Potrivit prevederilor art.120 alin.(1) din Codul muncii, din motive familiare și din alte motive întemeiate, în baza unei cereri scrise, salariatului i se poate acorda, cu consimțământul angajatorului, un concediu neplătit cu o durată de până la 120 de zile calendaristice, în care scop se emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre). Contractul individual de muncă se suspendă prin acordul părților exprimat în formă scrisă în caz de acordare a concediului fără plată pe o perioadă mai mare de o lună. Suspendarea contractului individual de muncă presupune suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor salariale (salarii, sporuri, alte plăți) de către angajator.

Prin urmare, în cazul acordării concediului neplătit angajaților sau în caz de îmbolnăvire a acestora pe o perioadă de o lună sau mai mare de o lună, angajatorul nu datorează salariu angajaților săi și, respectiv, nu apare obligația calculării și achitării impozitului pe venit și a plăților obligatorii menționate.         

Astfel, dacă angajatul entității în luna de gestiune nu va activa nici o zi din motivul îmbolnăvirii sau fiind în concediul neplătit, angajatorul urmează să prezinte o dare de seamă de corectare prin care va exclude din darea de seamă primară (prezentată anterior) obligația aferentă impozitului pe venit și a plăților menționate achitate pentru angajatul nominalizat.      

Sumele achitate pentru angajatorul în cauză se vor utiliza la stingerea obligațiilor fiscale ulterioare. Motivele pentru care se vor efectua corectările dării de seamă urmează să fie confirmate documentar (explicații expuse în temeiul scrisorii Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.II-03/04-1470 din 16.04.2019).