În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) din Codul fiscal, impozitul pe venit la sursa de plată se reţine, în mod obligatoriu, de către orice:
a) persoană (contribuabil) care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap.102 şi activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal conform cap.103;
b) nerezident care desfăşoară activitate conform art. 5 pct.151);
c) reprezentanţă permanentă;
d) instituţie;
e) organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică.
Potrivit alin.(2) și alin.(3) din articolul menționat, impozitul pe venit ce se reţine în prealabil, ca parte a impozitului, constituie 12% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, a întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), a persoanelor menţionate la cap. 101, 102 şi 103, pe veniturile obținute de către aceasta conform art.18 din Codul fiscal.
Conform prevederilor art. 18 lit. e) din Codul fiscal, în componența venitului impozabil se include creșterea de capital definită la art. 40 alin. (7) din Cod.
Astfel, entitatea care procură de la persoana fizică active de capital urmează să retină la sursa de plată, în prealabil, un impozit pe venit în mărime de 12% din suma creșterii de capital, dacă dispune de documente confirmative privind baza valorică a activului procurat.
Lista documentelor confirmative ce reprezintă temei pentru confirmarea bazei valorice a activelor de capital este aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 40 din 6 februarie 2018. În cazul în care entitatea nu dispune de documente confirmative privind baza valorică a activului procurat sau aferent documentelor prezentate apar suspiciuni, acesta urmează să rețină la sursa de plată, în prealabil, un impozit în mărime de 12% din suma creșterii de capital, fără a lua în calcul baza valorică a activului procurat.
Persoana fizică, din veniturile căreia a fost efectuată reținerea prealabilă conform art. 90 alin. (2) din Codul fiscal a impozitului pe venit, la finele perioadei fiscale va avea obligațiunea de a declara venitul obținut, prin depunerea Declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit, în cazul întrunirii cerințelor reglementate de art. 83 alin. (2) lit. a) și b) din Codul fiscal.
[Modificare în baza Legii cu privire la modificarea unor acte normative nr.257 din 16.12.2020, în vigoare din 01.01.2021]
În conformitate cu prevederile art. 901 alin. (3) din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 reţin un impozit în mărime de 12% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) a proprietății mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.
În cazul în care, în favoarea persoanelor fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător sunt achitate plăți în avans pentru locațiunea bunurilor imobile, de asemenea urmează a reține impozit pe venit în mărime de 12%.
Reținerea finală a impozitului stabilit prin articolul menționat, scutește beneficiarul venitului specificat la alin. (3) de la includerea lui în componența venitului brut, precum şi de la declararea acestuia.
[Modificare în baza Legii cu privire la modificarea unor acte normative nr.257 din 16.12.2020, în vigoare din 01.01.2021]
Conform prevederilor art. 18 lit. h) din Codul fiscal, venitul achitat sub formă de royalty (redevențe) este stabilit ca sursă de venit impozabilă.
În scopuri fiscale noțiunea de royalty este stabilită în art.12 pct.1) din Codul fiscal.
Impozitarea veniturilor sub formă de royalty (redevențe) achitate persoanelor fizice se efectuează prin reținerea finală a impozitului în mărimea stabilită, conform prevederilor art. 901 alin. (31) din Codul fiscal.
Potrivit prevederilor art. 901 alin. (4) din Codul fiscal, reținerea finală a impozitului stabilit prin articolul menționat scutește beneficiarul veniturilor specificate la art. 901 alin. (31) de la includerea lor în componența venitului brut, precum și de la declararea acestora.
Totodată, este necesar de menționat că potrivit art. 20 lit. z11) din Codul fiscal, veniturile sub formă de royalty ale persoanelor fizice în vîrstă de 60 ani și mai mult din domeniul literaturii, artei și științei sînt stabilite ca surse de venit neimpozabile.
Luînd în considerație prevederile menționate anterior, precum și modul de completare a Declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit, în cazul dat persoanele menționate nu vor reflecta în Declarație veniturile neimpozabile (sub formă de royalty).
Data adăugării răspunsului - 21.10.2021 Potrivit prevederilor art.14 alin. (1) din Codul fiscal, obiectul impunerii cu impozitul pe venit pentru persoanele fizice - angajaţi constituie venitul brut, inclusiv facilităţile acordate de patron. Prin urmare, valoarea bunurilor care se vor acorda angajaţilor va fi stabilită în conformitate cu art. 18 lit. o) din Codul fiscal, ca sursă de venit impozabilă.
De asemenea, menţionăm că conform art.88 alin. (1) din Codul fiscal, fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ținînd cont de scutirile solicitate de angajat şi de deduceri, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern.
Modul de reţinere a impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către angajator în folosul angajatului este prevăzut în Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către angajator în folosul angajatului, precum şi din plăţile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate şi/sau efectuarea de lucrări, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 697 din 22.08.2014.
Totodată, potrivit pct.3 din Regulamentul menționat, obiect al impunerii pentru salariaţi este venitul sub formă monetară şi/sau nemonetară îndreptat spre achitare în folosul acestora sub formă de salarii (inclusiv primele şi facilităţile), exceptînd scutirile şi deducerile la care au dreptul salariaţii, precum şi venitul îndreptat spre achitare sub formă de alte surse de venit impozabile, indicate la art.18 din Codul fiscal.
[Modificare în baza generalizată a practicii fiscale în baza Hotărîrii Guvernului nr.1029 din 21.12.2023, în vigoare 01.01.2024]
Ordin SFS nr. 252, din 26.05.2020
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) din Codul fiscal, impozitul pe venit la sursa de plată se reţine, în mod obligatoriu, de către orice:
a) persoană (contribuabil) care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap. 102 şi activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal conform cap. 103;
b) nerezident care desfăşoară activitate conform art.5 pct.151);
c) reprezentanţă permanentă;
d) instituţie;
e) organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică.
Potrivit alin.(4) din articolul menționat, nu se reţine impozitul din:
a) plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pe veniturile obţinute de către aceasta, conform art.20, 88, 89, 901 şi 91;
b) înstrăinarea mijloacelor de transport rutier;
c) înstrăinarea activelor de capital prevăzute la art.39 alin.(1) lit.a);
d) suma arendei terenurilor agricole şi/sau înstrăinării activelor de capital ale persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova conform contractelor de leasing, lease-back, gaj, ipotecă şi/sau în cazurile de înstrăinare forţată a activelor de capital;
e) plăţile la lichidare în formă nemonetară, în cazul lichidării agentului economic.
Totodată, alin. (2) si (3) din articolul menționat stabilesc că, impozitul pe venit ce se reţine în prealabil, ca parte a impozitului, constituie 12%.
Acest impozit se reţine din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, a întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), a persoanelor menţionate la cap. 101, 102 şi 103, pe veniturile obţinute de către aceasta conform art.18 din Codul fiscal.
Astfel, acordarea unui ajutor material persoanelor care nu sunt angajaţi ai entităţii, constituie, în conformitate cu prevederilor art. 18 lit. o) din Codul fiscal, sursa de venit impozabilă, pentru care, entitatea reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 12%.
Respectiv, suma ajutorului material (care nu este stabilit ca neimpozabil conform art.20 din Codul fiscal), obținut de către persoana terţă, care nu este angajat al întreprinderii, urmează a fi inclus, de către aceasta în Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (Forma CET18), la codul C4, indicînd în col.3 - suma venitului în formă de ajutor material şi în col.4 - impozitul reținut.
Declarația menționată, potrivit art.83 alin.(4) lit.b) din Codul fiscal, urmează a fi prezentată Serviciului Fiscal de Stat nu mai tîrziu de data de 30 aprilie a anului următor anului fiscal de gestiune, cu achitarea, după caz, a impozitului pe venit în același termen, aplicînd cota prevăzută la art.15 lit. a) din Codul fiscal și scutirile anuale stabilite conform art.33-35 din Codul fiscal.
[Modificare în baza generalizată a practicii fiscale în baza Legii nr.212 din 20.07.2023, în vigoare 01.01.2024]
În conformitate cu prevederile art.89 din Codul fiscal, fiecare plătitor, menţionat la art.90 din Codul fiscal, de dobînzi în folosul persoanelor fizice, cu excepţia celor efectuate în folosul întreprinzătorilor individuali şi al gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu 12% din plată.
Data adăugării răspunsului - 06.11.2018 Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 22 din 23.02.2018 privind exercitarea unor activități necalificate cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, pentru activitatea exercitată, zilierul primeşte o remuneraţie care nu poate fi mai mică decât cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real calculat pentru o zi de muncă cu durata de 8 ore. Din remuneraţia achitată zilierului se vor reţine impozitul pe venit, conform cotei de impozit stabilite în Codul fiscal pentru persoanele fizice.
Totodată, la remunerația achitată zilierilor, entitatea va calcula și achita contribuţii de asigurări sociale obligatorii, potrivit tarifului stabilit în Legea nr.489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale.
În conformitate cu art. 88 alin. (5) din Codul fiscal, veniturile persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, obținute din prestarea serviciilor şi/sau lucrărilor, sînt considerate drept salariu din care se reține impozitul conform cotei prevăzute la art. 15 din Codul fiscal. În acest sens, conform art. 15 lit. a1) din Codul fiscal, suma totală a impozitului pe venit pentru persoanele care exercită activităţi necalificate cu caracter ocazional (zilieri) se determină în mărime de 12% din venitul impozabil, fără aplicarea scutirilor prevăzute la capitolul 4 din titlul II al codului.
Astfel, beneficiarii urmează să reţină la sursa de plată impozitul pe venit din plăţile achitate zilierului pentru serviciile şi lucrările ocazionale efectuate, conform art. 88 alin. (5) din Codul fiscal, aplicînd cota prevăzută la art.15 lit. a1) din Codul fiscal, fără acordarea scutirilor.
[Modificare în Baza Generalizată a Practicii Fiscale în legătură cu abrogarea art.6 din Legea nr.22 din 23.02.2018 prin Legea nr.160 din 07.07.2022, în vigoare 15.07.2022]
Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 1353/2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier), relațiile de muncă din cadrul gospodăriei țărănești (de fermier) sunt reglementate de Codul muncii şi de contractele individuale de muncă.
În cazul în care membrii familiei nu sunt înregistrați ca fiind membri ai gospodăriei țărănești (de fermier), dar participă la lucrările de câmp, fondatorul/conducătorul gospodăriei țărănești (de fermier) are dreptul de a îi angaja în câmpul muncii prin contract individual de muncă, sau în calitate de zilieri.
În conformitate cu art. 88 alin. (5) din Codul fiscal, veniturile persoanei fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, obținute din prestarea serviciilor şi/sau lucrărilor, sunt considerate drept salariu din care se reține impozitul conform cotei prevăzute la art. 15 lit. a) din Codul fiscal.
Prin urmare, pentru membrii familiei fondatorului/ conducătorului gospodăriei țărănești (de fermier) care nu sunt înregistrați în calitate de membrii ai acesteia și care urmează a fi angajați în câmpul muncii prin contractul individual de muncă, se va determină suma totală a impozitului pe venit în modul general stabilit de Codul fiscal.
Totodată, în cazul în care membrii familiei fondatorului/ conducătorului gospodăriei țărănești (de fermier) vor fi angajați în câmpul muncii în calitate de zilieri, potrivit art. 6 din Legea nr. 22/2018 privind exercitarea unor activități necalificate cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, venitul acestora se va impozita, conform art. 88 alin. (5) din Codul fiscal, aplicând cota prevăzută la art. 15 lit. a1) din Codul fiscal, fără aplicarea scutirilor prevăzute la capitolul 4 titlul II din Codul fiscal.
Ordin nr. 540, din 26.11.2019
Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 768 din 02 februarie 2000 cu privire la statutul alesului local, la expirarea mandatului, alesului local care a activat cel puţin doi ani în această calitate i se acordă o indemnizație unică, egală cu salariul mediu lunar pe economia naţională pentru anul precedent, cu excepția primarului, care beneficiază de o indemnizație unică egală cu 2 salarii de bază, în condițiile Legii nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.
Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 18 lit. o) din Codul fiscal, indemnizațiile unice acordate aleșilor locali la expirarea mandatului constituie venit impozabil, care se impozitează în modul general stabilit de Codul fiscal, în mărime de 12%.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în legătură cu modificările operate la art.25 alin.(1) din Legea nr. 768 din 02.02.2000 prin Legea nr.335 din 09.11.23, în vigoare 30.11.23]
În conformitate cu prevederile art.6917 din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul din vânzarea produselor din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau a obiectelor regnului vegetal către agentul economic.
Data adăugării răspunsului - 28.01.2020La ce cotă urmează să rețină persoanele juridice impozit pe venit din plățile efectuate în folosul persoanei fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, la achiziționarea de la aceasta a brânzei de oi?
Conform prevederilor art. 901 alin. (35) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 reţin un impozit în mărime de 6% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali, a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi a persoanelor fizice care desfăşoară activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal conform cap. 103, pe veniturile obţinute de către acestea aferente livrării producţiei din fitotehnie şi horticultură în formă naturală, inclusiv a nucilor şi a produselor derivate din nuci, şi a producţiei din zootehnie în formă naturală, în masă vie şi sacrificată, cu excepţia laptelui natural.
Conform explicațiilor Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, la producția din zootehnie în formă naturală se referă: laptele (neprelucrat), ouăle, lîna, pieii, puful, blănuri.
Astfel, dat fiind faptul, că brânza de oi nu poate fi calificată ca producție din zootehnie în formă naturală, prevederile art. 901 alin. (35) din Codul fiscal, nu sunt aplicabile.
Prin urmare, în conformitate cu art. 90 alin. (2) din Codul fiscal, la procurarea brânzei de oi, entitatea urmează să rețină în prealabil, ca parte a impozitului pe venit, o sumă în mărime de 12% din plățile îndreptate spre achitare în folosul persoanei fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător.