Baza impozabilă a taxei pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii o constituie unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr.5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].].

     În conformitate cu art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii sunt unitățile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr.5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212 din 20.07.2023 (în vigoare 01.01.2024)].

       Autoritățile deliberative ale administrației publice locale (consiliile locale) la determinarea bazei impozabile a taxei pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii sunt în drept să stabilească în deciziile privind aplicarea taxelor locale suprafața, care va fi impozabilă (art. 297 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal).
[modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării art. 297 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 47 din 27 martie 2014 (publicată în Monitorul Oficial, 2014, nr.99-102/251, în vigoare 25.04.2014).

       Chiar dacă mașinile de casă și de control cu memorie fiscală ce aparțin agentului economic sunt înregistrate la o singură adresă, baza impozabilă a taxei pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii nu se determină în funcție de numărul acestora, ci în funcție de genul de activitate desfășurat, tipul de obiecte ale impunerii, locul amplasării, suprafața ocupată, categoria mărfurilor comercializate și a serviciilor prestate, regimul de activitate (art.297 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal).
[modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul modificării art. 297 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 47 din 27 martie 2014 (publicată în Monitorul Oficial, 2014, nr.99-102/251, în vigoare 25.04.2014).

    Obiecte ale impunerii cu taxa pentru unitățile de comerț și/sau de prestări servicii, potrivit art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, sunt unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr.5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
      Terminalele de plată în numerar (terminal cash-in) nu corespund tipologiei unităților comerciale specificate în Anexa nr. 5 la Legea respectivă.
    Respectiv, în cazul acestora autoritățile administrației publice locale nu sunt în drept să stabilească taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].

     Obiecte ale impunerii cu taxa pentru unitățile de comerț și/sau de prestări servicii, potrivit art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, sunt unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr.5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
      Automagazine se includ la poziția 39 din Anexa nr. 5 la Legea respectivă. Respectiv, în cazul acestora autoritățile administrației publice locale sunt în drept să stabilească taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii.
      Activitatea de comerț, conform art. 14 alin. (1) din Lege, este condiționată de depunerea notificării în comerț de către persoana înregistrată în condițiile legii și începe din data emiterii înștiințării de recepționare de către autoritatea administrației publice locale.
       Totodată, potrivit art. 17⁵ din Lege, activitatea de comerț încetează la cererea comerciantului, începând cu data depunerii notificării de încetare de către comerciant.
      În conformitate cu art. 293 alin. (5) din Codul fiscal, în cazul obiectelor impunerii stipulate la art. 291 lit. e), taxa se calculează din ziua indicată de către autoritatea administraţiei publice locale în autorizaţiile/notificările/coordonările corespunzătoare, eliberate de către aceasta, şi pînă în ziua în care termenul de valabilitate a autorizaţiilor/ notificărilor/coordonărilor a expirat sau acestea au fost suspendate, anulate, retrase în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
      Astfel, taxa urmează a fi calculată și achitată din data depunerii notificării privind inițierea activității de comerț și pînă la data depunerii notificării privind suspendarea sau încetarea activității de comerț prin intermediul acestei unități.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].

    Obiecte ale impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii, potrivit art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, îl constituie unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în continuare – Lege).
    Conform punctului 27 al Normelor metodologice de utilizare CAEM-2, termenul "activitate" este definit ca utilizarea factorilor de producție (capital, forță de muncă, energie și materiale) pentru producerea produsului final.
    Produsul rezultat din astfel de activități poate fi transmis sau vândut altor unități (ca parte a operațiunilor comerciale sau necomerciale), transferat în stocuri sau utilizat de unitățile de producție pentru consumul propriu.
   Astfel, activitatea economică se caracterizează prin intrările de produse (bunuri sau servicii), procesul de producție și ieșirile de produse (bunuri sau servicii). Legea reglementează activitatea de comerț ca o activitate a comerciantului în baza unei sau mai multor forme de comerţ, exercitate separat sau combinat, participând la circuitul comercial, prin intermediul unităţilor comerciale, inclusiv prin prestarea serviciilor comerciale complementare.
   Prin unitate comercială, în scopul aplicării prevederilor Legii, potrivit art. 3 al acestuia, se subînțelege o unitate (spaţiu/structură/teritoriu/dispozitiv) amenajată/instalată conform specificului activităţii de comerţ prin care se desfăşoară activitatea de comerţ.
    Drept urmare, depozitul care este amplasat la locul de producție, în care se organizează păstrarea produselor fabricate și se prestează servicii comerciale complementare, nu constituie obiect al impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii.
     Totodată, în cazul în care întreprinderea producătoare dispune de depozite amplasate în alte locuri decît locul de producere și acestea comportă caracteristicile uneia dintre categoriile de unități comerciale prevăzute în anexa nr. 5 la Lege, depozitele respective apar ca obiecte ale impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].

    Obiecte ale impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii, conform art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, sunt unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în continuare - Lege).
      Unitatea comercială, potrivit art. 3 din Lege, reprezintă unitatea (spaţiu/structură/teritoriu/dispozitiv) amenajată/instalată conform specificului activităţii de comerţ prin care se desfăşoară activitatea de comerţ.
     Conform pct. 12 din Nomenclatorul unităţilor comerciale, centrul comercial este unitatea comercială, construcţia cu suprafaţă comercială C sau D, în care se desfăşoară activităţi de comerţ cu amănuntul, utilizându-se o infrastructură comună şi adecvată satisfacerii necesităţilor consumatorilor şi ale comercianţilor, care dispune, de regulă, de spaţii destinate alimentaţiei publice.
     Astfel, centrele comerciale sunt obiecte ale impunerii cu taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii, autoritățile administrației publice locale fiind în drept să stabilească cota taxei pentru tipul respectiv de unități.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală) nr. 212/2023 (publicată în Monitorul Oficial, 2023 nr. 297-301/514) în vigoare din 01.01.2024)].