În conformitate cu prevederile art. 40 alin. (4) din Codul fiscal, persoana care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la momentul donării.
Venitul fiscal reprezintă mărimea maximă din baza valorică ajustată al activului donat sau prețul lui de piață la momentul donării.
Baza valorică ajustată a proprietății la momentul donației se determină în conformitate cu prevederile art. 42 din Codul fiscal, separat pe fiecare obiect donat.
Totodată, potrivit art. 5 pct. 26) din Codul fiscal, preț de piață, valoare de piață reprezintă prețul mărfii, serviciului, format prin interacțiunea cererii și ofertei pe piața comerțului cu ridicata a mărfurilor, serviciilor identice, iar în cazul lipsei mărfurilor, serviciilor identice – în urma tranzacțiilor încheiate între persoanele ce nu sînt coproprietari sau persoane interdependente pe piața respectivă a comerțului cu ridicata.
Astfel, suma creşterii de capital în perioada fiscală se calculează din suma excedentară a creşterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul perioadei fiscale în mărimea stabilită la art. 40 alin. (7) din Codul fiscal.
Respectiv, în cazul în care prețul de piață al activului donat este mai mare decît baza lui valorică, se va constata creștere de capital determinată ca diferența dintre prețul de piață și baza lui valorică.
În cazul în care prețul de piață al activului donat este mai mic sau egal cu baza lui valorică, nu se va constata obiect al impunerii cu impozitul pe venit, deoarece nu este stabilită creșterea de capital.
Totodată, potrivit art. 40 alin. (5) din Codul fiscal, creşterea sau pierderea de capital nu este recunoscută în scopuri fiscale în cazul încheierii unui contract de donaţii între rude de gradul I, precum şi între soţi.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul aprobării Legii nr. 178 din 26.07.2018 (publicată în Monitorul Oficial nr.309-320 din 17.08.2018]