarea (achiziționarea) echipamentului de casă și de control utilizate în activitate.
     În temeiul prevederilor art. 69⁹ alin. (3) din Codul fiscal, pentru contribuabilii care încetează activitatea în cursul perioadei fiscale, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic și până la data radierii contribuabilului din Registrul fiscal de stat.
     De asemenea, potrivit art. 69¹² alin. (1) din Codul fiscal, calcularea impozitului pe venit se efectuează prin aplicarea cotei impozitului asupra venitului din activități independente, care nu poate constitui mai puțin de 3000 de lei anual.
    Astfel, pornind de la cele menționate, cheltuielile suportate pentru procurarea mașinii de casă și de control la încetarea activității pe parcursul perioadei fiscale urmează a fi deduse în limita impozitului pe venit datorat.

    Conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013, activitatea de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă și/sau de canalizare la nivel de regiune, raion, municipiu și oraș se supune reglementării prin licențiere.
    Potrivit art. 12¹ alin. (1) din Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, licența este actul permisiv, eliberat de către autoritatea de licențiere în procesul de reglementare a activității de întreprinzător, care atestă dreptul titularului de licență de a desfășura, pentru o perioadă stabilită, integral sau parțial, genul de activitate indicat în aceasta, cu respectarea condițiilor de licențiere.
     Totodată, ținem să menționăm că începând cu 27 octombrie 2017 a fost abrogată Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător conform art. CX alin. (9) din Legea nr. 185 din 21 septembrie 2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.
      Astfel, licența pentru furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi/sau de canalizare la nivel de regiune, raion, municipiu, oraș și, după caz, sat, comună este eliberată conform pct. 27 din Nomenclatorul actelor permisive eliberate de către autoritățile emitente persoanelor fizice și persoanelor juridice pentru practicarea activității de întreprinzător, compartimentul I „Actele permisive care fac parte din categoria licențelor” (anexa nr. 1) din Legea nr. 160/2011.