33.1.14
Întrebare transmisă în arhivă în temeiul Legii nr. 178/2018 cu privirea la modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01.10.2018.33.1.30
Este obligat funcționarul fiscal să informeze contribuabilul despre înaintarea ordinului incaso? Începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare și/sau de plăți (cu excepţia contului de împrumut, a conturilor bancare și/sau de plăți deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, conturile de acumulare deschise conform legislaţiei insolvabilităţii) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă Serviciul Fiscal de Stat le cunoaşte.
Astfel, în cazul admiterii restanței față de bugetul public național, funcționarul fiscal nu este obligat să informeze contribuabilul privind înaintarea ordinului de incaso.
Totodată, conform reglementărilor interne, anterior înaintării ordinului incaso, funcționarul fiscal urmează să notifice contribuabilul restanțier telefonic sau, în cazul imposibilității sesizării telefonice, prin intermediul poștei electronice, despre necesitatea stingerii benevole a restanței admise la bugetul public național în termen de 24 de ore de la data sesizării.
Dacă urmare a notificării contribuabilului restanța nu a fost stinsă, la conturile bancare și/sau de plăți ale contribuabilului va fi înaintat ordinul incaso.
[Modificări operate în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative nr. 257/2020, în vigoare din 01.01.2021]
33.1.20
Ce reprezintă majorarea de întîrziere (penalitatea)? Conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Codul fiscal, majorarea de întîrziere (penalitate) reprezintă suma calculată în funcţie de cuantumul impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp. Aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat a majorării de întîrziere este obligatorie, independent de forma de constrîngere.
Majorarea de întîrziere reprezintă o parte din obligaţia fiscală şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală. La rîndul său, art. 228 alin. (2) din Codul fiscal stabilește că pentru neplata impozitului, taxei în termenul şi în bugetul stabilite conform legislaţiei fiscale se plăteşte o majorare de întîrziere, determinată în conformitate cu alin. (3) pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii lor, pentru perioada care începe după scadenţa impozitului, taxei şi care se încheie în ziua plăţii lor efective inclusiv.
Potrivit art. 228 alin. (3) din Codul fiscal, cuantumul majorării de întîrziere se determină anual în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, majorată cu 5 puncte, împărţită la numărul de zile ale anului şi aproximată conform regulilor matematice pînă la 4 semne după virgulă.
Astfel, majorarea de întîrziere (penalitate) pentru anul 2022 (2021) constituie 0,0301% (0,0210 %) pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii lor.
Concomitent, conform prevederilor art. 28 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489/1999, neplata contribuţiei de asigurări sociale la termenele stabilite atrage după sine majorări calculate pentru fiecare zi de întîrziere, pînă la data plăţii sumei datorate, inclusiv, în proporție 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere. Cuantumul majorărilor de întîrziere prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv. Calcularea majorărilor de întîrziere se efectuează de către Casa Naţională de Asigurări Sociale.
Totodată, art. 30 din Legea nr. 1593/2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală stabilește că neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală atrage după sine calcularea unei majorări de întîrziere în proporţie de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere. Majorarea de întîrziere nu se va calcula pentru perioada aflării la examinare a documentelor privind transferul primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de la un cont la altul.
De asemenea, potrivit art. 323 alin. (9) din Legea viei și vinului nr. 57/2006, pentru sumele datorate Fondului Viei și Vinului se calculează penalitate în valoare de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere de la expirarea termenului de plată.
Concomitent, în conformitate cu prevederile art. 378 din Codul fiscal, pentru încălcarea termenului de achitare a impozitului unic de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei, faţă de aceştia se aplică (se calculează) majorarea de întîrziere în mărimea stabilită în legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, în proporție 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere. Majorarea de întîrziere se achită la acelaşi cont trezorerial de încasări ca şi impozitul unic, cu repartizarea proporţională a acesteia pe diferite componente ale bugetului public naţional.
33.1.24
Care sunt sancțiunile aplicate de către Serviciului Fiscal de Stat pentru nerespectarea regulilor de executare silită a obligației fiscale? În corespundere cu prevederile art. 263 din Codul fiscal, pentru împiedicarea funcţionarului fiscal de a efectua executarea silită a obligaţiei fiscale prin alte metode decît cele prevăzute la alin. (2)-(4), persoanele fizice se sancţionează cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de lei, iar agenţii economici – în mărime de la 8000 la 12000 de lei.
Neacceptarea spre păstrare de către contribuabil (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcţie de răspundere a bunurilor sechestrate se sancţionează cu amendă, aplicată persoanei fizice, de la 4000 la 6000 de lei, iar persoanei juridice – de la 8000 la 12000 de lei.
Delapidarea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor sechestrate de către persoana căreia i-au fost încredinţate spre păstrare sau de către persoana obligată să le asigure integritatea, conform legii, se sancţionează cu amendă în mărime de la 80% la 100% din valoarea bunurilor sechestrate, care au fost delapidate, înstrăinate, substituite sau tăinuite.
Efectuarea de operaţiuni cu valori mobiliare sechestrate, după sistarea operaţiunilor, se sancţionează cu amendă, aplicată contribuabilului şi registratorului, în mărime de la 15% la 25% din suma operaţiunii.
[Modificări operate în temeiul Legii nr. 178/2018 cu privirea la modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01.10.2018]
33.1.15
Întrebare transmisă în arhivă în temeiul Legii nr. 178/2018 cu privirea la modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01.10.201833.1.13
În ce cazuri și cum se aplică urmărirea datoriei debitoare? Conform prevederilor art. 205 din Codul fiscal, urmărirea datoriei debitoare de la persoane care au sediu în Republica Moldova se face în baza listei debitorilor, prezentate de contribuabil, sau a altor informaţii de care dispune Serviciul Fiscal de Stat. În conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi urmărite datoriile debitoare de la persoane din străinătate, precum şi de la debitorii autohtoni în beneficiul contribuabililor străini.
Urmărirea datoriei debitoare se efectuează şi atunci cînd însuşi debitorul are restanţe.
Pentru urmărirea datoriei debitoare, contribuabilul este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat lista debitorilor, semnată de el (de reprezentantul său), de persoana sa cu funcţie de răspundere. La cererea Serviciului Fiscal de Stat, datele din listă sunt confirmate documentar. Lista debitorilor trebuie să conţină, după caz:
a) denumirea (numele, prenumele) debitorului, sediul (adresa), codul fiscal, informaţia de contact;
b) conturile bancare și/sau conturile de plăți ale debitorului, denumirea, sediul şi codul băncilor (sucursalelor sau filialelor acestora) în care sunt deschise conturile;
c) data apariţiei datoriilor debitoare, suma totală şi scadenţa lor;
d) măsurile întreprinse de contribuabil pentru a i se plăti datoria debitoare;
e) data ultimei verificări reciproce.
În baza datelor furnizate de contribuabil, Serviciul Fiscal de Stat verifică dacă datoriile debitoare au devenit scadente şi dacă contribuabilul are dreptul să ceară plata lor. În cazul în care dreptul de a cere plata este confirmat, Serviciul Fiscal de Stat remite debitorului somaţia că, la data primirii ei, asupra sumelor pe care el le datorează contribuabilului s-a aplicat sechestru în cuantumul obligaţiei fiscale a acestuia şi că debitorul este obligat să stingă obligaţia fiscală.
Persoana care a primit somaţia este obligată ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să confirme sau să infirme, parţial ori total, datoria debitoare a contribuabilului indicată în somaţie. Dacă datoria este infirmată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele de rigoare.
Dacă suma datoriei debitoare a contribuabilului a fost confirmată sau dacă ea a fost infirmată fără anexarea documentelor de rigoare, precum şi dacă, la expirarea a 10 zile lucrătoare de la primirea somaţiei, nu i s-a răspuns Serviciului Fiscal de Stat, aceasta are dreptul să aplice debitorului, în modul corespunzător, modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale enumerate la art. 194 alin. (1) lit. a), b) şi c).
[Modificări operate în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative nr. 257/2020, în vigoare din 01.01.2021]
33.1.19
În ce cazuri are loc suspendarea operațiunilor la conturile bancare și/sau conturile de plăți ale contribuabilului? Potrivit prevederilor art. 229 din Codul fiscal, suspendarea operaţiunilor la conturile bancare și/sau conturile de plăți, cu excepţia celor de împrumut, a conturilor bancare și/sau conturilor de plăți deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi şi a conturilor bancare provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor judecătoreşti – numai conturile speciale), la conturile de acumulare deschise conform legislaţiei insolvabilităţii, este o măsură prin care Serviciul Fiscal de Stat limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare și/sau conturile de plăți şi de a folosi noile conturi, deschise în aceeaşi sau în o altă bancă (sucursală sau filială a acesteia).
Dispoziția privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare și/sau conturile de plăți ale contribuabilului poate fi emisă în cazul comiterii oricărei încălcări din cele prevăzute la art. 253 alin. (1), la art. 255, la art. 260 alin. (1), la art. 263 alin. (1) şi (2), precum şi în cazurile nestingerii, în termenul stabilit, a obligaţiei fiscale şi urmăririi sumei debitoare a contribuabilului restanţier.
Totodată, conform art. 4 alin. (10) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului V al Codului fiscal nr. 408-XV din 26.07.2001, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să suspende operaţiunile la conturile bancare ale contribuabililor, în modul stabilit de legislaţia fiscală, în cazurile neachitării sau nerambursării sumelor enumerate la alin. (9) lit. c) din articolul citat.
[Modificări operate în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative nr. 257/2020, în vigoare din 01.01.2021]
33.1.26
În ce cazuri Serviciul Fiscal de Stat este în drept să aplice sechestrul ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale?Conform prevederilor stipulate de pct. 2 din Ordinul SFS nr. 379/2017 privind aprobarea formularelor cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligației fiscale, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să aplice sechestrul ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale în cazurile:
- emiterii deciziei asupra cazului de încălcare și neexpirării termenului de 30 zile din data pronunțării acesteia, conform art. 252 din Codul fiscal;
- contestării deciziilor și acțiunilor privind executarea silită a obligației fiscale conform art. 273 din Codul fiscal;
- efectuării controlului fiscal la contribuabil odată cu emiterea actului de control și existenței suspiciunii că bunurile contribuabilului sau debitorului (ilor) acestuia pot fi înstrăinate pînă la emiterea deciziei asupra cazului;
- monitorizării contribuabilului în perioada de funcționare a postului fiscal și existenței suspiciunii că acesta va înregistra obligații fiscale față de buget, pe care nu va fi în stare să le achite;
- asigurarea executării prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.1275 din 26.12.2018 pentru aprobarea Regulamentului privind mecanismul de aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul asistenţei administrative reciproce în materie fiscală.
[Modificări operate în temeiul Ordinului SFS nr. 225/2019, în vigoare din 30.06.2019 și Ordinului SFS nr. 271/2022, în vigoare din 08.07.2022]
33.1.10
Cînd se consideră imposibilă executarea silită a obligaţiei fiscale? În conformitate cu prevederile art. 206 alin. (1) din Codul fiscal, executarea silită a obligaţiei fiscale se consideră imposibilă dacă:
a) persoana lichidată nu are succesor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi;
b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate, cu excepţia obligaţiei fiscale calculate după intentarea procedurii;
c) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare fiscală sau de executare silită – pe perioada valabilităţii actului de suspendare;
d) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea restanţei este imposibilă sau există ordonanţa privind intentarea cauzei penale pe faptul pseudoactivităţii de întreprinzător;
e) există decizia Serviciului Fiscal de Stat privind suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui control repetat (art. 271 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal) – pe perioada valabilităţii actului emis.
[Modificări operate în temeiul Legii nr. 171/2019 cu privire la modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01.01.2020]
33.1.5
În ce cazuri sînt încasate mijloace băneşti de pe conturile bancare și/sau de plăți ale contribuabilului? În conformitate cu prevederile art. 197 alin. (1) din Codul fiscal, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare și/sau de plăți (cu excepţia contului de împrumut, a conturilor bancare și/sau de plăți deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor judecătoreşti – numai conturile speciale), conturile de acumulare deschise conform legislaţiei insolvabilităţii) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă Serviciul Fiscal de Stat le cunoaşte.
Pentru toate categoriile de conturi bancare și/sau de plăți înscrise în Registrul fiscal de stat, ordinele incaso se emit în monedă naţională. La executarea ordinului incaso emis în monedă naţională înaintat la contul în valută străină al contribuabilului, banca efectuează operaţiunea de cumpărare a valutei străine contra monedă naţională aplicînd cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea leilor moldoveneşti la bugetul public naţional în aceeaşi zi.
[Modificări operate în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative nr. 257/2020, în vigoare din 01.01.2021]
33.1.8
În ce cazuri se ridică sechestrul de pe bunurile contribuabilului? În conformitate cu prevederile art. 202 alin. (1) din Codul fiscal, sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul:
a) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării de către contribuabil a cheltuielilor de executare silită;
b) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită prin alte modalităţi de executare silită;
c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri, solicitate pe piaţă, în vederea urgentării plăţii restanţelor;
d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor;
e) imposibilităţii comercializării bunurilor;
f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plîngerea dacă se încalcă procedura de sechestrare;
g) încheierii cu Serviciul Fiscal de Stat şi/sau Casa Naţională de Asigurări Sociale a contractului privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale cu recuperarea pînă la semnarea contractului a cheltuielilor legate de executarea silită suportate anterior semnării contractului;
h) emiterii unei încheieri/hotărîri a instanţei de judecată;
i) intentării procedurii de insolvabilitate;
j) constatării încălcării procedurii de aplicare a sechestrului.
[Modificări operate în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative nr. 204/2021, în vigoare din 01.01.2022]
33.1.4
Care sînt organele abilitate cu executarea silită a obligaţiei fiscale? În conformitate cu prevederile art. 195 alin. (1) din Codul fiscal, executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat, în limitele competenţei, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Totodată, potrivit art. 156 alin. (2) din Codul fiscal, serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale efectuează executarea silită a obligaţiei fiscale restante în raport cu plăţile şi contribuabilii administraţi, în modul stabilit de Codul de procedură civilă şi Codul de executare.
Executarea silită a obligației fiscale ale persoanei fizice se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat, precum și de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de executare.
De asemenea, potrivit art. 203 din Codul fiscal, comercializarea bunurilor sechestrate ale persoanei fizice se efectuează de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de executare.
[Modificări operate în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative nr. 204/2021, în vigoare din 01.01.2022]
33.1.17
Întrebare transmisă în arhivă în temeiul Legii nr. 178/2018 cu privirea la modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01.10.201833.1.21
Întrebare transmisă în arhivă în temeiul Legii nr. 178/2018 cu privirea la modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01.10.201833.1.27
Care sunt modalitățile de comercializare a bunurilor sechestrate? Conform art. 203 din Codul fiscal, comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului, după evaluarea acestora, se efectuează de către contribuabil doar după coordonarea cu Serviciul Fiscal de Stat şi cu acceptul acestuia. Comercializarea bunurilor sechestrate ale persoanei fizice se efectuează de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de executare.
Evaluarea bunurilor sechestrate pentru comercializarea acestora se efectuează de către persoane fizice sau juridice competente din lista aprobată anual de Serviciul Fiscal de Stat, iar preţul de comercializare trebuie să fie egal sau mai mare decât valoarea de piaţă evaluată şi valoarea contabilă.
[Modificări operate în temeiul Legii nr. 171/2019 cu privirea la modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01.01.2020]
33.1.6
Întrebare transmisă în arhivă în temeiul Legii nr. 141/2020 pentru modificarea Legii insolvabilității nr. 149/2012, în vigoare din 14.09.2020.33.1.11
Poate sau nu fi acordată amînarea sau eșalonarea stingerii obligației fiscale? Potrivit art. 180 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere a obligaţiei fiscale poate fi modificat prin amînare sau eșalonare, pe o perioadă de pînă la 12 luni consecutive, cu calcularea unei majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art. 228 din Codul fiscal, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă de gaj.
Conform prevederilor art. 180 alin. (3) din Codul fiscal, amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă contribuabilului în următoarele cazuri:
a) calamităţi naturale şi tehnogene;
b) distrugere accidentală a clădirilor de producţie;
c) împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului;
d) datorii ale autorităţilor sau instituţiilor publice (finanţate de la bugetul public naţional) faţă de contribuabil, doar în limitele sumelor datorate, precum şi impozitelor şi taxelor aferente acestora;
e) alte circumstanţe stabilite de Ministerul Finanţelor, ce îndreptăţesc contribuabilul de a beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiilor fiscale.
Cazurile amînării sau eşalonării stingerii obligaţiei fiscale expuse la lit.a)–c) urmează a fi confirmate prin acte emise de autorităţile sau instituţiile competente.
Totodată, în conformitate cu prevederile pct. 1 din Ordinul ministrului finanțelor nr. 55/2018 privind modificarea termenului de stingere a obligației fiscale, contribuabilul poate beneficia de modificarea termenului de stingere a obligației fiscale, în cazul lipsei temporare a disponibilităților bănești și în situația în care nu se află în procedură de insolvabilitate/dizolvare, confirmată în baza informației din cadrul Sistemului Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, furnizată de către Agenția Servicii Publice.
33.1.16
Întrebare transmisă în arhivă în temeiul Legii nr. 178/2018 cu privirea la modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01.10.201833.1.18
Care sunt măsurile de asigurare a stingerii obligației fiscale? Conform prevederilor art. 227 alin. (1) din Codul fiscal, stingerea obligaţiilor fiscale se asigură prin aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat a majorării de întîrziere (penalităţii) la impozite şi taxe, prin suspendarea operaţiunilor la conturile bancare și/sau conturile de plăți, cu excepţia celor de la conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), prin sechestrarea bunurilor şi prin alte măsuri prevăzute de Codul fiscal şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta.
Stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal şi convenţional, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj.
În cazul trecerii frontierei vamale şi/sau al plasării mărfurilor în regim vamal se aplică măsuri de asigurare a stingerii obligaţiilor fiscale în conformitate cu legislaţia vamală.
[Modificări operate în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative nr. 257/2020, în vigoare din 01.01.2021]
33.1.33
Sunt pasibile de executare silită obligațiile fiscale ale contribuabilului, calculate după intentarea procedurii de insolvabilitate?
Potrivit art. 193 lit. d) din Codul fiscal, executarea silită a obligației fiscale poate fi declanșată în cazul în care contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare, cu excepţia obligaţiei fiscale calculate după intentarea procedurii de insolvabilitate, în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.149/2012.
Totodată, în conformitate cu art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, executarea silită a obligației fiscale se consideră imposibilă dacă persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate, cu excepţia obligaţiei fiscale calculate după intentarea procedurii.
Prin urmare, obligațiile fiscale ale contribuabilului, calculate după intentarea procedurii de insolvabilitate, sunt pasibile de executare silită în modul general stabilit de legislația fiscală.
33.1.34
Care este termenul de depunere a contestației împotriva actelor Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunilor funcţionarilor fiscali privind executarea silită a obligaţiei fiscale?
Potrivit art. 273 alin. (2) din Codul fiscal, contestaţia împotriva deciziei/hotărârii Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunilor funcţionarilor fiscali privind executarea silită a obligaţiei fiscale se depune în decursul a 10 zile lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei sau săvârşirii acţiunilor contestate. Depunerea contestaţiei la Serviciul Fiscal de Stat nu sistează executarea silită a obligaţiei fiscale, cu excepţia comercializării bunurilor sechestrate.
33.1.35
Care este termenul de prescripție pentru stingerea obligației fiscale prin executare silită?
În conformitate cu art. 265 din Codul fiscal, dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită la art. 264 din Codul fiscal, ea poate fi stinsă prin executare silită de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu titlul V din Codul fiscal sau de către instanţa judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile Serviciului Fiscal de Stat sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligaţiei fiscale.
Termenul de prescripţie se suspendă în cazul în care:
a) contribuabilul persoană fizică se află sub arest sau este condamnat la privaţiune de libertate – pe perioada aflării sub arest sau a privaţiunii de libertate;
b) contribuabilul persoană fizică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe perioada absenţei lui;
c) persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului persoană juridică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe perioada absenţei lui;
d) a fost acordată o amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei fiscale – pe perioada amînării sau eşalonării stingerii;
e) instanţa judecătorească a hotărît perceperea impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii – pe o perioadă de pînă la stingerea obligaţiei fiscale sau pînă la caducitatea hotărîrii judecătoreşti;
f) contribuabilul se află în procedură de insolvabilitate. Aceste prevederi nu se aplică obligaţiilor fiscale curente.
Termenul de prescripţie îşi reia cursul din ziua încetării circumstanţei care a servit drept temei pentru suspendarea lui.
33.1.36
Cum se efectuează executarea silită a creanțelor bănești bazate pe dispoziții de drept public?
Executarea creanțelor băneşti bazate pe dispoziții de drept public este reglementată de prevederile Cărții a doua, titlul VII, capitolul II din Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116/2018 și a Regulamentului privind procedura de executare a creanţelor băneşti bazate pe dispoziţii de drept public, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 618/2019.
Potrivit art. 175 alin. (2) din Codul administrativ și pct. 11 din Regulamentul menționat, executarea creanţelor băneşti bazate pe dispoziții de drept public se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prevederile titlului V capitolul 9 din Codul fiscal, care se aplică suplimentar prevederilor Codului administrativ.
33.1.37
Este în drept Serviciul Fiscal de Stat să recupereze creanțele fiscale stabilite într-un stat străin?
Serviciul Fiscal de Stat este în drept să recupereze creanțele fiscale stabilite într-un stat străin în conformitate cu Convenţia privind asistenţa administrativă reciprocă în materie fiscală, adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1988 (ratificată prin Legea nr. 149/2011).
Procedura de recuperare a creanțelor fiscale stabilite într-un stat străin este reglementată de Regulamentul privind mecanismul de aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul asistenţei administrative reciproce în materie fiscală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/2018 și de Regulamentul privind punerea în aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1275 din 26 decembrie 2018, aprobat prin Ordinul SFS nr. 164/2019.
33.1.38
Pot fi recuperate într-un stat străin obligațiile fiscale stabilite în Republica Moldova?
În conformitate cu Convenţia privind asistenţa administrativă reciprocă în materie fiscală, adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1988 (ratificată prin Legea nr. 149/2011), Regulamentul privind mecanismul de aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul asistenţei administrative reciproce în materie fiscală (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/2018) și Regulamentul privind punerea în aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1275 din 26 decembrie 2018 (aprobat prin Ordinul SFS nr. 164/2019), Serviciul Fiscal de Stat este în drept să solicite asistența statului străin, semnatar al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, în vederea recuperării creanţelor fiscale stabilite în Republica Moldova.